Expoziţia colectivă centrală „Chronic desire - Sete cronică”, care se poate vedea în patru spaţii din Timişoara, Bastionul Maria Theresia, Comenduirea Garnizoanei Timişoara, Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi” şi Palatul Ştefania, vorbeşte despre mişcările pentru drepturile civile şi de emancipare a femeilor, arta, ca imagine, ca limbaj - forme, sunete - dezvăluie realităţi aspre, sensibilizând şi activând fronturi comune.
Titlul „Chronic desire - Sete cronică” indică, pe de o parte, o stare recurentă, persistentă şi, pe de altă parte, întăreşte dublul sens al cuvântului românesc „sete”, care înseamnă atât sete, cât şi dorinţă.
Expoziţia urmăreşte trei fire narative: Bunuri comune - Teritorii - Istorie şi subiectivităţi, care se întrepătrund în cele patru locaţii împreună cu istoriile acestor locuri privind moştenirea militară şi industrială a Timişoarei.
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
20 noiembrie - Eveniment News.ro - Orașul meu - Acasă și la birou
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Curatoare sunt: Cosmina Goagea, Corina Oprea, Brînduşa Tudor, iar organizator: Centrul de Proiecte al Municipiului Timişoara.
„Insert” 2023, o formă de susţinere a presei tipărite de Dan Perjovschi
Lucrările lui Dan Perjovschi se văd în cadrul „Chronic desire - Sete cronică” la Comenduirea Garnizoanei, spaţiu public (intervenţie pe un tramvai în circulaţie), Muzeul Naţional de Artă Timişoara - intrarea angajaţilor de pe strada Mercy.
„Insert” este o infiltrare in process în media tipărită, reviste de artă, de cultură sau reviste care încă mai păstrează un interes pentru artele vizuale („Revista 22”, „Observator cultural”, „IDEA”, „Etaj”, „Propagarta”, „Orizont”, „Timpul”, „Scena”, „Banatul Azi”, „Capital cultural”), distribuite în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Sibiu.
„Insert reprezintă”, în acelaşi timp, o modestă formă de susţinere a presei tipărite şi un portal de comunicare pentru expoziţia de grup Chronic Desire - Sete cronică. Inserturile vor fi publicate înainte şi în timpul expoziţiei.
A doua parte din proiect, tot în spaţiul public, este un tramvai desenat (revoluţie, libertate, multiculturalitate, comunitate), care va circula în Timişoara pe parcursul anului 2023, pe liniile 1, 2 şi 6, ce leagă punctele importante ale oraşului, inclusiv spaţiile expoziţionale din Piaţa Libertăţii şi Piaţa Traian.3.
A treia parte este un avizier stradal al Muzeului Naţional de Artă Timişoara - intrarea angajaţilor, de pe strada Mercy -, care rememorează prezenţa artistului prin proiecte anterioare în spaţii neconvenţionale din muzeu.
Dan Perjovschi desenează critic, cu umor, direct pe pereţii instituţiilor de artă din toată lumea, comentând politic, social şi cultural cotidianul societăţii globale. Desenele lui alb-negru sunt de fapt editoriale vizuale. A avut expoziţii personale la Tate Modern Londra, MoMA New York, Macro Roma, Moderna Museet Stockholm, Reykjavik Art Museum, Vannabbe Eindhoven, Ludwig Cologne, Nasher Duke University sau Kiasma Helsinki şi expoziţii de grup la Centre Pompidou Paris, Tate Liverpool, Castello di Rivoli Torino, MoMA San Francisco, MUAC Mexico, MAM Varşovia, MCBA Lausanne sau MOT Tokyo.
A participat la Documenta 15 şi la bienalele de artă Istanbul, Veneţia, São Paulo, Moscova, Sydney, Lyon, Dublin, Iaşi, Timişoara şi Jakarta.
Ascultând aer, instalaţie sonoră 2019-2022
Fuzionând textul şi sculptura într-o instalaţie coregrafiată, în mişcare, lucrarea „Listening Air” (2019-2022) a lui Shilpa Gupta cuprinde cinci microfoane suspendate, fiecare contrabalansat de un corp de iluminat cu lumină slab, care orbitează prin galeria întunecată şi printre vizitatori. Contrazicându-şi conotaţiile, microfoanele, transformate în difuzoare, fac audibile cuvinte care au rezonat în peisaje diverse, de la câmpuri de orez la păduri, străzi şi universităţi.
