Spre un cadru etico-juridic global al neurotehnologiilor. Creierul uman, un nou subiect de drept?

Autor: Prof. univ. dr. Mircea Duţu Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

Ajunse la o nouă etapă revoluţionară de dezvoltare a lor şi aflate în puternice conexiuni şi interacţiuni cu aplicaţiile inteligenţei artificiale (IA) sau nanotehnologiile, neurotehnologiile se remarcă, deopotrivă, prin provocările avantajelor inovaţiei şi pericolele generate prin impactul lor posibil asupra drepturilor fundamentale şi chiar a condiţiei umane în general. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât asemenea tehnici afectează creierul, care nu este un organ precum oricare altul al corpului, ci unul esenţial mai ales pentru manifestarea sa psihică. Într-adevăr, activitatea cerebrală stă la baza identităţii omului, ca individ, precum şi ca specie între specii, a stărilor noastre cognitive, a ceea ce gândim, a emoţiilor aferente, a ceea ce ne diferenţiază în mare măsură în cadrul regnului animal. Odată cu asemenea tehnologii, apare posibilitatea de a accede la aceste informaţii, ori de a interfera cu ele. Utilizarea lor în medicină aduce avantaje altădată incredibile în tratarea unor boli, dar şi efecte secundare, precum modificări brutale ale stării de spirit ori de comportament. Aşa se face că au apărut şi s-au înţeles rapid şi mizele etice pe care le ridică respectivele dezvoltări tehnico-ştiinţifice. Din această perspectivă, primul răspuns juridic pertinent s-a exprimat prin prefigurarea teoretică urmată rapid şi de o anumită consacrare practică a noţiunii de neuro-drepturi (neuro-rights) înţelese ca dezvoltări specifice ale unor drepturi umane fundamentale, preexistent recunoscute şi garantate, în noile interacţiuni tehnologice, cu un regim etico-juridic în curs de cristalizare, purtător al unor particularităţi marcante şi globalizante. Desigur, întâile reacţii s-au prefigurat sau sunt în curs de conturare la nivelul de soft law (recomandări, principii, repere de ordin preponderent etic), cu viguroase tendinţe de evoluţie spre o încadrare juridică internaţională. Aşa se face că, după o recomandare OCDE din 11 decembrie 2019, au urmat primele tatonări în vederea unei reglementări de drept internaţional în cadrul Consiliului Europei, iar acum se află în plină desfăşurare un demers UNESCO vizând elaborarea şi adoptarea unei recomandări globale privind etica neurotehnologiilor.

1. Desigur, precum şi celelalte provocări tehnico-ştiinţifice aflate în plin avânt astăzi şi neurotehnologiile îşi au deja propria lor istorie, şi încă una aproape centenară, dacă avem în vedere că encefalograma a fost inventată în 1929. Începând cu anii 1950 au fost elaborate şi s-au practicat alte tehnici de urmărire a activităţii cerebrale şi de imagistică; în 1987 au fost înregistrate cele care modifică activităţile generate pe calea stimulării de înaltă frecvenţă, prin electrozii profunzi în cadrul tratării bolii Parkinson. Mai recent, progrese notabile au apărut în abordările „creier contra text” ori dispozitivul implantat în cortexul cerebral să decodeze activitatea individului „care gândeşte un cuvânt” şi să transforme în text ceea ce apare pe ecran. Nevoia şi urgenţa desprinderii regulilor juridice aplicabile noului domeniu al acţiunii umane şi ale dezvoltărilor noţional-reglementare ce se impun sunt determinate, în mod evident, de ineditul impactului socio-uman al revoluţionarelor aplicaţii tehnico-ştiinţifice în domeniu. Mai ales tehnologiile de modificare cognitivă, ce urmăresc ameliorarea capacităţilor de o atare natură ori emoţionale prin intervenţiile asupra creierului sunt în centrul a tot mai numeroase dezbateri etice şi preocupări de reglementare juridică. Şi aceasta întrucât, pe lângă perspectivele promiţătoare pentru tratamentul tulburărilor mentale, se ivesc şi se manifestă multiple şi grave riscuri în termeni de echitate şi consimţământ informat. Într-un atare context evolutiv devine necesară şi stabilirea unui cadru reglementar robust, care să asigure un echilibru dinamic şi eficient şi între beneficiile existente şi potenţiale ale neurotehnologiilor şi protecţia drepturilor umane, care pot fi afectate. La actualul nivel de dezvoltare a problematicii, o reglementare adecvată şi eficientă presupune instituirea de măsuri stricte pentru a garanta confidenţialitatea şi securitatea datelor cerebrale, precum şi directive (orientări) clare privind consimţământul informat şi utilizarea etică a neurotehnologiilor, în general.

