PwC: Încurajarea conformării voluntare ar putea fi una dintre soluţiile creşterii veniturilor bugetare

Încurajarea conformării voluntare a contribuabililor din România ar putea fi una dintre soluţiile creşterii veniturilor bugetare, în contextul în care, din toamna acestui an, se va implementa un standard comun de raportare pentru mai multe state, printre care şi România, potrivit unui comunicat publicat marţi de firma de consultanţă PwC România.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a colectat 68,45 miliarde lei la buget în primele patru luni din acest an, cu 2,7% mai mult faţă de aceeaşi perioadă din 2016, în condiţiile în care veniturile au urcat cu 7% în luna aprilie. Datele arată o îmbunătăţire semnificativă a veniturilor bugetare în lunile martie şi aprilie, în condiţiile în care, după primele două luni, încasările ANAF erau în scădere cu 0,9% faţă de aceeaşi perioadă din 2016.

Începând din toamna acestui an, va fi implementat standardul comun de raportare, ceea ce presupune demararea schimbului automat de informaţii fiscale şi financiare între mai multe state din întreaga lume, printre care şi România, potrivit liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică din cadrul PwC România, Mihaelei Mitroi.

”În acest context, ar fi de dorit ca România să ia în calcul introducerea unui program de conformare voluntară, care să încurajeze contribuabilii să-şi declare în mod transparent deţinerile din afara ţării. Un astfel de program a fost adoptat de exemplu de Marea Britanie anul trecut. Programul „Requirement to correct” oferă contribuabililor britanici ultima şansă de a-şi declara activele deţinute în străinătate până cel mai târziu în septembrie 2018, după care aceştia, dacă nu declară, vor suporta rigorile legii, în caz că sunt identificaţi”, a declarat Mihaela Mitroi, în cadrul comunicatului.

Programe de conformare voluntară au fost implementate în ultimii ani în 21 de state membre ale Uniunii Europene (UE), printre care şi ţări din regiunea Europei centrale şi de est precum Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia sau Slovenia. În multe cazuri, aceste iniţiative prevăd anularea totală sau parţială a penalităţilor datorate de contribuabili şi iertarea de acuzaţii penale. De asemenea, potrivit informaţiilor OECD, alte 23 de state din afara Uniunii Europene au introdus programe de conformare voluntară, precum Statele Unite, Canada, Japonia, Elveţia sau Australia. În urma acestor iniţiative, Statele Unite au colectat 10 miliarde de dolari între 2009 şi 2015, Marea Britanie – 610 milioane de lire sterline între 2007 şi 2016, Olanda – 235 milioane de euro numai în 2013.

„În acelaşi timp, pentru creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare se pot avea în vedere şi oportunităţile oferite de tehnologie, cum ar fi integrarea bazelor de date ale administraţiei publice, precum şi implementarea programului de conectare a caselor de marcat la serverele ANAF, pentru asigurarea deplinei trasabilităţi a tranzacţiilor. Totodată, există şi alte măsuri care pot duce la simplificarea procedurilor de declarare de către contribuabili, spre exemplu prin implementarea unui sistem informatic performant, aşa cum a procedat Polonia”, a adăugat Mihaela Mitroi.

În ceea ce priveşte intenţia introducerii impozitului pe gospodărie, specialiştii PwC au atras atenţia în special asupra riscurilor asociate renunţării la sistemul reţinerii la sursă.

„Trebuie spus că în toate statele membre UE, impozitul pe salarii se reţine la sursă de către angajatori. Acelaşi sistem există şi în Statele Unite pentru veniturile din salarii şi pensii. Trecerea de la sistemul reţinerii la sursă la un sistem de declarare anuală a veniturilor presupune o schimbare profundă de mentalitate şi de proceduri fiscale, atât pentru contribuabili, care vor trebui să calculeze pe tot parcursul anului cât anume din venituri pot cheltui şi cât trebuie să păstreze pentru plata impozitului anului, dar şi pentru autorităţile fiscale, care vor fi puse în faţa unui efort administrativ considerabil pentru a gestiona volumul ridicat de informaţii presupus de noul sistem”, a mai precizat Mihaela Mitroi.

În 18 ţări din Uniunea Europeană nu există conceptul de unitate familială pentru scopuri fiscale, iar acolo unde este definită clar în legislaţie în general rămâne la latitudinea contribuabililor dacă se înregistrează în scopuri fiscale individual sau la nivel de familie. La fel şi în Statele Unite, contribuabilii pot alege modul în care se înregistrează pentru scopuri fiscale, individual sau ca familie.

Dan Dascălu, partener în cadrul casei de avocatură D&B David şi Baias, consideră că trecerea la noul sistem de impozitare va presupune provocări majore din punct de vedere al procedurii fiscale, începând cu necesitatea definirii clare a termenului de gospodărie, inexistent până acum în legislaţia civilă din România, şi cu stabilirea corespunzătoare a regimului său juridic.

„De asemenea, va trebui lămurit cum va funcţiona sistemul propus de angajare a câtorva mii de consultanţi fiscali plătiţi de stat, dar care să fie în slujba contribuabililor, mai ales faţă de inerentul conflict de interese care poate să apară, inclusiv prin raportare la modul de alocare a răspunderii fiscale între aceste două categorii de persoane. În fine, rămâne de văzut cum intenţionează statul să verifice aplicarea în practică a noului sistem de impozitare, care implică apariţia unui număr semnificativ mai mare de subiecte impozabile care, în mod normal, ar trebui supuse controlului fiscal, date fiind limitele curente de ordin administrativ ale activităţii de inspecţie fiscală”, a declarat Dan Dascălu.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.