Lansarea volumului "Jurnalul unei iubiri pierdute" de Eric-Emmanuel Schmitt, distins în 2020 cu Premiul "Jules Renard", va avea loc online, miercuri, de la ora 19.30, pe pagina de Facebook Humanitas Fiction.
Volumul a apărut recent la Humanitas Fiction, în seria de autor dedicată scriitorului francez coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Doru Mareş.
Pendulând între evocarea trecutului fericit şi consemnarea prezentului, cu realităţile sale inexorabile "Jurnalul unei iubiri pierdute" transformă experienţa morţii într-o pledoarie pentru viaţă.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
La eveniment vor participa: Alice Năstase Buciuta, redactor-şef al revistei Marea Dragoste, Cristina Stănciulescu, jurnalistă şi deţinătoarea site-ului #PeoplePerson şi Horia Ghibuţiu, jurnalist. Moderatorul întâlnirii va fi Mihaela Dedeoglu, jurnalistă, realizatoarea emisiunii #Zebra la RFI Romania.
Evenimentul va fi difuzat pe pagina de Facebook Humanitas Fiction şi pe #HumanitasYouTube. Înregistrările audio vor fi ulterior disponibile pe #HumanitasSoundcloud: https://bit.ly/Humanitas-Soundcloud.
Eric-Emmanuel Schmitt transmite un salut cititorilor români cu ocazia apariţiei volumului "Jurnalul unei iubiri pierdute" în limba română.
"Un scriitor nu poate reînvia pe nimeni, dar poate da viaţă prin cuvinte. La doi ani de la dispariţia mamei sale, autorul se hotărăşte să-şi transforme jurnalul doliului în carte - o carte în care nu vorbeşte despre el, ci despre noi, noi toţi, care trebuie să înfruntăm, mai devreme sau mai târziu, pierderea părinţilor. Să dai nume durerii, să trasezi apoi un drum spre lumină, nu e oare acesta cel mai frumos dar pe care un romancier îl poate face cititorilor săi?", potrivit Le Pèlerin.
Doliul durează doi ani, îi repetă prietenii lui Eric-Emmanuel Schmitt când el încearcă să depăşească suferinţa provocată de moartea aceleia care i-a dat viaţă. Fiul documentează, în tulburătoarele pagini ale acestei confesiuni, cei doi ani în care parcurge drumul de la deznădejde la conştientizarea datoriei de a fi fericit – singura cale de a-şi omagia mama. Doi ani în care deapănă amintiri de-o viaţă, trăieşte şi înregistrează curajos sentimente contradictorii, momente-cheie şi clipe de cumpănă.
„Această poveste magnifică nu vorbeşte numai despre el, ci despre ei, un fiu şi mama sa, legaţi printr-o dragoste simbiotică." – Dimanche
Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obţine titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea şi pentru care este distins cu trei premii Molière, Variaţiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiştilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franţa şi în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De acelaşi succes răsunător se bucură şi romanele sale "Evanghelia după Pilat" (2000), "Adolf H. Două vieţi" (2001), "Pe când eram o operă de artă" (2002), precum şi eseul "Viaţa mea cu Mozart" (2005).
Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului" - "Milarepa" (1997), "Domnul Ibrahim şi florile din Coran" (2001), "Oscar şi Tanti Roz" (2002), "Copilul lui Noe" (2004), "Luptătorul de sumo care nu se putea îngrăşa" (2009), "Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată" (2012), "Doamna Pylinska şi secretul lui Chopin" (2018) şi "Félix şi izvorul invizibil" (2019) - s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase ţări.
Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, "Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri" (2006), "Visătoarea din Ostende" (2007), "Concert în memoria unui înger" (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, "Cei doi domni din Bruxelles" (2012) şi "Răzbunarea iertării" (2017). În 2008 publică romanul "Ulysse from Bagdad", în 2011, "Femeia în faţa oglinzii", în 2013, "Papagalii din Piaţa Arezzo", în 2014, dipticul "Elixirul dragostei" şi "Otrava iubirii", în 2015, "Noaptea de foc", iar în 2016, "Omul care vedea dincolo de chipuri". În 2019 îi apare "Jurnalul unei iubiri pierdute", distins în 2020 cu Premiul Jules Renard. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii şi distincţii literare. Cărţile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