2. Noţiunea de „neurotehnologii” consacrată etico-juridic. Într-o definiţie larg acceptată, cu un pronunţat caracter generic, neurotehnologiile regrupează toate tehnicile care înregistrează activitatea cerebrală, indiferent de forma acestei înregistrări (activitate electrică, modificarea fluxului sanguin etc.) şi toate cele care o modifică, deopotrivă invazive (ca stimularea de înaltă frecvenţă) ori neinvazive (precum cea magnetică transcraniană). Aşadar, toate tehnicile de „lectură” ori „de scriere” a acestei activităţi cerebrale. Ţinând seama de scopul urmărit şi de abordarea aleasă, anteproiectul preconizatei recomandări UNESCO porneşte de la considerentul că acestea înglobează ansamblul dispozitivelor şi procedurilor ce servesc la înţelegerea şi/sau influenţarea, la a vizualiza, a examina, evalua, reproduce ori modula structura şi funcţionarea sistemelor nervoase umane ori animale; totodată, o axă şi un reper constitutiv ale acestei viziuni o constituie constatarea că ele au potenţialul de a ameliora considerabil experienţa şi funcţionarea fiinţei umane, dar ridică şi importante chestiuni etice, juridice şi societale legate de securitate, viaţa privată mentală, libertatea cognitivă, capacitatea de acţiune şi autonomia umană. Apelând la definiţii încă nu suficient de sintetizate, consolidate şi de precis formulate, textul recurge la detalii explicative privind aplicaţiile neurotehnologiilor (medicale şi nemedicale), datele neuronale, biometrice şi cognitive, ciclu de viaţă complet şi se conchide în sensul că, în general, neurotehnologiile cuprind toate tehnologiile de biocaptări care măsoară şi supraveghează activităţile fiziologice ori comportamentale ale unui individ şi care ar putea fi utilizate spre a deduce starea sa senzorială, motorie ori mentală. În strânsă legătură cu o atare percepţie definitorie, câmpul de aplicare cuprinde măsura, înregistrarea şi/sau modificarea structurii, funcţiei, activităţii şi comportamentului sistemului nervos; poate fi vorba, în mod mai general, de orice dispoziţie şi/sau aplicaţie capabilă să obţină direct informaţii asupra activităţii sistemului nervos al unui individ şi/sau de a influenţa/modifica aceasta. Cu două alte precizări: pe de o parte, că preconizata recomandare ţine seama de evoluţia rapidă a neurotehnologiilor şi de convergenţa lor cu alte tehnologii, în special informatica spaţială, realitatea extinsă (XR) şi inteligenţa artificială şi, respectiv, că priveşte numai fiinţele umane, chiar dacă numeroase consideraţii importante se aplică şi animalelor, acestea din urmă nefiind vizate de reglementarea în cauză.

