Administraţia Trump analizează posibilitatea de a lega preţurile medicamentelor din SUA de cele practicate în alte ţări dezvoltate, o mişcare care ar putea reduce semnificativ costurile pentru contribuabili, dar care este percepută de industria farmaceutică drept cea mai mare ameninţare la adresa sa, potrivit a două surse din companii farmaceutice, relatează Reuters.
Cele două surse, care au cerut anonimatul deoarece nu sunt autorizate să vorbească public, au declarat că se aşteaptă ca iniţiativa să vină din partea agenţiei care supervizează programele Medicare şi Medicaid. Una dintre surse a spus că a fost informată direct de oficiali din domeniul sănătăţii că această politică este luată în calcul şi că este considerată o prioritate de nivel mediu pentru administraţia Trump, în contextul în care preşedintele încearcă să reducă preţurile la medicamente.
Statele Unite plătesc cele mai mari sume din lume pentru medicamente, uneori de aproape trei ori mai mult decât alte naţiuni dezvoltate. Donald Trump a declarat în repetate rânduri că doreşte să reducă acest decalaj, dar nu a oferit detalii concrete. În primul său mandat, propunerea sa privind o formulă de ”referinţă internaţională a preţurilor” a fost blocată de instanţe.
Planul de acum cinci ani al administraţiei Trump era estimat să economisească peste 85 de miliarde de dolari în şapte ani, din cheltuielile anuale de peste 400 de miliarde ale SUA pentru medicamente.
”Nu cred că administraţia înţelege pe deplin impactul pe care o astfel de politică l-ar putea avea asupra inovaţiei în SUA. Ar putea perturba întregul sistem de sănătate, nu doar industria farmaceutică”, a spus prima sursă.
Aceeaşi sursă a menţionat că se aşteaptă ca agenţia Medicare să lanseze un proiect pilot pentru această politică. Ambele surse au declarat că această măsură este mai îngrijorătoare pentru industrie decât alte iniţiative aflate în discuţie, precum taxele vamale pe medicamente importate.
”Este cea mai mare ameninţare existenţială la adresa industriei şi a inovaţiei bioştiinţifice americane”, a spus prima sursă.
Asociaţia industriei farmaceutice PhRMA a făcut deja lobby pe acest subiect în Congres, potrivit înregistrărilor guvernamentale. Casa Albă, Departamentul pentru Sănătate şi Servicii Umane şi PhRMA nu au răspuns solicitărilor de comentarii.
Accent pe Medicare
Proiectele de reformă a preţurilor la medicamente sunt, de regulă, gestionate de Centrul pentru Inovare în cadrul Medicare şi Medicaid (CMMI), iar implementarea lor poate dura ani.
Deşi Trump nu a menţionat public recent ideea plafonării preţurilor pe baza valorilor internaţionale, think tank-ul conservator America First Policy Institute a readus-o în discuţie într-un document distribuit larg luna trecută, susţinând că politica ar putea fi aplicată în cadrul negocierilor privind preţurile Medicare.
Legea privind reducerea inflaţiei, adoptată sub administraţia Biden, permite guvernului să negocieze preţul celor mai scumpe medicamente. Cu toate acestea, preţurile obţinute rămân, în medie, de două până la cinci ori mai mari decât cele practicate în alte patru ţări dezvoltate, arată datele Reuters.
De exemplu, anticoagulantul Eliquis, produs de Bristol Myers Squibb, are un preţ de listă de 606 dolari în SUA pentru o lună de tratament. Guvernul Biden a negociat acest preţ la 295 dolari pentru beneficiarii Medicare, valabil din 2026, însă în Suedia costă 114 dolari, iar în Japonia doar 20 de dolari.
Deşi ordinul executiv recent al lui Trump privind sănătatea nu a inclus explicit această măsură, un analist a observat că îndemnul guvernului de a obţine ”o valoare mai bună” pentru Medicare ar putea deschide calea pentru aplicarea acestei politici.
Provocări în implementare
Specialiştii avertizează că implementarea va fi dificilă. Anna Kaltenboeck, economist în domeniul sănătăţii, spune că CMS nu dispune de personalul necesar pentru a susţine o astfel de reformă complexă. Reducerile planificate de personal includ aproximativ 300 de angajaţi doar din cadrul agenţiei Medicare.
În plus, implementarea la scară largă ar fi complicată de faptul că multe medicamente nu sunt acoperite sau nu sunt disponibile în toate ţările de referinţă. Rena Conti, profesor asociat la Universitatea Boston, subliniază că unele ţări nu publică preţurile reale, iar datele disponibile public nu reflectă reducerile negociate.
O altă consecinţă posibilă: companiile farmaceutice ar putea renegocia contractele din ţările de referinţă pentru a creşte preţurile acolo, ceea ce ar ridica „ştacheta” şi în SUA şi ar permite industriei să obţină venituri mai mari pe plan internaţional.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
