Actorul argentinian Luciano Rosso, aflat pentru a doua oară la Sibiu cu cea mai nouă producţie a sa „Apocalipsync”, a povestit pentru News.ro cum a realizat acest one-man show în pandemie, ce îl solicită mai mult şi cum a simţit reacţia publicului de la Teatrul Gong.
Cu peste o mie de reprezentaţii susţinute în 20 de ţări din întreaga lume, dar şi un succes răsunător pe Youtube cu milioane de vizualizări online, Luciano Rosso a revenit pe scena de la Sibiu, joi şi vineri, după ce a avut succes la ediţia din 2019 a Festivalului Tânăr de la Sibiu.
Artistul de origine argentiniană a propus un one-man show creat în pandemie, ca un colaj de personaje extravagante, pornind de la Mozart şi până la Mariah Carey, într-o confruntare cu izolarea şi invazia tehnologiei în viaţa de zi cu zi.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
„Apocalipsync” a avut premiera teatrală la Avignon în 2021 şi propune o introspecţie asupra intimităţii şi vulnerabilităţii actorului, într-o lume din ce în ce mai dependentă de tehnologie şi social media.
Spectacolul se constituie din zece scene antrenante, ce îi permit lui Luciano Rosso să preia scena complet, într-un adevărat tur de forţă ce reuneşte peste 40 de personaje. Actorul rămâne fidel unui teatru fizic, ce combină acrobaţia, pantomima şi dansul, explorând dualitatea dintre personaj şi psihicul său, dintre interpret şi corpul său, dintre om şi spiritualitatea sa.
Luciano Rosso este dansator, actor, regizor şi coregraf, cu studii în stilurile de dans clasic, contemporan, african, jazz şi hip-hop. S-a format ca actor învăţând de la Osqui Guzmán, Daniel Casablanca, Hermes Gaido şi Paco Redondo. Urmează cursuri de canto cu Magdalena Fleitas, Alberto Alonso şi Tom Viano, iar la percuţie lucrează cu Santiago Albin, Gabriel Spiller şi María Zoppi. S-a alăturat companiei Nandayure, sub conducerea Analíei González, ca dansator, actor şi coregraf. În 2001, a început colaborarea cu renumitul grup de percuţie El Choque Urbano, făcând parte din Fabricando Sonidos şi La Nave. Cu aceste două spectacole a realizat un turneu de trei ani în Argentina şi America de Sud (Peru, Brazilia, Uruguay, Paraguay, Columbia, Panama, Costa Rica, Nicaragua şi Guatemala). Au mai fost programate reprezentaţii şi în Olanda, Coreea de Sud şi Siria. În 2009, a jucat Urraka, spectacol de percuţie cu obiecte, dar şi Un Poyo Rojo, teatru fizic. În 2020, în timpul izolării, Luciano Rosso şi Miguel Israilevich au creat spectacolul online "Apocalipsync" la domiciliul lor.
De unde a venit ideea acestui spectacol?
Luciano Rosso: De multă vreme îmi doream să fac un one-man show, însă, neavând timp, am amânat. Odată cu pandemia şi perioada de carantină, am găsit momentul să adun toate ideile pe care le aveam şi să conturez acest spectacol.
Ce este mai solicitant pentru tine în show - efortul fizic sau eliberarea emoţiilor?
Luciano Rosso: Este un amestec, de fapt. Nu este una mai solicitantă decât alta. Cred că provocator este să pun toate lucrurile laolaltă şi să le arăt ca un tot şi e nevoie de multă concentrare, dar ajung acolo. Cumva. Uneori, mă simt pierdut înainte de reprezentaţie, dar ajung pe scenă şi totul se adună, ca prin magie. Chiar nu ştiu cum. Iar răspunsul publicului mă ajută mereu să pun toate lucrurile astea împreună.
Publicul la Teatrul Gong şi-a făcut simţită prezenţa, reuşeşti să te concentrezi uşor?
Luciano Rosso: Copiii erau gălăgioşi, da. Primesc tot ce dă publicul. Uneori, este destul de liniştit şi nu mi-e clar ce se întâmplă de cealaltă parte. Aici m-am bucurat, pentru că am auzit şi am ştiut că le-a plăcut şi asta e ideea principală.
După fiecare show, şi au fost destul de multe în ultimii ani, te simţi epuizat psihic? Cum te aduni?
Luciano Rosso: Uneori, da. Dar cum călătoresc foarte mult şi susţin multe spectacole, e un fel de antrenament. Dacă aş face un show pe lună, ar fi diferit, dar pentru mine e ceva continuu şi mă ţine în priză.
Care sunt planurile tale pentru viitorul apropiat?
Luciano Rosso: Avem trei spectacole în prezent, aşa că sunt împărţit în trei şi avem turnee până în 2024. Puţinul timp liber îl petrec acasă, în Montpellier. Este foarte acolo. Am locuit în Paris timp de patru ani, dar e prea înnorat, este un oraş foarte frumos, dar nu să îmi trăiesc viaţa acolo.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
