INTERVIU - Actorul Jan Josef Liefers: Nemţii sunt destul de conservatori. Le place ca umorul să fie ca pe vremuri

Actorul Jan Josef Liefers, unul dintre cei mai titraţi interpreţi germani, vorbeşte despre miniseria „Arthur’s Law”, cel mai scump serial original pentru Turner în Germania, într-un interviu acordat News.ro pe platourile de filmare din Hof. Umorul negru, noutatea felului de a spune povestea şi personajul, pe care şi-l apără în faţa prejudecăţilor, sunt elementele care l-au făcut pe actor să participe la realizarea acestei producţii.

Filmările pentru „Arthur’s Law” au fost încheiate pe 15 februarie. Mai multe secvenţe din miniserie au fost prezentate la Berlinală.

Jan Josef Liefers şi Martina Gedeck sunt protagoniştii unei poveşti pline de umor negru. Şomer, Arthur Ahnepol, duce o existenţă tristă. Aflat într-un mariaj nefericit cu Martha, încearcă să divorţeze, însă este şantajat. Atunci, pune la cale un plan morbid: să îşi ucidă soţia. Cu banii primiţi de la asigurator să o ia apoi de la început. Însă fiecare problemă rezolvată de Arthur are un efect mult mai grav. Astfel, el crează o avalanşă de dezastre.

Liefers, născut pe 8 august 1964, la Dresda, este actor, regizor şi cântăreţ. Este cunoscut pentru rolurile din filme ca „Rossini” (1997) şi „The Baader Meinhof Complex” (2008), „The Tower” (2012) şi din serialul „Tatort”.

„Ca actor, încerci să îţi aperi personajul în faţa prejudecăţilor. Nu vrei ca oamenii să renunţe uşor la tine”, spune el în interviu.

În „Arthur’s Law” joacă din nou alături de Gedeck, care este protagonista peliculei „The Lives of Others” (2006), premiată cu Oscar pentru „cel mai bun film într-o limbă străină”.

Serialul va fi lansat în Germania în toamna acestui an, pe TNT Comedy. O dată de lansare pentru România a „Arthur’s Law” urmează să fie anunţată.

Prezentăm integral interviul acordat News.ro de actorul Jan Josef Liefers:

Ştiu că v-a fost oferit acest rol, ce v-a convins să îl acceptaţi?

Jan Josef Liefers: În primul rând, povestea în sine. Este o producţie TV germană foarte diferită de toate celelalte, şi asta îmi place - noutatea felului de a spune povestea, nu este obedient, nici tradiţional.

Cât de mult semănaţi cu Arthur? Cât vă seamănă el?

Jan Josef Liefers: Nu m-am gândit niciodată la asta. Îmi seamănă pentru că el crede în ce e mai bun şi întotdeauna îşi doreşte tot ce e bun. Dar de fiecare dată creează ce e mai rău. Iar asta este regula vieţii lui. Cu cât îşi doreşte să găsească o soluţie, cu atât mai mult ajunge şi îi duce şi pe alţii în mijlocul problemelor. Este ca un blestem. Ştiu asta din propria experienţă. Mi se întâmplă uneori.

Este un om rău?

Jan Josef Liefers: Nu, doar ia decizii greşite. Asta îl face asemănător multor oameni care trec de 50 de ani şi sunt nefericiţi, pentru că au luat decizii proaste de-a lungul vieţii. Nu este o poveste amuzantă, la bază, e destul de tragică, dar o poveste tragică are potenţial umoristic. Să spui o poveste tristă într-un mod amuzant este o metodă bună de a vorbi despre viaţă, în general. Germanii au tendinţa de a fi foarte reflexivi, se îndreaptă mai mult spre dramă, iar Germania nu e recunoscută pentru umor. Şi vrem să convingem lumea... Nu, nu, glumesc. E nevoie de mult umor pentru a face faţă multor lucruri din viaţă. Cred că dacă râzi de ele, îşi pierd din potenţial, din teama pe care o dau. Dacă râzi de ele, devin mai uşoare.

Este un mod de a evada.

Jan Josef Liefers: Este o strategie de supravieţuire să râzi, chiar dacă nu este nimic de râs.

Pentru că „Arthur’s Law” are o mare doză de umor negru, cum vă împăcaţi cu el?

Jan Josef Liefers: Da, se bazează pe partea întunecată a umorului. Personal, îmi place. Îmi plac fraţii Coen, de exemplu, ce au făcut, cu ce au venit. Genul ăsta este brutal, dar mereu distractiv. Asta îmi place la film, în general, că spune adevărul despre viaţă, despre situaţii în care se află oamenii. Totuşi, în acelaşi timp, eşti amuzat, nu deprimat. Nu opreşti televizorul sau ieşi din sala de cinema şi te sinucizi. Îmi place partea întunecată a umorului negru. Sunt oameni care văd lucruri de genul ăsta şi spun: „Ce este aşa amuzant? Nu este amuzant deloc”. Şi îţi dai seama că nu ai prea multe în comun cu astfel de oameni. Publicul este foarte diferit. În Germania, oamenii de regulă sunt destul de conservatori. Le place ca umorul să fie ca pe vremuri, dar dacă eşti în industria asta şi ai dovedit deja că ştii să faci lucrurile ca pe vremuri atunci vrei să faci ceva nou, diferit... Europa este ceva mai deschisă. Graniţele nu mai sunt ca zidurile.

Cum credeţi că va reacţiona publicul din alte ţări europene?

Jan Josef Liefers: Trebuie să aşteptăm. La Berlinale am arătat deja câteva secvenţe în faţa unui public internaţional.

Cum aţi lucrat acum cu Martina Gedeck?

Jan Josef Liefers: O cunosc destul de bine. Am jucat deja un cuplu într-un film despre RAF, intitulat „The Baader Meinhof Complex”, în care eu eram iubitul ei, un jurnalist, dar nu am lucrat atât de intens împreună. Ne ştim de mult, am mai jucat în „Rossini”, pe când eram foarte tineri. Atunci ne-am cunoscut. Este o mare plăcere să joc iar cu ea. Acum joacă rolul soţiei mele, Martha, şi al surorii ei gemene, Muriel. Aşa că sunt cu ea mereu, o visez.

Oamenii au tendinţa de a lua partea unui personaj. Cum credeţi că va fi în cazul lui Arthur şi al soţiei lui?

Jan Josef Liefers: Da, unii vor spune: „Omoar-o! Scapă de ea!”. Alţii poate vor zice: „Nu, las-o, n-o atinge”. Aproape în cazul oricărui film se întâmplă aşa. Este greu să decizi. Fiecare are dreptatea lui. Asta faci, ca actor, încerci să îţi aperi personajul în faţa prejudecăţilor. Nu vrei ca oamenii să renunţe uşor la tine. Chiar dacă eşti tipul rău, vrei ca ei să te placă în acelaşi timp. E greu. Tu ce spui?

Din teaser-ul pe care l-am văzut şi din sinopsis...

Jan Josef Liefers: Îţi spun: eşti de partea mea.

Cum vă apăraţi personajul?

Jan Josef Liefers: Îl iubesc, îl înţeleg. Îmi pare rău pentru el, îmi este milă şi mereu vreau să îl salvez. Asta fac. El nu omoară pe nimeni intenţionat, ci accidental sau pentru că trebuie. Nu are alternativă. Nu vrea să o facă, ci i se întâmplă. Din păcate pentru victimele lui. El vrea ce e mai bine. Nu ucide niciodată din lăcomie, o face pentru iubire şi libertate, libertatea personală... Ar trebui să fie preşedinte, la un moment dat.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.