REPORTAJ - "Moromeţii 2", un "cântec de lebădă" adunat din tăceri şi priviri, din ce încasează personajul principal de la familie, de la viaţă - FOTO

Lungmetrajul "Moromeţii 2", în regia lui Stere Gulea, a rulat, sâmbătă, pentru locuitorii din Talpa, judeţul Teleorman, acolo unde au avut loc filmări atât la producţia dintâi, cât şi acum. Echipa filmului a fost primită cu aplauze de o comunitate care şi-a numit două străzi după filmul emblematic al cinematografiei româneşti. La finalul proiecţiei, Stere Gulea, Vivi Drăgan Vasile, Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Oana Giurgiu au primit diplome de cetăţean de onoare ai localităţii.

"Eu am încercat să fie cât mai adevărat, cât mai puţin fabricat, dar dacă nu o fi altceva, măcar să fie un document vizual despre lumea asta din care venim şi care s-a dus", a mărturisit, la Talpa, Stere Gulea, regizorul filmelor "Moromeţii" 1 şi 2. În faţa Primăriei construite de echipa de producţie special pentru "Moromeţii 2", cineastul a vorbit şi despre comparaţia între cele două filme, "diferite", la distanţă de 30 de ani, contexte şi evenimente diferite, dar care nu-l supără pentru că se face "între două lucruri bune".

Talpa, localitatea teleormăneană pe care Stere Gulea a ales-o pentru a descrie cinematografic universul moromeţian al lui Marin Preda, prima dată în 1985, a fost aleasă şi în 2017, pentru filmările la adaptarea după al doilea volum al scriitorului.

În ograda Moromeţilor, în noiembrie 2018, pe prispa casei sunt baloţi de paie şi oale de lut cu tufănici, iar tutunul e pus la uscat în ultima cameră.

Încăperile, cele două, sunt primenite cu preşuri lucrate la război de proprietară, Elena Papuc, în vârstă de 87 de ani, care îşi aminteşte că prima dată actorii au stat mai mult la filmări. Nu mai locuieşte aici, dar primarul se ocupă de casă, a încheiat un act de comodat şi acum pune în circuitul turistic casa lui Ilie Moromete din film. Pentru că, trebuie precizat, Moromete era din Siliştea-Gumeşti. Benone Rababoc, primar din 1996 al localităţii, afirmă că a început să organizeze brunch-uri în ogradă, cu pâine în ţest şi mâncăruri făcute în sat, ţuică şi plăcinte cu mere.

Revenit la Talpa, pentru a dezveli împreună cu primarul două plăcuţe cu numele străzilor - str. Moromeţii 1985 (strada cu casa lui Moromete) şi str. Moromeţii 2017 (la Primărie, lângă Casa de Cultură) - Stere Gulea a spus că are sentimental că acest al doilea film reprezintă pentru oamenii din localitate "istoria care le aparţine".

"Chiar mi s-a părut că oamenii sunt emoţionaţi de ceea ce văd, că au sentimentul că le aparţine această istorie şi asta este un lucru care îţi face bine, pentru că este o muncă în spate, despre care nu ştii cum va ieşi, ai temeri, îndoieli, dar când oamenii apreciază, ai sentimentul că e un lucru bine făcut şi poate în timp să rămână măcar un document vizual despre o lume care nu mai este", a mărturisit cineastul în faţa "noii primării".

Stere Gulea afirmă că şi-a dorit ca în acest nou film "să fie cât mai adevărat, cât mai puţin fabricat, am încercat să fie cât mai autentic, dar dacă nu o fi altceva, măcar să fie un document vizual despre lumea asta din care venim şi care s-a dus".

Totul s-a conturat mai bine după alegerea actorului care să-l interpreteze pe Niculae.

"Prima dată greutatea a fost să fac un scenariu, pentru că trebuia să combin mai multe lucruri din cărţi diferite. Nu a fost uşor. Dar din momentul în care m-am decis asupra interpretului lui Niculae, nu au mai fost probleme, pentru că s-a dovedit o alegere bună. Văd că spectatorii îl simpatizează, îl preţuiesc (pe Iosif Paştina, n.r), ceea ce este proba cea mai importantă. Mă bucur foarte mult şi pentru el şi pentru ceilalţi, şi pentru Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru, Ioana Bugariu, Visu şi mulţi alţii. De fapt, actorii sunt cei care ne duc gândurile şi tot ce trăim. Prin ei ne exprimăm. Ideea că regizorul este Dumnezeu, care e destul de răspândită, la mine contează mai puţin. Dacă există Dumnezeu, există doar Dumnezeu, restul sunt oameni”, este de părere regizorul, care deocamdată nu plănuieşte alt film. 

Despre comparaţia care se face inevitabil între cele două producţii, el precizează că nu are de ce să-l supere acest aspect, întrucât sunt "două lucruri bune". 

