"Visul frumos" al Franţei se destramă. Odată cu încheierea Jocurilor Olimpice, criza politică îşi face loc din nou în viaţa ţării

Jocurile Olimpice de la Paris au oferit un succes estival orbitor, care a fermecat lumea şi a reafirmat mândria naţională franceză, dar "mahmureala" va fi dură, comentează Reuters.

După ce ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice 2024 de duminică a pus punct spectacolului sportiv, preşedintele Emmanuel Macron trebuie să facă faţă unei crize politice pe care şi-a creat-o singur şi pe care a ascuns-o sub preş până la încheierea Jocurilor.

Discuţiile despre guvern şi reducerile bugetare sunt iminente - iar furia alegătorilor va urma cu siguranţă.

"Acum trebuie să ne trezim din acest vis frumos", spunea Christine Frant, o femeie în vârstă de 64 de ani, care se afla în zona fanilor Club France, la sfârşitul săptămânii trecute. "Ce păcat că ne vom întoarce la rutina noastră de zi cu zi, fără guvern, cu certuri în parlament, în timp ce aici totul a fost despre bucurie, împărtăşire", a mărturisit franţuzoaica.

Macron a părut să pună în pericol întreaga soartă a Jocurilor Olimpice atunci când a convocat alegeri legislative anticipate cu doar câteva săptămâni înainte de începerea JO. Alegătorii au obţinut un parlament în blocaj politic.

Alegerea unui prim-ministru care să liniştească tabăra centristă a lui Macron, o alianţă de stânga şi Rassemblement National, de extremă dreapta, s-a dovedit a fi dificilă. După zile de negocieri politice care nu au dus la nimic după votul din 7 iulie, Macron a declarat un armistiţiu politic pe durata Jocurilor, acordându-şi timp până la jumătatea lunii august pentru a numi un prim-ministru şi a lăsa partidele politice să negocieze.

Sabotajul misterios asupra unor obiective feroviare şi de telecomunicaţii, la începutul Jocurilor Olimpice, a părut un semn de rău augur, dar după aceea, evenimentul s-a desfăşurat fără alte probleme de securitate. Macron s-a retras la reşedinţa sa prezidenţială de pe Coasta de Azur, cu câteva incursiuni în Paris, inclusiv pentru o îmbrăţişare lungă cu titanul judo-ului francez Teddy Riner, după ce acesta a cucerit a patra medalie de aur din carieră.

În timp ce mulţi francezi urmăreau evoluţiile cuplului Lebrun, doi fraţi care joacă ping-pong, sau îl încurajau frenetic pe înotătorul Leon Marchand, politicienii francezi s-au gândit la o cale de ieşire din criză. Iar acum, Macron va trebui să ia o decizie.

MOMENTUL DECIZIEI

Macron a ignorat candidatul asupra căruia alianţa de stânga, Noul Front Popular, a căzut cu greu de acord. NFP s-a clasat pe primul loc în alegeri, dar, până în prezent, nu a făcut nicio propunere altor partide pentru a obţine o majoritate.

În ciuda eforturilor de a-şi consolida profilul prin interviuri acordate presei, candidata aleasă, Lucie Castets, rămâne o necunoscută în politică. "Cine e?", s-a întrebat Zahera Dakkar, în vârstă de 40 de ani, după ce a urmărit finala de volei la Club France. "Nu am urmărit politica timp de două săptămâni. Jocurile au fost o evadare din toate astea", mărturiseşte franţuzoaica.

Speranţele lui Castets ca stânga să preia Matignon-ul, reşedinţa oficială a prim-ministrului, par reduse. Macron crede că votul a livrat o Adunare Naţională al cărei "centru de greutate este centrul sau centrul-dreapta", a declarat o sursă apropiată acestuia. "Avem nevoie de o personalitate capabilă să vorbească cu centrul, dreapta şi stânga. De la dreapta cu mentalitate socială la stânga care se preocupă de lege şi ordine", a declarat sursa familiarizată cu gândirea preşedintelui. Eventuala alegere de prim-ministru a lui Macron nu poate să fie cineva care ar da impresia că îi este subordonat, a adăugat sursa. Este nevoie de o figură de opoziţie pentru a da guvernului o "aromă de coabitare".

Xavier Bertrand, un fost ministru conservator al fostului preşedinte Jacques Chirac, care a avut cuvinte dure la adresa lui Macron, dar a colaborat constructiv cu guvernul său în fieful său din regiunea de nord, ar putea fi compatibil, a mai declarat sursa.

Bernard Cazeneuve, fost prim-ministru al preşedintelui socialist Francois Hollande, care era în funcţie la momentul atacurilor islamiste din 2015 de la Paris, ar putea de asemenea să fie compatibil, a mai spus sursa.

PROVOCAREA BUGETARĂ

Indiferent pe cine va numi Macron, acesta va avea o sarcină dificilă, cu aprobarea parlamentară a bugetului pentru 2025 în topul priorităţilor, într-un moment în care Franţa se află sub presiunea Comisiei Europene şi a pieţelor de obligaţiuni pentru a-şi reduce deficitul.

"Dacă Macron încearcă să numească un fel de guvern de dreapta, nu va obţine niciun buget", a declarat Eric Coquerel, şeful de stânga al comisiei de finanţe din parlament.

Anturajul lui Macron este dornic să folosească Jocurile, organizate de un preşedinte centrist, un primar socialist şi un lider regional conservator, ca un exemplu a ceea ce poate face Franţa atunci când diferite părţi se unesc.

Rivalii săi vor să se asigure că preşedintele nu primeşte niciun merit, a declarat senatorul Laure Darcos pentru Reuters.

Însă chiar dacă soarta internă a lui Macron rămâne sumbră, Jocurile i-au consolidat statutul internaţional.

Michael Payne, fost şef de marketing al CIO, a declarat că preşedintele este văzut în străinătate ca "liderul care a livrat", dar el crede că Macron a făcut o greşeală strategică majoră prin convocarea alegerilor anticipate înainte de Jocurile Olimpice, mai degrabă decât după.

La Club France, unde familiile stăteau la coadă pentru a-şi face selfie-uri cu torţa olimpică sau pentru a cumpăra mascotele roşii pufoase, era greu să găseşti pe cineva care să vrea să vorbească despre politică. "Vă rog, nu!", a spus Frant, cu un steag francez în jurul gâtului.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.