Premiera spectacolului "Mitică Popescu", de Camil Petrescu, montare semnată de Dan Tudor, va avea loc vineri, 30 noiembrie, de la ora 19.00, la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara.
Din distribuţie fac parte: Dan Tudor, Ada Navrot, Dani Popescu, Cristian Nicolaie, Raluca Tiţa, Daniela Minoiu, Ion Haiduc, Andreea Măcelaru Şofron, Mihai Marinescu, Mircea Teodorescu. Scenografia este semnată de Corina Grămoşteanu, muzica îi aparţine lui Vlaicu Golcea, iar mişcarea scenică a fost coordonată de Florin Fieroiu.
"Mitică este bucureşteanul par excellence", spune I.L. Caragiale, naşul acestui tip care "face spirite nesărate". Fizionomia morală este aceea a bucureşteanului care pare un personaj cu totul neserios: lăudăros fără pereche, chiulangiu, crai de mahala, farseur de prost gust. Autorul acestei comedii este el însuşi regăţean şi român. El nu s-a putut împăca în niciun mod cu această reputaţie a lui Mitică pe care îl consideră frate bun. El crede că Mitică adoptă voit forma vulgară, aceasta fiind un simplu mod de a se apăra în faţa vieţii, aşa cum unii timizi sunt obraznici, iar unii bătrâni, morocănoşi. Teza acestui spectacol este că un om nu trebuie judecat după ceea ce spune, ci după faptele sale. La 90 de ani de la premiera absolută a piesei lui Camil Petrescu, Teatrul Nottara aduce în atenţia publicului un Mitică Popescu nou, sensibil, comic fără ostentaţie", afirmă regizorul Dan Tudor.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Camil Petrescu s-a născut la Bucureşti, în aprilie 1894. A crescut fără părinţi, în mahalaua Moşilor. După gimnaziu, îşi continuă studiile, ca bursier, la Colegiul Sfântul Sava şi, apoi, la Liceul Gheorghe Lazăr. A absolvit, în 1919, Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Bucureşti. A început să scrie încă din studenţie. A debutat la Facla, în 1914, sub pseudonimul Raul D. În 1916, pleacă pe front ca ofiţer, de unde se întoarce în 1918. Experienţa trăită în această perioadă se regăseşte în romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (1930). Din 1920, participă la şedinţele Cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar revista omonimă îi publică primele poezii. O perioadă a fost profesor de limba română la Timişoara. Aici a avut o intensă activitate publicistică: a condus gazeta Banatul şi a publicat articole în Ţara. Îşi ia doctoratul în filosofie cu teza "Modalitatea estetică a teatrului".
În această perioadă creează cea mai mare parte a operei sale dramatice: "Jocul ielelor", "Act veneţian", "Suflete tari", "Danton", "Mitică Popescu", "Mioara". În 1933, apare romanul "Patul lui Procust". A fost redactor la Revista fundaţiilor, îi apare volumul "Teze şi antiteze", publică pagini preţioase de analiză şi de teorie a artei spectacolului. În 1939, Camil Petrescu este numit, pentru câteva luni, director al Teatrului Naţional Bucureşti, iar din 1949 este ales membru titular al Academiei Române. În 1944, publică piesa "Iată femeia pe care o iubesc". Drama istorică "Bălcescu", text important în evoluţia dramaturgiei noastre cu temă istorică, are premiera absolută în 1949, la Naţionalul bucureştean. Urmează volumul de nuvele "Turnul de fildeş" şi romanul "Un om între oameni", rămas neterminat.
Camil Petrescu a murit în mai 1957, la Bucureşti.
Camil Petrescu a scris "Mitică Popescu" între 1925 şi 1926. Piesa a fost montată pentru prima oară în 1928, la Teatrul Naţional Bucureşti. A rămas celebră versiunea radiofonică a spectacolului din 1956, în regia lui Paul Stratilat, cu Radu Beligan în rolul titular. În 1984, Manole Marcus a ecranizat textul lui Camil Petrescu.
"Mitică Popescu aduce o variaţiune interesantă în producţia dramatică a domnului Camil Petrescu. Talentul său dramatic se afirmă, astăzi, sub forma comediei. Într-un cadru de situaţii amabile, se desprinde o realitate socială românească, o producţie autohtonă, un tip de specificitate orăşenească sau numai pur şi simplu bucureşteană, care s-ar părea că tinde să devină expresia imperativă a românului citadinizat: amestec de blagă, de scepticism, de butadă fanfaroană, cunoscut şi din Caragiale, căruia domnul Camil Petrescu i-a adăugat, ca un element inedit: bunătatea ce se ascunde sub pudoare. Mitică se laudă, aşadar, cu ceea ce nu are şi îşi acoperă virtuţile reale, în situaţii uşoare şi în miticisme spirituale sau numai variate – şi nu depinde decât de imponderabile ce planează întotdeauna asupra destinelor teatrale, pentru ca acest Mitică sporit sufleteşte, reabilitat, să-l facă uitat pe vechiul Mitică, simplu gascon uşuratic, integrându-se sub forma aceasta mai complexă şi mai onorabilă în galeria tipurilor naţionale", scria Eugen Lovinescu în Rampa, la 31 martie 1928.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
