Monteurii de film Melania Oproiu, Nita Chivulescu şi Mircea Ciocâltei, omagiaţi la Premiile Gopo 2023

Monteurii de film Melania Oproiu, Nita Chivulescu şi Mircea Ciocâltei, care au contribuit semnificativ la realizarea unora dintre cele mai importante producţii de film ale României, vor fi omagiaţi la cea de-a XVII-a ediţie a Premiilor Gopo. Contribuţia lor va fi recompensată cu Premiul Special, oferit la evenimentul care va avea loc pe 25 aprilie, la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

Cei trei şi-au început cariera în industria cinematografică la Studiourile Buftea, ca asistenţi de montaj, sub îndrumarea Yolandei Mîntulescu. 

Una dintre cele mai apreciate monteuze din România, Melania Oproiu şi-a dedicat peste patru decenii din viaţă filmului românesc. S-a născut în august 1952, la Ploieşti şi este absolventă a Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”. Debutează pe genericul filmului „Casa dintre câmpuri” (r. Alexandru Tatos, 1979). Au urmat „Saltimbancii” (r. Elisabeta Bostan, 1981), „Sfârşitul nopţii” (r. Mircea Veroiu, 1982) şi „Bocet vesel” (r. Mircea Moldovan, 1983). S-a dedicat cu profesionalism activităţii din spatele camerelor şi a făcut parte din echipa de montaj a unor filme precum „Nişte băieţi grozavi” (r. Cornel Diaconu, 1987), „Rezervă la start” (r. Anghel Mora, 1987), „De ce are vulpea coadă” (r. Cornel Diaconu, 1988), „Fără lumini de poziţie” (r. Mihnea Columbeanu, 1988). După 1989, montează filmele lui Mircea Daneliuc, „Patul conjugal” (1992), „Această lehamite” (1993) şi „Senatorul melcilor” (1994) sau filme regizate de Sergiu Nicolaescu precum „Punctul Zero” (1995) şi „Triunghiul Morţii” (1998). După anii 2000, din filomografia Melaniei Oproiu fac parte „Binecuvântată fii, închisoare” (r. Nicolae Mărgineanu, 2002), „Maria” (r. Peter Călin Netzer, 2002) sau „Examen” (r. Titus Muntean, 2003) şi „Tandreţea lăcustelor” (r. Dan Necşulea, 2003). Din 2004 lucrează îndeaproape cu regizorul Radu Gabrea, la peste 10 de filme, printre care „Cocoşul decapitat” (2006), „Mănuşi roşii” (2009) sau „Lindenfeld”, o poveste de dragoste (2013). Activitatea ei a fost recompensată de-a lungul vremii cu numeroase premii, iar în 2020 Melania Oproiu a primit Premiul de Excelenţă oferit de Uniunea Cineaştilor din România.

Născută în Bucureşti, pe 8 mai 1953, Nita Chivulescu, debutează ca monteuză cu „Pădureanca”, regizat de Nicolae Mărgineanu, în 1986. Colaborarea cu Nicolae Mărgineanu avea să continue cu „Flăcări pe comori” (1987), „Un bulgăre de humă” (1989), „Undeva, în Est” (1990), „Priveşte înainte cu mânie” (1992). Colaborează cu regizorul Şerban Marinescu pentru filmele „Cei care plătesc cu viaţa” (1989) sau „Cel mai iubit dintre pământeni” (1992), iar cu Sergiu Nicolaescu pentru „Oglinda - Începutul adevărului” (1993) şi „Orient Express” (2003). Montează documentarele regizate de Stere Gulea şi Vivi Drăgan Vasile „Te iubesc, Libertate!” (1990) şi „Piaţa Universităţii - România” (1991).

În anii 2000, a făcut parte din echipele unor producţii emblematice precum „Marfa şi banii” (r. Cristi Puiu, 2001), „Occident” (r. Cristian Mungiu, 2002), „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (r. Lucian Pintilie, 2003). Continuă colaborarea cu Cristian Mungiu pentru „Zapping” (2000), „Nici o întâmplare” (2000) şi „Corul pompierilor” (2000) sau cu Mircea Daneliuc pentru „Legiunea Străină” (2007). În 2012 primeşte Premiul pentru Montaj de la Uniunea Cineaştilor din România (UCIN) pentru filmul „Despre oameni şi Melci”, în regia lui Tudor Giurgiu. Chiar dacă generaţiile, tehnica, chiar şi titulatura profesiei s-au schimbat, capacitatea acestei profesioniste de a învăţa tot timpul, de a se adapta stilului fiecărui regizor, i-au asigurat continuitatea în meseria pe care o iubeşte. 

Mircea Ciocâltei s-a remarcat pentru montajul unor filme precum „Semnul Şarpelui” (r. Mircea Veroiu, 1981), „Ochi de urs” (r. Stere Gulea, 1982), „Moromeţii” (r. Stere Gulea, 1986) sau „Vulcanul stins” (r. George Cornea, 1987), pentru care a obţinut din partea Uniunii Cineaştilor din România Premiul pentru Montaj, în 1987. În 1997 face parte din echipa comediei româno-franceze care a obţinut multiple premii, „Asfalt tango”, în regia lui Nae Caranfil. În anii 2000 se dedică montării documentarelor „Memoria de piatră” (r. Iosif Demian, 2010) şi a documentarului istoric „Descriptio Moldaviae” (r. Stelian Tănase, 2007).

Născut în iunie 1952 la Bucureşti, Mircea Ciocâltei este absolvent al Academiei de Teatru şi Film I.L.Caragiale - secţia imagine (promoţia 1981). A fost un colaborator constant al regizorului Mircea Veroiu. După absolvirea facultăţii este cooptat în învăţământul universitar, devenind pe rând preparator, asistent, lector, conferenţiar şi profesor universitar (din 2008) la Facultatea de Film din cadrul UNATC din Bucureşti, predând cursul de Montaj de film. De-a
lungul celor peste patru decenii de activitate în industria cinematografică autohtonă a editat peste 200 de filme realizate în cadrul Centrului de producţie cinematografică Bucureşti în perioada 1976-1992 şi peste 400 de spoturi publicitare realizate la Castel Film şi Abis Studio, în perioada 1997–2004.

O formă de apreciere a contribuţiei majore pe care munca lor a adus-o cinematografiei române, Premiul Special, le va fi înmânat celor trei monteuri de film în cadrul Galei Premiilor Gopo 2023. Evenimentul va avea loc pe 25 aprilie şi va fi transmis în direct pe VOYO, TIFF Unlimited şi premiilegopo.ro. 

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.