Curtea Constituţională arată că sintagma „care au grup parlamentar propriu în cel puţin una din Camerele Parlamentului”, inclusă în legea pentru alegerea Preşedintelui României, în cea pentru alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor şi cea pentru organizarea AEP, este un „adaos nepermis la Constituţie”. Explicaţiile CCR se regăsesc în motivarea decizie de de neconstituţionalitate a excepţiei formulate de Avocatul Poporului, admisă de judecătorii Curţii pe 18 iunie. A exista şi o opinie separată a magistratului CCR Livia Stanciu, potrivit motivării prezentate de instituţie.
Pe 18 iunie, Curtea Constituţională a admis sesizarea Avocatului Poporului cu privire la definiţia „partidului parlamentar” şi a stabilit că „a condiţiona calificarea unui partid politic ca fiind partid politic parlamentar de organizarea unui grup parlamentar propriu încalcă Constituţia”, întrucât senatorii sau deputaţii se pot organiza în grupuri, dar acest lucru nu este obligatoriu.
Documentul publicat, joi pe site-ul CCR, face referire la „prevederile art.2 alin.(1) lit.e) din Legea nr.370/2004 stabilesc semnificaţia termenului de „partid politic parlamentar”, utilizat în cuprinsul actului normativ, instituind în acest sens două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ. Astfel, în accepţiunea legii, pentru ca partidele politice să fie calificate drept „partide politice parlamentare” este necesar ca acestea să aibă un grup parlamentar propriu în cel puţin una din Camerele Parlamentului (prima condiţie) şi să fi obţinut în urma ultimelor alegeri generale pentru Parlamentul României mandate de deputaţi sau senatori pentru candidaţii înscrişi pe listele acestora ori pe listele unei alianţe politice sau electorale din care au făcut parte partidele ori formaţiunile politice respective (a doua condiţie)”.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
„Analizând prima condiţie instituită prin prevederile legale criticate, Curtea constată că a condiţiona calificarea unui partid politic ca partid politic parlamentar de organizarea unui grup parlamentar propriu în cel puţin una dintre Camerele Parlamentului încalcă dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul şi nu la obligaţia deputaţilor şi senatorilor de a se organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere”, conform sursei citate.
Curtea mai arată că, în acelaşi timp, condiţia de a avea „grup parlamentar propriu în cel puţin una din Camerele Parlamentului” nu este impusă de Constituţie partidelor reprezentate în Parlament, atunci când se stabileşte dreptul acestora de a fi consultate în vederea desemnării candidatului pentru funcţia de prim-ministru [art.103 alin.(1)].
„În plus, aplicând condiţia impusă de prevederile art.2 alin.(1) lit.e) din Legea nr.370/2004, se poate concluziona ad absurdum că în Parlament pot exista şi partide politice care nu sunt parlamentare, repectiv cele care care au obţinut în urma ultimelor alegeri generale pentru Parlamentul României mandate de deputaţi sau senatori pentru candidaţii înscrişi, dar ai căror deputaţi sau senatori nu au organizat un grup parlamentar, ceea ce este de neacceptat, motivează judecătorii CCR.
„În consecinţă, Curtea constată că sintagma „care au grup parlamentar propriu în cel puţin una din Camerele Parlamentului” din cuprinsul art.2 alin.(1) lit.e) din Legea nr.370/2004 reprezintă un adaos nepermis la Constituţie, fiind în contradicţie cu dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art.2 alin.(1) privind exercitarea suveranităţii prin organe reprezentative constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, art.62 alin.(1) privind alegerea Camerelor Parlamentului, precum şi în art.103 alin.(1) referitor la partidele politice reprezentate în Parlament”, conform sursei menţionate.
Şi sintagma din legea 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României potrivit căreia „un alegător poate susţine mai mulţi candidaţi” a fost analizată de CCR şi a reţinut că o asemenea soluţie legislativă se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului în materie electorală permisă de articolul 73 din Constituţie care spune că „prin lege organică se reglementează sistemul electoral”.
„Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate sunt reglementate în contextul exercitării libere a dreptului de a alege, şi nu în sensul restrângerii lui, având în vedere că acestea creează posibilitatea reală de complinire a numărului minim de semnături ale susţinătorilor, cerut de lege. Nu este contrar prevederilor Constituţiei ca un alegător să îşi manifeste susţinerea pentru mai mulţi candidaţi, în această fază prealabilă alegerilor propriu-zise, având în vedere că doar momentul exprimării votului este cel decisiv pentru alegerea şi configurarea organelor reprezentative. În consecinţă, orice altă adeziune anterioară momentului sufragiului propriu-zis, exprimată pentru unul sau mai mulţi dintre potenţialii competitori electorali, nu poate fi considerată de natură să încalce prevederile din Legea fundamentală invocate”, se arată în motivare.
Judecătorii Curţii au constatat că nu este încalcată Constituţia prin posibilitatea legală ca un alegător să susţină mai mulţi candidaţi la funcţia de preşedinte al României.
Prin urmare, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată excepţia Avocatului Poporului şi a constatat că „prevederile articolului 4 alineatul (2) şi ale articolului 27 alineatul (2) litera c) teza finală din Legea 370/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate”.
Opinia separată vizează posibilitatea unui alegător de a susţine mai mulţi candidaţi
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate l-au constituit, printre altele, dispoziţiile art.4 alin.(2) teza finală din Legea nr.370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, textul art.4 alin.(2) din Legea nr.370/2004 are următorul cuprins: „Candidaturile propuse de partidele şi de alianţele politice, precum şi candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători. Un alegător poate susţine mai mulţi candidaţi”.
Judecătorul CCR Livia Stanciu aminteşte, în opinia separată, că Avocatului Poporului spune în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate privind acest text al legii că prevederea „instituie posibilitatea ca un alegător să susţină mai mulţi candidaţi la funcţia de Preşedinte al României afectează caracterul reprezentativ al funcţiei de Preşedinte”, consacrat de articolul 81 din Constituţie.
Apreciem că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.4 alin.(2) teza finală din Legea nr.370/2004 se impunea a fi admisă:
„- În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că, trăsătura esenţială a oricărui mandat dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinţei politice a electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau euro-parlamentare, sistemul electoral naţional prevede, în esenţă, aceeaşi condiţie: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi arată, în acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile care într-adevăr beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului, astfel încât să existe şanse reale de reprezentare a acestuia.
- Soluţia susţinerii unui singur candidat pe listele electorale constituie o cerinţă imperioasă şi în legătură cu egalitatea votului pentru alegerea Preşedintelui României, caracteristică impusă de art.81 alin.(1) din Constituţie (un alegător - un vot/o unică susţinere) şi cu imposibilitatea fragmentării votului în beneficiul mai multor candidaţi.
- Prin urmare, soluţia legislativă actuală privind posibilitatea susţinerii mai multor candidaturi de către acelaşi alegător, nu poate fi considerată ca având drept scop realizarea unei selecţii rezonabile în rândul candidaţilor, pentru a asigura reprezentativitatea acestora la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României şi împiedicarea eventualelor candidaturi abuzive”, potrivit opiniei separate.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