"Sunt două filme absolut diferite, dar în acelaşi timp despre aceeaşi lume. Dar în contexte istorice diferite, probleme diferite, cu actori diferiţi, se pare că stau bine unul lângă altul. Am avut temeri. Aveai în faţă un film care căpătase notorietate, erau roluri considerate mari. Te gândeai ce puteai să mai faci? Dar până la urmă, când te-ai decis, te gândeşti să faci cât mai bine".

La una dintre avanpremierele de la Bucureşti, "un spectator a spus că i-a trebuit un sfert de oră ca să se acomodeze cu noul film, cu noul interpret. Victor Rebengiuc a spus atunci: „Este o prostie asta: să compari ce a făcut Horaţiu e foarte bine, filmul este foarte bun, la el să ne gândim, nu e cazul să le comparăm”. Eu înţeleg şi această stare a spectatorului, care îl are în minte pe Rebengiuc ca Ilie Moromete. E greu să se acomodeze dintr-odată. Dar după un timp, când intri în film, nu mai simţi nevoia să compari. De fapt, ăsta e pariul, câştigul. Din punctul meu de vedere, este ca şi cum ai face comparaţie între două lucruri bune. Ce să mă supere? Că se face comparaţie între două lucruri bune făcute de mine? Au fost condiţii grele, bani puţini, dar am avut parte de o echipă bună, am putut să o scoatem la capăt în condiţii onorabile”, a concluzionat Gulea.

Apusul unei vieţi

Gheorghe Visu, în film Matei Dimir, spune că a fost "copleşit" când a văzut filmul.

"Înainte să-l văd am primit câteva mesaje în care mi s-a spus că au ieşit copleşiţi. Când l-am văzut, am fost şi eu copleşit. E un film minunat. Este apusul unei vieţi pline de multe frământări ale personajului principal, un cântec de lebădă adunat din tăceri, din priviri, din ce încasează personajul de la familie, de la viaţă. Mi s-a părut întotdeauna aşa, o trăsătură a omului de sub munte, de deasupra Dunării şi o anume... economie în gesturi, în cuvinte. Nu prea ne arătăm noi sentimentele, noi de aici din Oltenia, Muntenia, Bărăgan”. Referitor la aceeaşi comparaţie, între cele două filme, Visu afirmă că "poţi face comparaţie, dar sunt două filme diferite, şi odată ce l-am văzut pe primul, e absolut normal ca ăsta nou să fie cu totul altfel. Pe mine m-a surprins într-un mod foarte plăcut. Mi s-a părut că e o dorinţă să nu semene cu primul".

Nostalgia amurgurilor

La 30 de ani distanţă de primul film, Vivi Drăgan Vasile, directorul de imagine, are nostalgia amurgurilor de la Talpa. 
"Nostalgia este vârsta în primul rând şi în al doilea rând, amurgurile de la primul film. De obicei, veneau dimineaţa din Alexandria cu un autobuz, toată echipa, uneori la ora 3, 4 dimineaţa spre a prinde răsărituri şi rămâneam până spre seară. În general, pe la ora 6, 7 ne opream şi erau nişte amurguri senzaţionale, aveam timp să le apreciem, deci puteam să lâncezim prin decoruri. Fiecare dintre noi era arondat pe la o casă, să ne mai vorbim cu oamenii de pe aici şi care, din puţinul lor, ne oferea un ou, o bucată de brânză, rareori o bucată de pui. Deci, aveam timp, era ca în Preda. De data asta, în 30 de zile nu am avut timp, au trecut pe lângă noi amurguri şi răsărituri, dar nu am mai avut vreme să le apreciez, deci nostalgia rămâne după aceste amurguri”, spune operatorul.

Legat de diferenţe, Vivi Drăgan Vasile afirmă că "dacă la primul film am filmat vreo trei luni, de data asta am filmat doar 30 de zile. Altă epocă, filmul costă bani acum. Banii pe care îi primim de la CNC sunt o glumă proastă, restul s-a chinuit Tudor Giurgiu să adune. Deci, lucrurile sunt diferite. Contează mai mult nu cum faci imaginea, ci cum o gândeşti. Încercarea a fost, în ceea ce mă priveşte, să fie o trecere lentă de la primul la al doilea, să fie teoretic şi practic, stilistic asemănătoare ca cele două imagini să se petreacă. Diferenţa esenţială este că atunci (1985) era pe peliculă, acum este digital".

"Sunt lucruri care evident diferă în cele două filme şi dincolo de scriitorul, care este altul la volumul doi, apoi anii noştri pentru că suntem cu 30 de ani mai târziu, apoi casa în care filmasem prima oară şi pe care am găsit-o jumătate năruită, munca în sine a fost un pic mai intensă şi mai aprigă la al doilea film”, povesteşte Drăgan.