3. Emergenţa unei problematici etico-juridice majore. Amploarea problemei, profunzimea impactului societal şi gravitatea provocărilor presupuse de dezvoltarea şi utilizarea neurotehnologiilor, implică şi în privinţa acestora prefigurarea şi desfăşurarea unei guvernanţe internaţionale adecvate. Aceasta impune instaurarea unui cadru juridic şi etic menit să încadreze adecvat, suficient şi eficient utilizarea neurotehnologiilor, pe calea unei cooperări internaţionale responsabile. Obiectivul prim al acestuia vizează armonizarea legislaţiilor naţionale în domeniu, în condiţiile luării în considerare a specificităţilor culturale şi socioeconomice ale fiecărei ţări, dezvoltarea de concepte, norme şi instituţii comune, aferente noului regim juridic şi de guvernanţă, în consonanţă cu mizele tehnico-ştiinţifice şi ineditele provocări etico-juridice. În mod complementar, se impune crearea de organisme sau instanţe internaţionale de reglementare complexă a neurotehnologiilor care să permită o colaborare strânsă între state, precum şi o partajare a cunoştinţelor şi bunelor practici în termeni de etică tehnologică şi de protecţie juridică a drepturilor umane. Nu în ultimul rând, în aceeaşi perspectivă globalizantă nu vor fi lipsite de importanţă mecanismele de soluţionare (amiabilă ori jurisdicţională) a conflictelor pertinente. Pentru construirea unui statut juridic adaptat, eficace şi pe măsură a răspunde riscurilor şi provocărilor pe care le ridică neurotehnologiile, se impun o serie de dezvoltări normativ-conceptuale. Astfel, s-ar putea avea în vedere introducerea de referiri la neuro-drepturi în textele constituţionale, în scopul garantării unei protecţii solide a persoanei faţă de consecinţele noilor tehnologii, ori recunoaşterea unei valori constituţionale a temei menite a le oferi prestanţa şi prevalenţa cuvenite în cadrul sistemului legislativ. Se va impune, totodată, conceperea şi consacrarea de noi categorii juridice pentru protejarea datelor şi informaţiilor privitoare la creierul uman, prin asigurarea, în primul rând, a confidenţialităţii lor. Nu în ultimă instanţă, un efort considerabil ar fi nevoie să fie consacrat formării speciale a profesioniştilor dreptului în domeniu, spre perceperea corespunzătoare şi acţiunea adecvată de valorificare a regimului juridic pertinent şi, totodată, informării generale a publicului asupra mizelor şi provocărilor juridico-etice a noii problematici, în obţinerea acceptabilităţii sociale absolut necesare pentru promovarea noii viziuni.

Neuro-drepturile ridică o problematică crucială pentru viitorul drepturilor umane în general, şi cel aferent vieţii private în special. Faţă de o atare realitate, devine urgentă instaurarea unei reglementări adaptate şi stabilirea de principii solide aşa încât să se garanteze că şi neurotehnologiile să fie utilizate cu respectarea valorilor civilizaţiei şi a demnităţii umane.

4. Perspective conceptuale şi de reglementare. Referitor la înscrierea noilor provocări generate de afirmarea rapidă şi amplă a neurotehnologiilor în ecuaţia fundamentală a drepturilor omului s-au formulat mai multe poziţionări teoretico-practice. Totodată, dezbaterea aferentă manifestă un evident caracter interdisciplinar, cu particularităţile cuvenite, propunerile promovate purtând amprenta unor perspective filosofice, etice, psihologice ori nomologice şi nevoia unei perceperi şi exprimări juridice corespunzătoare. Într-o primă reacţie, conservatoare, exprimată mai ales în cadrul unor analize cu tentă oficială (de exemplu, în cazul Avizului Comisiei internaţionale de bioetică a UNESCO, din 2021) se consideră că actualul drept al drepturilor omului este suficient spre a oferi soluţii la problemele ridicate şi a acorda o protecţie suficientă faţă de posibilele derive ale tehnologiilor emergente în materie. Astfel, se apreciază că datele cerebrale sunt date neuronale sensibile în sensul RGPD al UE şi deci sunt deja protejate; se estimează la fel că viaţa privată cognitivă e o formă a vieţii private şi că libertatea de gândire se bucură de un regim juridic adecvat şi suficient. În plus, se concluzionează că deşi reglementările juridice pertinente domeniului au fost adoptate înaintea şi în afara contextului dezvoltării neurotehnologiilor, pe calea interpretării creatoare exprimată în jurisprudenţă şi doctrină, devin operaţionale, adecvate şi eficiente şi în acest nou domeniu.

