Alianţa Noul Front Popular (NFP, stânga) s-a clasat pe primul loc în turul doi al alegerilor legislative anticipate de duminică, urmată de macronişti şi Partidul Rassemblement national (RN, extremă dreapta), a cărei ascesniune este larg îndiguită, potrivit primelor estimări, care nu degajă nicio majoritate în vederea formării unui Guvern, relatează AFP.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Tabăra prezidenţială se clasează pe locul doi, cu 150-180 de mandate, potrivit Ifop.
Partidul Rassemblement national (RN., extremă dreapta) şi aliaţii săi sunt creditaţi cu 120-150 de mandate.
Partidul Les Républicains (LR, dreapta) şi alte formaţiuni de dreapta urmează să obşină 60-65 de mandate.
Diverse formaţiunide stânga sunt creditate, la rândul lor cu zece mandate.
”Frontul republican”, construit între cele două tururi ale acestui scrutin cu scopul de a limita un val RN care ar fi urmat să năvălească în hemiciclul Adunării Naţionale, pare aşadar să fi dat roade, după 210 de retrageri ale unor candidaţi din tabăra prezidenţială sau de stânga.
Cu 172-215 deputaţi, potrivit primelor estimări ale institutelor Ifop şi Ipsos, NFP ar putea să devină prima forţă politică la Plaatul Bourbon, o creştere faţă de cei 151 de deputaţi aleşi în 2022 sub culorile NUPES.
Altă surpriză majoră este rezistenţa taberei macroniste, creditată cu 150-180 de deputaţi.
Este vorba despre 80-100 de mandate mai puţin ca în urmă cu doi ani.
Însă pariul dizolvării lansat de către Emmanuel Macron în urmă cu o lună, în seara unei grele înfrângeri în alegerie europene, (14,6%, s-ar fi putut solda cu o derută mult mai mare.
În RN, sentimentul este dezamăgirea.
Partidul de extremă dreapta şi alaiţii săi obţin un număr de aleşi istoric de 120-150 de deputaţi, de la 89 în iunie 2022.
Însă i se evaporă visul de a-l pune pe Jordan Bardella la Matignon, cu o majoritate absolută, care i se părea de atins în seara primului tur, o victorie aşteptată care urma să deschidă calea cuceriri puterii de către Marine Le Pen în vederea alegerilor prezidenţiale din 2027.
Această împărţire în trei aruncă Franţa în ceaţă, după un scrutin care a mobilizat puternic alegătorii, cu o prezenţă la vot de 67%, cea mai puternică din 1997 încoace.
Niciun bloc nu pare în măsură să alcătuiască singur un guvern, după ce niciunul nu a atins pragul majorităţii absolute de 289 de mandate.
Până la consolidarea cifrelor, au loc luări de poziţie ale marilor lideri, se poartă negcieri intense şi se contutează mai multe scenarii - toate fără precedent în republica a V-a.
O COALIŢIE FĂRĂ PRECEDENT?
Partidele de stânga şi tabăra macronistă vor ajunge, oare, la un improbabil acord politic, după doi ani contondenţi împotriva reformei pensionării sau legii imigraţiei?
Ce loc va ocupa în eventualul dispozitiv Partidul La France insoumise (LFI, stânga radicală) al lui Jean-Luc Mélenchon, a cărui supremaţie la stânga ar putea să fie de-acum foarte contestată de către un Partid Socialist (PS) revigorat? Uniunea stângii, care părea atât de fragilă, va supravieţui acestui scrutin?
Această întrebare se pune şi cu privire la strategia Partidului Les Républicains (LR, dreapta), aruncat în haos după ralierea liderului său Eric Ciotti RN, dar care păstrează un contingent de aleşi mai mult decât suficient (57-67) pentru a se prezenta drept un pivot în Adunarea Naţională.
Cu trei săptămâni înaintea deschiderii Jocurilor Olimpice (JO), care vor propulsa Franţa în lumina proiectoarelor înregii lumi, această ţară ar putea de asemenea să se orienteze către ipoteza unui Guvern tehnic, ca cel care a salvat Italia din criza datoriei în 2011, cu condiţia să se ajungă la un consens asupra personalităţilor.
În condiţii atât de vagi, Emmanuel Macron ar putea să fie nevoit să amâne, în contextul în care actualul său premier Gabriel Attal s-a declarat diponibil să asigure continuitatea statului ”atât timp cât este necesar”.
Şeful statului, care şi-a oferit tradiţionala baie de mulţime, duminică, la Touquet, după ce a votat, iese slăbit din această secvenţă de o lună de zile, în pofida rezultatului onorabil al taberei sale.
El a dizolvat Adunarea Naţională în numele unei ”clarificări” necesare care nu a condus, în acest stadiu, la o majoritate clară.
Iar campania electorală-fulger s-a desfăşurat într-o atmosferă tensionată, marcată de numeroase agresiuni ale unor candidaţi şi activişti, care dau la iveală o Franţă la limită şi divizată.
”SPARGEREA ABCESULUI”
A ”reuşit să spargă abcesul” RN, aşa cum speră unul dintre intimii săi? Va reuşi să păstreze unitatea propriei majorităţi, în contextul în care se profilează alegerile prezidenţiale din 2027, în vederea cărora mai mulţi tenori, în frunte cu fostul premier Edouard Philippe, nutresc ambiţii mari?
Emmanuel Macron, care urmează să ia miercuri parte la summitul NATO de la Washington, urmează să depună eforturi pentru a-şi asigura partenerii şi mediile financiare de stabilitatea Franţei.
În timp ce a reunit, potrivit cutumei, liderii majorităţii, duminică seara, la Palatul Elysée, anturajul preşedntelui a declarat AFP, înaintea primelor rezultate, că nu ”este avută în vedere o luare de cuvânt în acest stadiu”, la sfârşitul scrutinului.
Săptămâna care se profilează aduce multe negocieri dure cu privire la posturi în Adunarea Naţională, înaintea deschideri, la 18 iulie, a celei de-a 17-a legislaturi a Republicii a V-a, care va începe cu alegerea prezidului şi apoi cu constituirea grupurilor politice.
În contextul în care 76 de deputaţi au fost aleşi în primul tur, duminica trecută, ceilalţi 501 urmează să se prezinte începând de luni, de la ora locală 14.00 (15.00, ora României), la Adunarea Naţională, pentru a-şi ridica trusa de bun venit, inclusiv eşarfa tricoloră.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
