Federaţia Sindicatelor din Educaţie (FSE) ”Spiru Haret” a transmis, vineri, că în următorii zece ani, ”România va trebui să înlocuiască unul din patru profesori din totalul cadrelor didactice active”. ”Câţi dintre absolvenţii de facultate îşi doresc o carieră în învăţământ?”, au transmis sindicaliştii, apreciind că sistemul de educaţie este ”un câmp al reformelor permanent începute şi niciodată terminate”.
FSE ”Spiru Haret” a transmis, vineri, un mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Educaţiei, sărbătorită în 5 octombrie.
Anul acesta, Ziua Mondială a Educaţiei are ca temă ”Profesorii tineri, viitorul profesiei!“.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
”Se încearcă, astfel, să se tragă un semnal de alarmă, în condiţiile în care la nivelul Uniunii Europene ne confruntăm cu o îmbătrânire generală a corpului profesoral”, au transmis sindicaliştii.
Potrivit acestora, Studiul Internaţional privind Procesul de Predare-Învăţare iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (Teaching and Learning International Survey - TALIS) realizat în 2018, arată că, în România, profesorii au, în medie, vârsta de 43 de ani, apropiată de vârsta medie a profesorilor din ţările participante la TALIS (44 de ani).
Mai mult, 26% dintre profesorii din România au vârsta de 50 de ani şi peste (media OCDE fiind 34%).
”Aceasta înseamnă că, în următorii zece ani, România va trebui să înlocuiască aproximativ unul din patru profesori din totalul cadrelor didactice active. Care tineri? Câţi dintre absolvenţii de facultate îşi doresc o carieră în învăţământ? Câţi dintre absolvenţii de liceu vor să se specializeze pentru a deveni învăţători sau educatoare? Câţi dintre absolvenţii de şcoală generală vor să intre la liceul pedagogic? Răspuns: FOARTE PUŢINI! Pentru că în ultimii 30 de ani imaginea publică şi prestigiul profesiei de dascăl a fost complet distorsionată! Cine sunt vinovaţii şi de ce s-a ajuns aici? Cine a făcut din sistemul de învăţământ un câmp al reformelor educaţionale permanent începute şi niciodată terminate? – Cu siguranţă, NU cadrele didactice...”, au mai transmis sindicaliştii.
Potrivit acestora, aşa-zisele reforme ”Sunt concepute exclusiv în eprubetele aşa-zişilor specialişti în educaţie, fără ca cei care lucrează zi de zi cu elevii, cu părinţii – oamenii de la catedră – să fie consultaţi”.
”Iar dacă, totuşi, li se cere părerea, e doar o formalitate, căci obiectivul principal este să copiem, fără discernământ, tot felul de «reţete» din afara ţării! Cine este vinovat pentru subfinanţarea cronică a şcolii publice româneşti, astfel încât generaţia tânără să nu-şi mai dorească să practice o profesie fără resurse materiale şi financiare, birocratizată şi politizată excesiv? Cum s-a ajuns la scăderea prestigiului social (până aproape de anulare) a profesiei de dascăl? Simplu! Prin ignorarea, prin devalorizarea muncii şi prin transformarea celui de la catedră în «vinovatul de serviciu» pentru toate defectele unei societăţi aflate în derivă...Cum să-ţi doreşti o carieră didactică în condiţiile în care se acreditează în mod agresiv ideea că toţi ceilalţi, care nu lucrează în sistemul de învăţământ, sunt experţi în TOT – şi didactică, şi metodică, şi psihologia copilului, şi docimologie, şi când e bine să înceapă anul şcolar, şi când trebuie să se dea examene! Iar tu, în NIMIC”, au mai scris sindicaliştii.
Aceştia vorbesc despre clase supradimensionate, de un management care pune accent pe formă şi nu pe fond, pe hârtii şi nu pe rezultate concrete, de o evaluare profesională care măsoară în primul rând cantitatea de documente scrise, rapoarte şi tabele completate.
”În toată această degringoladă, profesionistul de la catedră rămâne exclusiv cu obligaţiile şi cu «dreptul» de a-i asculta pe toţi, de a accepta toate acuzele şi de a nu comenta! Iar dacă «îndrăzneşte» – prin vocea câtorva organizaţii sindicale şi profesionale – să spună că nu este bine, nu este normal şi nu este sănătos pe termen lung ceea ce se întâmplă în învăţământul românesc, este etichetat imediat drept «incompetent», «retrograd» şi vinovat de toate relele prezente, trecute şi viitoare ale acestei societăţi! Iată de ce sloganul ZILEI MONDIALE A EDUCAŢIEI – «Profesorii tineri, viitorul profesiei»– este aproape inutil în România. Pentru că cei care au condus-o în aceşti 30 de ani au reuşit să destabilizeze aproape total sistemul educaţional şi să reducă la minim şansele acestei societăţi de a-şi reveni în următorii ani!”, apreciază sindicaliştii.
Potrivit acestora, într-o societate normală, generaţia educată în prezent este resursa de dezvoltare în viitor.
Sindicaliştii din edcaţie apreciază că, pentru a reintra în normalitate, trebuie să revenim la ceea ce spunea Spiru Haret: ”Şcoala românească trebuie să fie iubită şi respectată, iar cei ce îi dedică viaţa trebuie să fie recunoscuţi şi apreciaţi pe măsura efortului lor, pentru că ei reprezintă acea forţă socială îndreptată împotriva ignoranţei şi decăderii societăţii sub toate formele ei!“
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
