„TWST/ Things We Said Today” de Andrei Ujică, prezentat în premieră mondială la Veneţia, va deschide Festivalul Internaţional de Film Experimental - BIEFF

„TWST / Things We Said Today”, cel mai recent film al regizorului Andrei Ujică, va putea fi văzut în premieră naţională în deschiderea celei de-a 14-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Experimental – BIEFF, în 24 septembrie, la Cinemateca Eforie. Filmul a avut premiera mondială la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia.

Filmul hibrid la care cineastul Andrei Ujică a lucrat timp de peste un deceniu este gândit ca o reconstituire a weekend-ului 13 – 15 august 1965, la New York, marcat de sosirea trupei The Beatles în oraş cu ocazia primului lor concert pe Shea Stadium, şi este narat din perspectiva a doi adolescenţi a căror voci sunt interpretate de tinerii actori americani Tommy McCabe şi Therese Azzara.

Filmul este în întregime compus din materiale de televiziune din epocă, filme de 8 mm din arhive personale, precum şi din imagini înregistrate în timpul concertului distribuite public ulterior în format de home movie. Personajele apar ca desene semi-animate în film, acestea fiind realizate de artistul francez Yann Kebbi şi integrate în mijlocul evenimentelor cu ajutorul efectelor vizuale. Scenariul, scris de Andrei Ujică, cuprinde informaţii biografice din jurnalul lui Judith Kristen, excerpte dintr-o relatare autoficţională a lui Geoffrey O'Brien, precum şi fragmente din povestirea „Isabela, prietena fluturilor” de Andrei Ujică, publicată în 1972, tradusă pentru proiectul cinematografic de Philip Ó Ceallaigh.

Titlul filmului, „TWST/ Things We Said Today”, provine de la una dintre piesele The Beatles ce anticipează momentul când prezentul devine un trecut fantomatic, la care nu te mai poţi întoarce, dar nici nu-l poţi uita.

În  „TWST/ Things We Said Today”, „contextul în care se petrece concertul primeşte un nou contur. Realităţi ale anului 1965 sunt juxtapuse: expoziţia mondială din New York, mediatizarea prin televiziune pe Coasta de Est a revoltei rasiale din cartierul Watts de la Los Angeles, străzile din Harlem şi casele din suburbii, de la vilegiaturişti de pe Jones Beach la muncitori din piaţa de peşte, mii de oameni au fost imortalizaţi: fiecare spaţiu conturat separat, fiecare faţă şi loc prezentate în mod egal, fiecare moment un centru.”, spune scriitorul Geoffrey O’Brien despre film.

„It’s Not Me”, cel mai nou film semnat de Leos Carax, premieră naţională în închiderea BIEFF

Publicul BIEFF se va putea bucura, tot în premieră naţională, şi de cel mai nou film al aclamatului regizor francez, Leos Carax, „It’s Not Me”, care va fi proiectat pe 29 septembrie la Cinema Elvire Popesco în închiderea celei de-a 14-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Experimental BIEFF. Cunoscut pentru filme cult precum „Mauvais Sang”, „Les Amants du Pont-Neuf”, „Holy Motors” sau „Annette” şi colaborările sale cu actori fetiş precum Denis Lavant sau Juliette Binoche, Leos Carax a câştigat o reputaţie de enfant terrible al cinemaului contemporan francez şi moştenitor al Noului Val Francez, iar anul acesta s-a întors la Festivalul de Film de la Cannes cu cel mai nou film al său, „It’s Not Me”.

„Acest demers al lui Carax, la graniţa sublimă între teorie de cinema şi criză a vârstei de mijloc (în termeni de carieră, căci se împlinesc 40 de ani de la premiera Boy Meets Girl) pleacă, pare-se, de la o întrebare pe care i-au adresat-o Centre Pompidou pentru o expoziţie care nu s-a mai întâmplat niciodată – Unde te afli acum, Leos Carax?

Răspunsul e un sincer „Nu ştiu”, al cărui caracter complicat şi confuz ne trece printr-un flux al conştiinţei, care adună pe ecran varii materiale eterogene: o schiţă de început cu regizorul însuşi, disperat de lipsa de inspiraţie şi totuşi grafoman, scriind aproape prăbuşit din pat; filme din cinemaul universal şi cel francez, filmări personale ale lui Carax, fragmente din filmele sale, imagini cu lideri politici şi meme-uri de pe internet, câteva secvenţe ambigue filmate special pentru proiect (revine păpuşa Annette), cântece de Nina Simone sau David Bowie - şi scris, mult scris, în sprijinul exerciţiului eseistic, dar şi ca omagiu adus lui Godard, via „Histoire(s) du cinéma (1989-90)” şi „Le Livre d’image” (2018)”, spunea criticul de film Dora Leu după proiecţia filmului de la Karlovy Vary.

11 filme autohtone în Competiţia Naţională de Scurtmetraj

Este al patrulea an în care experimentele cinematografice autohtone cuceresc marile ecrane din Bucureşti, în cadrul Competiţiei Naţionale de Scurtmetraj a BIEFF. Unsprezece filme aparte, ale unor cineaşti şi artişti vizuali care provoacă ecranul, concurează anul acesta pentru Premiul Competiţiei Naţionale de Scurtmetraj.

„Ceva se întâmplă cu cinemaul românesc. Nu cu mult timp în urmă, o competiţie naţională a BIEFF ar fi fost greu de crezut; o ediţie ca aceasta, cu 11 scurtmetraje în Competiţia Naţională şi cinci lungmetraje româneşti prezentate în diferite categorii, ar fi fost de neînchipuit.

