Scriitorul peruano-spaniol Mario Vargas Llosa a fost ales, joi, membru al Academiei Franceze care a făcut o excepţie pentru acest laureat al premiului Nobel pentru Literatură în vârstă de 85 de ani.
Romancierul, premiat cu Nobel în 2010, a obţinut în primul tur de scrutin 18 voturi, faţă de unul pentru regizorul Frédéric Vignale, unul alb şi două nule.
Candidatura sa a fost acceptată deşi după 2010 candidaţii trebuie să aibă cel puţin 75 de ani pentru a se prezenta la această alegere. În schimb, nu există nicio regulă în privinţa naţionalităţii.
Alţi străini au fost aleşi în Academie în trecut, americanul Julien Green şi algeriana Assia Djebar, decedată, sau canadiano-haitianul Dany Laferrière, care a fost ales în 2013.
Mario Vargas Llosa nu a publicat niciodată în franceză. El vorbeşte fluent franceza, pentru că a imigrat la Paris în 1959, dar scrie doar în spaniolă.
Ales în Academia regală spaniolă în 1994, el trăieşte astăzi la Madrid.
Opera sa tradusă în franceză, în special la Gallimard, este stufoasă, de la romanul '„La Ville et les Chiens'”, publicat în 1966, la „Temps sauvages'”, apărut în 2021, trecând prin „La Fête au Bouc”, editat în 2000. A fost primul scriitor străin care a fost inclus din timpul vieţii în prestigioasa colecţie Pléiade, în 2016.
Născut în Arequipa (sudul Peru) pe 28 martie 1936, acest copil din clasa de mijloc, după ce a trecut prin Academia Militară de la Lima, se dedică studiilor literare la Lima, apoi la Madrid, şi jurnalismului. El este jurnalist la biroul spaniol al AFP din Paris.
Talentul său de scriitor îl va trasnforma în una dintre revelaţiile lumii literare latino-americane în anii 1960, alături de columbianul Gabriel García Márquez, de argentinianul Julio Cortázar sau mexicanii Carlos Fuentes şi Juan Rulfo.
El a avut şi o carieră politică, cu o candidatură la preşedinţia Peru în 1990, de dreapta. A avut opinii liberale controversate.
Atras în tinereţe de revoluţia cubaneză, Mario Vargas Llosa s-a detaşat de aceasta în anii 1970. A devenit unul dintre cei mai aprigi critici ai unor regimuri autoritare latino-americane, precum cel din Venezuela al lui Hugo Chavez.
Academia Franceză nu a mai primit în rândurile sale un laureat Nobel de la François Mauriac, ales în 1933, cel care a primit premiul suedez în 1952 şi care a murit în 1970.
Din cele 40 de locuri ale instituţiei care are grijă de limba franceză, cinci rămân vacante şi celelalte 35 sunt ocupate de 29 de bărbaţi şi şase femei.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