Dimpotrivă, într-un alt punct de vedere se apreciază că panoplia drepturilor umane recunoscute şi garantate, precum şi semnificaţiile conferite lor nu oferă o protecţie suficientă, adecvată şi eficientă împotriva ameninţărilor provocate de evoluţiile ştiinţifico-tehnice din cauza specificităţii lor şi e deci necesară introducerea unei categorii noi, cea a neuro-drepturilor (neuro-rights). Astfel, se propune inserarea în dreptul pozitiv a patru noi drepturi umane: 1) dreptul la viaţă privată mentală, spre a protegui informaţiile private ori sensibile conţinute în spiritul unei persoane contra colectării, stocării, utilizării sau suprimării neautorizate; 2) dreptul la integritate mentală pentru a proteja împotriva oricăror intruziuni neautorizate; 3) dreptul la continuitate psihologică pentru a proteja baza mentală a „identităţii personale contra alterărilor neconştiente ori neconsimţite de către terţi, prin utilizarea neurotehnologiilor invazive ori neinvazive”; 4) dreptul la libertate cognitivă spre a proteja indivizii faţă de utilizarea coercitivă şi involuntară a neurotehnologiilor (M. Ienca, R. Andorno). Alte propuneri de drepturi neurospecifice se concentrează, cel mai adesea, asupra formulării unui nou drept uman complex referitor, de exemplu, la autodeterminare mentală, la libertate cognitivă ori la integritate mentală, mai degrabă decât de a susţine introducerea mai multor noi drepturi umane. Mai mult decât atât, amploarea actualei revoluţii tehnico-ştiinţifice şi dinamica sa neobişnuit de rapidă şi profundă va reclama şi răspunsuri juridice inovante.

În orice caz, indiferent că e vorba de unul sau mai multe noi drepturi specifice vizate, acestea privesc, în general, viaţa privată, integritatea, identitatea, autonomia şi libertatea proceselor mentale. Desigur, atari aspecte sunt cuprinse într-o oarecare măsură şi o anumită formă, şi de principiu proteguite, prin drepturi umane existente înscrise în documente internaţionale, regionale şi naţionale relevante, precum dreptul la libertatea gândirii, la libertatea de opinie ori dreptul la viaţă privată, care proteguiesc integritatea mentală, identitatea, autonomia şi viaţa privată. În consecinţă, fiecare drept uman preexistent poate să facă obiectul unui examen adecvat menit să desprindă (eventualele) semnificaţii pertinente în vederea determinării dacă în acest mod o ocrotire e adecvată şi suficientă în ceea ce priveşte implicaţiile utilizării neurotehnologiilor. Numai că, o atare situaţie de lege lata e pe cale a fi rapid depăşită de dinamica extraordinară a avansurilor ştiinţifico-tehnice şi, de aceea, concomitent cu acest efort de contextualizare a dreptului existent, e necesar un demers de dezvoltare a unor reglementări etico-juridice specifice, care să favorizeze deopotrivă adecvat şi eficient inovaţia tehnologică şi protecţia drepturilor umane.