Festivalul a ajuns deja la a patra ediţie a Competiţiei Naţionale; 2021, anul (pandemic) de început, pare să fi fost o cu totul altă epocă. De atunci şi până acum, BIEFF face ceva într-adevăr neobişnuit pentru cultura română - priveşte cu mare atenţie video eseuri, filme coregrafice, experimente în animaţie, suite foto, filme jurnal, artă video, found footage, nonficţiune şi non-naraţiune şi le înţelege, cercetează şi, mai ales, sărbătoreşte ca fiind cinema. Anul acesta, mai mult ca oricând, cinemaul Competiţiei Naţionale ia tot atâtea forme câte filme", spune Călin Boto, curatorul Competiţiei  Naţionale BIEFF 2024.

Selecţionate din peste 85 de filme româneşti înscrise la această ediţie, cele 11 scurtmetraje autohtone din competiţie vor putea fi urmărite în cadrul a două programe distincte, ambele programate la Cinemateca Eforie, în datele de 27 şi 28 septembrie.

În primul program competiţional, publicul va putea vedea scurtmetrajul documentar „Despre imposibilitatea unui omagiu”, în regia Xandrei Popescu, care a avut premiera mondială în cadrul Festivalului de Film de la Locarno. Xandra Popescu se întoarce la BIEFF cu portretul lui Ion Tugearu, unul dintre cei mai mari dansatori şi coregrafi români, denumit „prinţul baletului românesc”, prim-solist al Operei Naţionale care de aproape 60 de ani dansează, coregrafiază şi formează artişti din zona baletului, dar şi a dansului contemporan.

În „Furtuna”, artistul Alex Mirutziu provoacă noţiunile de limbaj şi reprezentare printr-un film sincron culturii contemporane a teaser-elor, reflectând asupra naturii tandre şi maleabile a fizicului masculin.

În scurtmetrajul nonficţional „Vakhtanguri”, Valeriu Adimei urmăreşte povestea unui cuplu queer din Tbilisi şi încercarea lor de a găsi un loc căruia să îi spună acasă în Bruxelles.

„Lucky Girl Syndrome” surprinde un moment specific din viaţa autoarei Raya al Souliman, relocarea în altă ţară şi relaţia cu noul oraş, iar în „Adio, încredere”, Mădălina Zaharia face o analiză a noţiunii de „încredere” descompusă în termeni vizuali şi lingvistici.

În cel de-al doilea program competiţional dedicat filmelor româneşti, spectatorii se reîntâlnesc cu Teona Galgoţiu, câştigătoarea de anul trecut a Premiului Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj (“Vreau să sparg sera”), care revine la BIEFF cu cel mai nou scurtmetraj al său, „Clare's Decision Not to Get Up”, un protest împotriva nevoii de mişcare permanente.

În filmul lor coregrafic „Repetiţii pentru pace”, artiştii vizuali Anca Benera şi Arnold Estefan ne introduc în viaţa performativ-cotidiană din Cincu, un sat din centrul Transilvaniei, unde o bază militară NATO coexistă cu peisajul pastoral şi modul de viaţă arhaic. Inspirat din istoria reţelelor de internet dintr-un orăşel din România, „Surge of Transference” al lui Geo Barcan îşi imaginează sfârşitului capitalismului târziu şi începutul unui viitor peer-to-peer offline, neguvernat de niciun software sau hardware.

Cu „A Dying Leaf Should Be Able to Carry the Weight of the World”, Thea Lazăr invită privitorul într-un tur al „Grădinii celor cinci continente” din Cluj-Napoca, acolo unde istoria neştiută a plantelor ne poate spune la fel de multe atât despre trecut, cât şi despre viitor.

În „Asfalt”, filmat în format Super 8, Bogdan Georgian Alexandru documentează munca de o viaţă a unui fost asfaltator, aşadar povestea drumurilor pe care le parcurgem zilnic, iar în „Saint George” al cineastei Alle Dicu facem cunoştinţă cu trei tinere femei care, fascinate fiind de „peisajele” hazardului de pe suprafeţe de marmură, se învaţă reciproc cum să privească.

Juriul care va evalua filmele incluse în competiţia naţională a BIEFF 2024 şi va desemna câştigătorul premiului pentru cel mai bun scurtmetraj românesc va fi compus din Aleksandra Lawska, curatoare independentă de origine poloneză specializată în lucrul cu filmul de scurtmetraj şi fostă colaboratoare a unor a unor festivaluri precum Short Waves Festival Poznan, Festival du nouveau cinéma de Montréal, Glasgow Short Film Festival, Lago Film Fest, Michel Rensen, programator de film şi consultant de scenarii de origine olandeză, actualmente coordonator de program al festivalului Go Short Nijmegen şi fost colaborator al unor festivaluri precum Cork International Film Festival, Leiden Shorts, Encounters Film Festival, şi Radu Pervolovici, director al Fundaţiei Culturale META, coordonator al  Rezidenţei internaţionale de creaţie audiovizuală de la Slon, precum şi al proiectului MagiC Carpets România, care se desfăşoară sub forma unei rezidenţe internaţionale de creaţie experimentală audio-video.

Abonamentele BIEFF.14 au fost puse în vânzare şi sunt disponibile, în număr limitat, pe eventbook.ro.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.