Lucrările includ, printre altele, o piesă a poetului pakistanez Faiz Ahmad Faiz, care a fost interpretat recent în campusurile din India, şi un cântec activist italian, cântat iniţial de femeile care muncesc în orezării, care a reînviat în ultimii ani, în timpul protestelor fermierilor din India. Un cântec de martir în limba gondi din centrul Indiei, vorbită în principal de marile comunităţi marginalizate din regiune, şi o interpretare a unui text al poetului nigerian şi activist de mediu Ken Saro-Wiwa exprimă speranţa şi creează un spaţiu comun de audiţie.
Lucrările artistei Gupta sunt preocupate atât de individ, cât şi de colectiv, la scară locală şi globală.
Cadrane de ceas, audio, instalaţie de Harun Morrison
„Feţe fără mâini”, 2023, o serie de cadrane de ceasuri aruncate la gunoi a fost aranjată pentru a forma o partitură grafică. Pe toată durata expoziţiei, „diferiţix muzicienix vor fi invitaţix să interpreteze şi să cânte partitura, inclusiv elevix” de la şcoala de muzică de vizavi de garnizoană.
Folosirea literei „x” la sfârşitul cuvintelor, în locul vocalei de gen specifice, este o încercare de a include întreg spectrul identităţilor de gen şii de a evita norma, preponderent masculină, în limba română.
Mircea Nicolae, figură marcantă a artei contemporane din România, prezintă istoria chioşcurilor stradale din perioada socialistă
Una dintre cele mai emoţionante expoziţii care s-a deschis la Timişoara, joi, este „Mircea Nicolae - Lucruri mărunte, lucruri preţioase”, ce poate fi văzută la Comenduirea Garnizoanei.
Intenţia expoziţiei este de a readuce în atenţia publică această figură marcantă a artei contemporane din România printr-un demers curatorial menit să recupereze într-o manieră aprofundată practica sa artistică, punând accent pe interesul său legat de explorarea spaţiului urban şi meditaţia asupra rolului arhitecturii în configurarea subiectivităţii individuale şi a naraţiunilor istorice.
Expoziţia se construieşte în jurul lucrării „Romanian Kiosk Company”, realizată în 2010, ce constă într-o serie de sculpturi şi un video care completează instalaţia sculpturală.
Lucrarea are ca punct de plecare câteva aspecte cheie din viaţa personală a artistului ce sunt conectate cu momente din istoria decadelor socialiste şi post-socialiste. Frânturi din biografiile membrilor familiei sale se împletesc cu o metodologie de studiu axată pe sondarea unor tipologii de mobilier şi arhitectură urbană care încapsulează transformările socio-politice ale trecutului recent. Artistul investighează cu rigoare şi empatie trecerea de la tipologiile standardizate ale chioşcurilor stradale din perioada socialistă la vernacularul efervescent din anii ’90, ajungând la versiunile consacrate care au supravieţuit până în prezent.
Relaţia afectivă pe care artistul a întreţinut-o cu oraşul se materializează şi într-un alt grupaj de lucrări care mizează pe fragilitate, improvizaţie şi efemeritate, articulând împreună o constantă a parcursului său artistic, de la intervenţiile în spaţiul public ce au generat seriile o sută sau orice, oriunde, oricând, până la instalaţiile obiectuale mai recente precum „Altar pentru fiecare zi”, „Proteză pentru o plantă uscată” sau „Proteză pentru o piatră spartă.
Ionuţ Cioană (1980-2020) a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti (1998-2002) şi a obţinut un Master (2002-2004) în Antropologia Spaţiului Sacru de la Institutul de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu. A fost doctorand la Universitatea Naţională de Arte cu o teză despre muncă şi libertate artistică, în contextul scenei de artă din România, între 1944-2010. În practica sa artistică dintre anii 2006–2009, Mircea Nicolae a dezvoltat o serie amplă de intervenţii în spaţiul public şi în spaţii părăsite. Prin gesturi anonime, acestea îşi propuneau să investigheze structura socio-politică a oraşului Bucureşti, dar şi spaţiul mai intim al istoriei afective personale. În perioada 2010-2020, el a produs o serie de lucrări prezentate în diverse spaţii expoziţionale şi evenimente precum: Salonul de proiecte, Bucureşti (2019); Galeria Ivan, Bucureşti (2017); Galeria Electroputere, Craiova (2015); Vienna Biennale (2015); MUSAC, Leon (2012); Pinchuk Art Centre (2011); 32 Edgewood Avenue Gallery, New Haven (2011). Activitatea lui curatorială a inclus expoziţia Mattis Teutsch. Avangardă şi realism constructiv, organizată la Rezidenţa BRD Scena9, Bucureşti, în colaborare cu Szilárd Miklós (2019), iar în calitate de critic de artă a publicat în mod regulat texte pe platforma editorială Scena9 în perioada 2016-2020.
Program de vizitare: miercuri-sâmbătă: 13:00–20:00, duminică: 11:00-18:00.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