5. Neuro-drepturile – o nouă categorie de drepturi umane fundamentale?Avântul extraordinar al tehnologiilor în materia neuroştiinţelor permite avansuri revoluţionare în cercetarea şi înţelegerea organizării şi funcţionării creierului uman. Ele pot avea multiple aplicaţii, fie că e vorba de tratamente medicale inovatoare, de ameliorări cognitive semnificative sau de tehnici inedite de influenţă comportamentală. În acelaşi timp se ridică şi o serie de probleme de etică şi juridice vizând, în primul rând, protejarea datelor personale şi sensibile, respectul vieţii private, autonomiei şi demnităţii umane. Reificarea crescândă a individului şi mercantilizarea informaţiilor personale provoacă riscuri de afectare a vieţii private şi aceste posibilităţi se multiplică în cadrul neurotehnologiilor. Ele incită şi invită la prudenţă; utilizate cu rea-credinţă conduc la o pierdere a identităţii personale, manipularea alterează liberul arbitru şi devine posibil piratajul creierului. Aşadar, ecuaţia neurotehnologii-drepturi umane fundamentale devine o problemă etico-juridică prioritară, care îşi aşteaptă o rezolvare urgentă şi adecvată. Pentru acesta s-a inventat conceptul de „neuro-drepturi” şi a apărut nevoia definirii unui regim specific, compus din reguli şi principii menite să încadreze utilizarea neurotehnologiilor, cu respectarea şi garantarea drepturilor umane fundamentale (individuale şi colective). Ele sunt percepute şi considerate ca o nouă varietate a drepturilor omului vizând protecţia creierului şi a spiritului fiinţei umane în faţa dezvoltării neurotehnologiilor, inteligenţei artificiale şi nanotehnologiilor. Aşadar, noile drepturi ar reprezenta deci o evoluţie a instituţiei juridice a drepturilor omului în raport cu provocările generate de noile tehnologii disruptive pentru integritatea mentală şi psihologia personală. Pentru recunoaşterea unui atare statut şi îndeplinirea rolului cuvenit e nevoie de instituirea unui regim juridic specific, pe calea unor reglementări adecvate, care să ofere o abordare globală şi interdependentă cu noile date ale revoluţiei ştiinţifico-tehnice şi cu exigenţele de protejare a condiţiei umane.

Cu titlu preliminar şi cu semnificaţii complementare, de potenţializare reciprocă a semnificaţiilor şi a impactului pozitiv, neuro-drepturile trebuie recunoscute şi garantate în considerarea mizelor de etică tehnologică, cuprinzând ca repere definitorii integritatea cercetărilor desfăşurate în domeniul neuroştiinţelor, problema răspunderii juridice şi a responsabilităţii morale a conceptorilor şi utilizatorilor de neurotehnologii şi nevoia de transparenţă în privinţa impactului potenţial al acestora asupra societăţii. Este de domeniul evidenţei că, precum în privinţa celorlalte noi tehnologii avansate, precum cele aferente inteligenţei artificiale şi în conexiune cu ele, imperativul absolut este şi rămâne acela de a se garanta că dezvoltarea inovaţiei serveşte efectiv interesul general, „binele comun” şi nu pune în pericol drepturile şi libertăţile umane. De aceea, se cuvine a pune în balanţă beneficiile potenţiale în termeni de sănătate publică, educaţie şi bunăstare individuală şi colectivă, cu riscurile în materie de confidenţialitate, justiţie socială şi respectul autonomiei personale. Odată evaluate urmează elaborarea şi aplicarea regulilor şi măsurilor menite să favorizeze progresul şi bunăstarea şi să împiedice obiectivarea efectelor nefaste asupra drepturilor umane.

6. Progrese reglementare în materie. În faţa noutăţii şi complexităţii problemelor rezultate din utilizarea aplicaţiilor neurotehnologiilor, mai întâi eforturile s-au concentrat pe soluţii juridice extrase din interpretarea adaptată şi creatoare a textelor legale deja existente. În acelaşi timp, insuficienta şi parţiala inadecvare a acestora, precum şi nevoia inevitabilă a unor dezvoltări specifice au impus iniţierea primelor texte etico-juridice pertinente. În fine, şi în această materie UNESCO se manifestă ca un promotor deschisă elaborării şi adoptării unei recomandări globale, cu vocaţie universală privind etica neurotehnologiior, din perspectiva mandatului său constitutiv.

