Violonistul Dmitry Sitkovetsky, o personalitate marcantă şi preşedinte al Juriului pentru Vioară de la Concursul „Enescu” 2020/ 2021, revine pe scena Ateneului Român, cu o lucrare enesciană care prelucrează muzica lăutărească, Capriciul român pentru Vioară şi Orchestră. În cadrul aceluiaşi concert, susţinut de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, sub bagheta renumitului dirijor Vasily Petrenko, publicul va mai asculta, începând cu ora 16.30, şi lucrări de Ravel şi Beethoven.
Suita „Mama mea gâsca” de Maurice Ravel deschide concertul după-amiezii. Lucrarea a fost compusă în anul 1910 iniţial ca duet pentru pian, şi orchestrată de compozitor un an mai târziu. Este structurată în 5 părţi, la care compozitorul a adăugat un Preludiu ca primă parte şi Interludii între fiecare dintre cele 5 tablouri. Suita este inspirată dint-o colecţie de basme şi ilustrează cu măiestrie lumea feerică, de poveste, a personajelor fantastice.
Următoarea lucrare este Capriciul Român pentru vioară şi orchestră de George Enescu, pe care îl vom asculta în interpretarea violonistului Dmitry Sitkovetsky. Enescu a început lucrul la Capriciul Român în 1925, dar nu l-a finisat niciodată. Lucrarea a fost restaurată şi finisată de compozitorul Cornel Ţăranu împreună cu violonistul Sherban Lupu. Titlul face trimitere la o lucrare amplă, în stilul Rapsodiei Tzigane de Ravel sau a Rapsodiilor de Bartok pentru vioară, şi ilustrează virtuozitatea violonistică spectaculoasă, inspirată din muzica tradiţională. Enescu s-a inspirat şi a introdus în numeroase creaţii elemente din muzica lăutărească, iar piesa ilustrează Arta Lăutarului, arhetipul muzicianului şi artistului român.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Concertul se încheie cu Simfonia a V-a de Beethoven, Simfonia Destinului op. 67 în do minor, compusă între anii 1804-1808. Simfonia a V-a, aflată la puntea dintre două epoci, (clasicim şi romantism) este probabil cea mai cunoscută lucrare din repertoriul muzicii clasice.
La Sala Palatului, de la ora 19.30, Orchestra Filarmonică din Londra, condusă de Edward Gardner, aduce în faţa publicului un program romantic Wagner, Enescu şi Sibelius.
Uvertura operei Tannhauser de Wagner, scrisă în 1845 prezintă evenimente istorice îmbinate cu legende. Este inspirată din 2 legende medievale care ilustrează conflictul dintre două forţe. Introducerea, cu un aer solemn, este o rugăciune pentru salvare, iar a doua temă principală, luminoasă, jucăuşă şi dinamică, ilustrează tărâmul feeric al personajelor din basme. Wagner, creatorul melodiei infinite, este cunoscut pentru vasta creaţie în genul de operă, pe care îl considera singurul gen care reflectă cu autenticitate existenţa umană.
Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră este singura lucrare enesciană pentru instrument solist şi orchestră finisată de compozitor. Anul acesta sărbătorim aniversarea a 120 de la compunerea ei, în 1901, cu interpretarea cunoscutului violoncelist Nicolas Altstaedt.
Ultima lucrare a serii este Simfonia a II-a de Jean Sibelius, începută în acelaşi an cu lucrarea enesciană menţionată precedent, 1901. A fost finisată în 1902, pe vremea când Sibelius era în Italia. Despre simfonie avem confesiunea compozitorului: „este mărturisirea sufletului meu”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