E o diferenţă de imagine - „dacă la primul e mai aşezată, al doilea e un pic mai mişcată. La primul, vorba romanului, "timpul avea răbdare", la al doilea timpul se grăbeşte cu Moromeţii, cu evenimentele şi conceptual al doilea are mai multe personaje, e mai agitat, se schimbă vremurile. Formatul imaginii este însă acelaşi: 1,66, alb-negru".

Aflat la debut, Iosif  Paştina, Niculae în „Moromeţii 2” spune că este emoţionat să fie din nou la Talpa. "Sunt entuziasmat că sunt iar aici, într-un alt context, am emoţii iar, mă bucur să văd iar primăria şi casa de cultură. A fost o misiune foarte grea, eram puţin speriat, dar echipa, domnul Gulea, actorii m-au sprijinit, m-au încurajat şi treptat am scăpat de emoţii”.

Îmbrăcată în negru, Didica Zamfir, în vârstă de 50 de ani, văduvă cu patru copii, a fost cea care a ajutat echipa de filmare cu animale. Vine de la o înmormântare. Ea a dat o mână de ajutor şi a fost "angajată" cu strunirea cailor şi a vacilor. "Vaca o să apară în film. O să apar şi eu un pic cu doamna Dogaru, Catrina, deh, când mergem la cimitir cu coşniţele", spune femeia.

Ograda lui Ilie Moromete a fost renovată

Primarul vrea să pună casa din film în circuit turistic. Din cauză că sunt 12 proprietari iar succesiunea nu a fost făcută la timp, de-a lungul anilor nu a fost posibilă o tranzacţie juridică, spune el. Totul s-a schimbat odată cu revenirea echipei de filmare, care a obţinut permisiunea de a renova proprietatea. "Casa era într-o stare deplorabilă, au ridicat-o, au întărit-o. Avem la nivelul localităţii un ONG, care se ocupă şi de activităţi culturale, şi am reuşit să încheiem un contract de comodat, prin care casa să fie dată în administrarea acestei organizaţii. Astfel, putem să o întreţinem, să plătim impozite. Să creem nişte acţiuni în jurul ei", a declarat edilul Benone Rababoc pentru News.ro.

Filmările la "Moromeţii 2" au avut loc în 2017. La Talpa, de data aceasta au durat 30 de zile, însă refacerea clădirilor care apar în film - casa, Primăria, centrul localităţii, cârciuma - a durat şapte luni.

Oana Giurgiu, producător, a povestit din culise: "Tot ce am construit aici (în centrul comunei, n.r) aparţinea fostului boier din zonă, şi tot ce am construit a fost ograda casei. Am căutat un spaţiu foarte mult timp,  care să aducă a centrul satului, în care să facem o primărie - evident că tot foste conace erau -, dar nu aveau configuraţia pe care şi-o dorea regizorul şi operatorul. Trebuia să fie cumva în proximitate o casă plus primăria. În film, veţi vedea că unii stau de vorbă, unii ţin cuvântări, şi era nevoie de o relaţie. Am tot bătut satele astea din zonă, încercând să găsim şi, până la urmă, am ajuns la concluzia că tot aici putem să o facem. Faţada am construit-o, iar primarul vrea să continue, are gânduri mari. Iar la cârciumă, care a rămas în picioare, undeva dedesupt este o cramă a boierului şi poate să facă o cârciumă în toată regula”.

„Moromeţii 2” va avea premiera în cinematografele româneşti pe 16 noiembrie.
Distribuitorul Transilvania Film organizează un turneu naţional de promovare a "Moromeţii 2", cu participarea realizatorilor.

Preproducţia părţii a doua a durat mai bine de un an - casa Moromeţilor a fost refăcută de scenograful Cristian Niculescu după schiţele şi imaginile celei vechi, iar centrul satului a fost recreat de la zero. Dana Păpăruz, premiată cu Gopo pentru „Aferim!” şi „Inimi cicatrizate” ale lui Radu Jude, este creatoarea costumelor. Montajul filmului a fost realizat de Dana Bunescu şi Alexandra Gulea, muzica este semnată de Vasile Şirli, iar coloana sonoră este gândită de aceeaşi Bunescu, câştigătoare a 6 premii Gopo până în prezent şi a unui Urs de Argint, pentru montaj şi sunet. Machiajul şi coafura sunt semnate de Dana Roşeanu, Iulia Roşeanu şi Domnica Bodogan. Producătorii filmului sunt Oana Giurgiu şi Tudor Giurgiu.

"Moromeţii 2" este o producţie Libra Film, realizată cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al Studioului de Creaţie al Ministerului Culturii, în colaborare cu TVR şi HBO România. 

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.