În acest câmp de preocupări se impune menţionată mai întâi Recomandarea OCDE nr. 0457 din 11 decembrie 2019 privind inovaţia responsabilă în domeniul neurotehnologiilor, care are un rol de pionierat în materie de reglementare (de soft law) a neurotehnologiilor, constituind prima referinţă internaţională în domeniu. Înscriindu-se în perspectiva Declaraţiei universale a drepturilor omului din 1948, ea exprimă un posibil consens internaţional a minima, oferind orientări generale pentru o inovare responsabilă, în considerarea diferenţelor culturale şi cu respectarea drepturilor umane. În viziunea sa, neurotehnologiile sunt „dispozitive şi proceduri utilizate spre a accede, supraveghea, analiza, evalua, manipula şi/sau a imita structura şi funcţionarea sistemului nervos al persoanelor fizice”. Recomandarea propune nouă principii declinate în diferite obiective, printre care: o dezvoltare responsabilă a neurotehnologiilor (art. 1 şi 4); asigurarea rigorii evaluării eficacităţii şi a securităţii dispozitivelor în scopul evitării discriminărilor şi a stigmatizărilor (art. 2 şi 3); o reflecţie mai largă asupra drepturilor omului (art. 7 şi 9); importanţa responsabilităţii cercetătorilor, a conceptorilor şi a evaluatorilor (art. 5, 6 şi 8) ş.a. Se recunoaşte libertatea cognitivă, dreptul la autodeterminare mentală şi la protecţia datelor cerebrale, mentale, definite ca informaţii legate de funcţionarea ori de structura creierului unui individ identificat ori identificabil, inclusiv cele emise asupra psihologiei sale, sănătăţii ori stării mentale. Aplicarea sa a fost încredinţată unui task force stabilit în 2021.

Raportul Brecht din 14 decembrie 2020 remis Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în perspectiva unui demers de reglementare interstatală a problemei cu perspective universale, recomandă crearea şi protecţia juridică a noilor „neuro-drepturi”.

Republica Chile a devenit, în 2021, prima ţară din lume care a introdus atari drepturi în Constituţia sa şi care le-a erijat, deci, în drepturi fundamentale. Textul în cauză defineşte data neuronală ca „informaţie obţinută din activitatea neuronilor care conţine o reprezentare a activităţii cerebrale”, iar neurotehnologiile precum „convergenţa de dispozitive ori instrumente ce permit o conexiune cu sistemul nervos central pentru lectura, înregistrarea ori modificarea activităţii cerebrale şi informaţiile care au reieşit astfel”. Se stipulează că „Persoanele sunt libere să utilizeze orice tip de neurotehnologii autorizate”. Cu toate acestea, pentru a se interveni prin intermediul lor e nevoie de consimţământul liber, prealabil şi informat, care trebuie să fie dat expres, explicit şi specific.

7. Spre o recomandare UNESCO privind etica neurotehnologiilor. Potrivit Rezoluţiei 42/C/29 a Conferinţei generale a UNESCO din cadrul celei de-a 42-a sesiuni a sa, în aprilie 2024 s-a constituit un Grup ad-hoc de experţi (GEAH) însărcinat cu elaborarea unui anteproiect de Recomandare privind etica neurotehnologiilor. Acesta şi-a ţinut prima reuniune între 24 şi 26 aprilie 2024 la Paris şi a produs o primă versiune a preconizatului document, supusă unui proces de consultare multipartită în iunie-iulie 2024, comentariile şi observaţiile aferente contribuind la rafinarea şi definitivarea textului. Conform textului (SHS/BIO/AHEG – Neuro/2024/1.REV, 9 mai 2024) recomandarea va „trata chestiuni etice ridicate în domeniul neurotehnologiilor, în măsura în care acestea aparţin mandatului UNESCO” şi abordează respectiva etică „în calitate de reflecţie normativă sistematică, bazată pe un cadru global, detaliat, multicultural şi evolutiv de valori, principii şi acţiuni interdependente de natură a orienta societăţile pentru ca acestea să aducă răspunsuri responsabile consecinţelor cunoscute şi necunoscute ale impacturilor neurotehnologiilor asupra fiinţelor umane, societăţilor, mediului şi ecosistemelor”.

