Curtea Constituţională a admis, miercuri, excepţia de neconstituţionalitate legată de o prevedere din Legea 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, potrivit unui comunicat de presă al instituţiei. Este vorba despre reglementarea care vizează perioada la care este solicitată acordarea drepturilor şi precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenţei.
„Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin.(2) din Legea nr.200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 5 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.15 alin.(2) din Legea nr.200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, în interpretarea dată prin Decizia nr.16 din 5 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale”, arată CCR, într-un comunicat de presă remis, miercuri, news.ro.
Este vorba despre dispoziţiile art.15 alin.(2) din Legea nr.200/2006 au următorul cuprins: „(2) Perioada prevăzută la alin.(1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor şi precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenţei”.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
„În esenţă, Curtea a constatat neconstituţionalitatea faţă de art.41 alin.(2) raportat la art.16 alin.(1) din Constituţie a textului mai sus redat, în interpretarea dată prin Decizia nr.16/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deoarece limitarea perioadei de acordare a drepturilor salariale plătite din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, instituit prin Legea nr.200/2006, la primele 3 luni ce succed datei deschiderii procedurii de insolvenţă face abstracţie de faptul că dreptul de administrare – condiţia sine qua non a asigurării creanţelor salariale - poate fi ridicat şi după expirarea celor 3 luni dacă angajatorul debitor aflat în insolvenţă optează pentru procedura generală a insolvenţei şi îşi declară intenţia de reorganizare”, conform sursei citate.
Prin urmare, „există posibilitatea legală ca dreptul de administrare să fie ridicat într-o etapă ulterioară a procedurii generale a insolvenţei, perioada de observaţie sau de reorganizare judiciară, inclusiv în etapa finală a insolvenţei, în care judecătorul-sindic decide intrarea în faliment şi constată dizolvarea angajatorului debitor, iar dreptul de administrare este de drept ridicat”, conchide CCR, în documentul de presă.
Decizia este definitivă şi obligatorie. Astfel, Parlamentul trebuie să pună în concordanţă prevederile Legii menţionate cu decizia, de miercuri, a Curţii Constituţionale.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
