Marginalizat şi nepopular după o trecere fecundă pe la conducerea Rusiei, fostul premier Dmitri Medvedev, care a plecat din post miercuri, nu a căutat niciodată să iasă din umbra mentorului său Vladimir Putin, relatează AFP.
Dmitri Medvedev, în vârstă de 54 de ani, s-a şters treptat pe scena politică în cei opt ani la şefia Guvernului.
Considerat unul dintre conducătorii aripii ”liberale”, el a fost marginalizat de ascensiunea puterii clanului "siloviki" - militari şi din serviciile de securitate - şi ocupa un loc limitat la chestiuni tehnice.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
De mai multe luni, nivelul aprobării sale a scăzut sub 30%.
În 2017, o anchetă a opozantului Aleksei Navalnîi cu privire la presupusuş său imperiu imobiliar a fost elementul declanşator al unor manifestaţii de o amploare neaşteptată a opoziţiei, care a văzut odinioară în el vectorul unei inflexiuni a puterii.
Numeroasele sale derapaje verbale l-au cotstat aversiunea ruşilor. ”Nu există bani, dar descucaţi-vă”, le-a răspuns el, de exemplu, în 2018, unor pensionari care se plângeau de scăderea nivelului lor de trai.
”PUŢIN SUCCES”
Cariera politică a lui Dmitri Medvedev s-a lansat atunci când a fost propulsat la preşedinţie, în 2008. La început, acest brunet scund şi zâmbitor nu ezita să-şi afişeze faptul că-i place muzica rock, voia să aibă imaginea unui lider modern, diferită de cea a lui Putin.
Adept al noilor tehnologii, el a făcut fin modernizarea Rusiei leimotivul său.
Celălalt vârf de lance era corupţia, un rău endemic. Un jurist de formaţie, Dmitri Medvedev a destituit numeroşi generali şi oficiali de rang înalt. Însă a recunoscut în 2011 ”puţinul succes” obţinut, iar la finalul mandatului său economia rusă nu reuşise încă să se elibereze de problemele sale structurale.
Una din rarele dăţi în care a deviat de la linia predecesorului său a fost în 2011, când s-a abţinut să se opună prin veto unei rezoluţii ONU care a permis NATO să intervină în Libia. Această decizie a fost ulterior larg criticată.
În vreme de criză, ca în timpul Războiului cu Georgia, în august 2008, sau când îşi admonesta în mod public subordonaţii, Medvedev urma cu un succes fără egal stilul mentorului său. Opoziţia nu a mai avut dreptul la cuvânt în preşedinţia sa, iar televiziunea a rămas o purtătoare de cuvânt a puterii.
Pentru mulţi a fost o dezamăgire totală atunci când accepta, în 2012, să nu candideze la un al doilea mandat la Kremlin şi să facă rocada cu postul lui Putin, după un scenariu bine stabilit dinainte.
”VECHI TOVARĂŞ”
Născut în 1965 la Leningrad - în prezent Sankt Petersburg - într-o familie de dascăli, Dmitri Medvedev a crescut într-un cartier popular din fosta capitală imperială.
El şi-a făcut studiile de drept înainte de a intra în Comitetul pentru Relaţii Externe al muncipalităţii, condus pe atunci de un anumit Vladimir Putin.
Cariera sa se construieşte în siajul fostului ofiţer KGB, care l-a transferat la Moscova în 1999. Ales preşedinte în 2000, Vladimir Putin l-a numit curând şeful administraţiei prezidenţiale.
În 2005, el devine brusc vicepremier, o promovare percepută ca vizând să-l aducă în prim-planul scenei, înainte să fie propulsat la Krelmlin.
Pe când era preşedinte, cota sa de popularitate nu a depăşit-o niciodată pe cea a premierului său Vladimir Putin, care prelua marile crize interne şi nu ezita să se exprime în politica internaţională.
Dat în mai multe rânduri pe picior de plecare, după ce s-a întors ca premier, Dmitri Medvedev a rămas însă în post. El urmează să rămână în cercurile puterii, devenind vicepreşedinte al Consiliului de Securitate rus, un post creat special pentru el.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