Se consideră etica precum „o bază dinamică pentru evaluarea şi orientarea normative ale neurotehnologiilor, ghidată de principiile demnităţii umane, bunăstării şi prevenirii daunelor şi sprijinită pe etica ştiinţelor şi tehnologiilor”. În concepţia (înţelesul) anteproiectului neurotehnologiile înglobează ansamblul de dispozitive şi de proceduri ce servesc la înţelegerea şi/sau la a influenţa, vizualiza, examina, evalua, reproduce ori modula structura şi funcţionarea sistemelor nervoase umane ori ale animalelor. Se consideră, totodată, că dacă au potenţialul de a ameliora în mod considerabil experienţa şi funcţionarea fiinţei umane, acestea pun o serie de importante chestiuni etice, juridice şi societale legate de securitate, viaţa privată mentală, libertatea cognitivă, capacitatea de acţiune şi autonomia umană, care se impun abordate şi tratate ca atare. Se doreşte, în mod declarat, ca pe această cale să se furnizeze un instrument normativ acceptat la nivel mondial, care se concentrează nu numai pe definirea de valori şi de principii, ci şi pe aplicarea lor practică, prin intermediul recomandărilor strategice concrete şi de planuri de aplicare care să aibă un impact asupra comunităţii mondiale. Unul întemeiat pe o abordare centrată pe fiinţa umană şi pe principii etice fundamentale precum, printre altele: autodeterminarea, libertatea gândirii, responsabilitatea, dreptul la viaţă privată, identitate personală şi colectivă, echitate, încredere şi respect, reciprocitate şi justiţie. În plus, fondat pe promovarea şi protecţia drepturilor umane. Şi în aceeaşi perspectivă se poate continua cu expresia juridică novatoare aferentă.

Din această perspectivă sunt identificate şi declarate ca valori: respectul, protecţia şi promovarea drepturilor omului, libertăţilor fundamentale şi a demnităţii umane, promovarea sănătăţii şi bunăstării umane, a beneficia de progresele ştiinţifice şi tehnologice şi utilizările lor, asigurarea şi respectarea diversităţii şi incluziunii la fiecare etapă a ciclului de viaţă al neurotehnologiilor, luarea în calcul a perspectivelor interculturale privind cunoştinţele umane şi partajul lor, a trăi în societăţi paşnice, echitabile şi juste, solidaritatea, durabilitatea, responsabilitatea, obligaţia de refacere şi reactivitatea. Referitor la principiile etice şi drepturile umane sunt avute în vedere: principiile beneficierii, proporţionalităţii şi inocuităţii, autodeterminarea şi libertatea gândirii, viaţa privată mentală şi protecţia datelor neuronale, fiabilitatea, echitatea şi nediscriminarea, justiţia epistemică şi mondială, interesele copilului şi protecţia generaţiilor viitoare. Ca domenii de acţiune strategică anteproiectul de recomandare vizează: tipuri de destinatari şi exemple de utilizare (copii, tineri şi tineri adulţi, persoane vârstnice, femei şi gen, persoane în situaţii de handicap fizic şi, respectiv mental), sănătate, etica cercetării (inclusiv încercări clinice), politica în materie de date biometrice neuronale şi cognitive (medicale, sensibile, personale de sănătate, în ansamblul lor, ameliorare/augmentare, comunicare şi informare, medii educative, muncă, produse comerciale destinate direct consumatorilor, consideraţii etice şi riscuri legate de incitaţia comercială, modelajul cognitiv şi modelare, proprietatea intelectuală, investiţii publice şi utilizare, economie şi investiţii/măsuri de incitare (a face să coincidă incitaţiile economice cu dezvoltarea umană), siguranţă şi cybersecuritate. Desigur, la stadiul actual de elaborare a textului persistă unele inconsecvenţe, se impun unele completări, o mai bună articulare şi o mai accentuată particularizare a elementelor generale la particularităţile domeniului.

8. Concluzii şi propuneri. Deşi (aparent) mai ţintite şi sectorializate prin obiectul „material” direct vizat – creierul uman –, neurotehnologiile se disting, înainte de toate, prin semnificaţia acestuia definitorie pentru singularitatea umană, deopotrivă în ipostaza sa individuală şi ca specie în cadrul viului. Coeficientul uman de encefalizarerămâne cel mai ridicat, creierul omului structura vie cea mai complexă şi elementul crucial în funcţionarea corpului uman. Noile tehnologii avansate, conjugate cu descoperirile şi aplicaţiile din domenii conexe vor fi utilizate spre modificarea şi amplificarea compoziţiei şi a funcţiilor acestuia, în sensul sporirii şi stimulării aptitudinilor naturale mai ales în condiţiile concurenţei deschise cu inteligenţa artificială. Folosirea neurotehnologiilor pentru a fuziona inteligenţa umană cu cea artificială ori spre sporirea capacităţilor umane prin intermediul implanturilor cerebrale neuromorfice favorizează noi provocări juridico-etice. Ele vor contribui, de exemplu, la generalizarea „neuroîntăririi” la copii, transformând-o într-un instrument şi o speranţă de a asigura un nou viitor pentru aceştia. Se va considera normal să se modifice creierul lor utilizându-se două grupe de tehnologii complementare: selecţia şi manipularea genetică a embrionilor ori acţiunea electronică asupra corpului nostru. Conform unor evaluări, 38% dintre americani doresc deja să ridice QI copiilor lor graţie neurotehnologiilor, ceea ce implică numeroase probleme socio-morale şi chiar geopolitice. Asemenea evoluţii vor ridica nu numai probleme etice majore, ci şi noi exigenţe de securitate juridică adecvată şi eficientă. Prezervarea, protejarea şi menţinerea integrităţii naturale a creierului uman va deveni o provocare existenţială pentru conservarea şi afirmarea singularităţii omului, în noul context de evoluţie generală. Mizele excepţionale şi ameninţările majore ale posibilelor efecte nefaste prezentate de neurotehnologii necesită un răspuns juridic adecvat, ferm şi urgent. Recunoaşterea neuro-drepturilor, ca variante şi dezvoltări specifice în domeniu ale drepturilor umane fundamentale, nu e suficientă şi se poate dovedi perdantă ca soluţie unică a problemei pe termen lung. Riscurile sunt cruciale şi mizele existenţiale, aşa încât şi răspunsul juridic trebuie să fie unul pe măsură: complet, radical şi eficient. De aceea, considerăm că s-ar impune , ca pe lângă aceste măsuri parţiale, de etapă vizând recunoaşterea şi garantarea unor „neuro-drepturi”, acordarea personalităţii juridice (a calităţii de subiect de drept) creierului uman ca atare, aşa încât să i se recunoască o serie de îndrituiri proprii care să-i consolideze protecţia şi să permită şi să ofere mijloace suplimentare, inclusiv jurisdicţionale de apărare a integrităţii, individualităţii şi specificităţii sale.

Creierul uman în complexitatea sa evolutivă ne apare ca un patrimoniu comun definitoriu pentru om şi omenire, deopotrivă ca individ şi specie între specii care se impune a fi păstrat ca atare, protejat şi asigurat în datele sale esenţiale, fără intruziuni care să-i modifice reperele intrinseci de devenire. Aceasta ar putea constitui, de altfel, obiectul principal al protecţiei acordate prin conferirea şi recunoaşterea unei personalităţi juridice speciale, ai cărei titulari individuali ar fi fiecare fiinţă umană, iar colectivi generaţia actuală şi generaţiile viitoare în succesiunea lor istorică. Conţinutul constitutiv s-ar exprima mai ales în drepturile la existenţă, particularitate intrinsecă, individualitate şi perpetuare a creierului uman, ca depozitar şi expresie a afirmării, creativităţii şi a condiţiei umane, precum şi îndatorirea fundamentală opozabilă tuturor de a-l păstra, proteja de orice intruziune şi influenţă alterantă şi cultiva în matricea sa naturală şi originală.

Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.