Preşedintele Klaus Iohannis a trimis marţi, Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, precum şi pentru modificarea art. 319 alin. (10) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care aduce modificări regimului juridic aplicabil prosumatorilor prin realizarea distincţiei între prosumatorul persoană juridică şi prosumatorul persoană fizică.
Administraţia Prezidenţială afirmă că la data de 25 noiembrie 2023, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, precum şi pentru modificarea art. 319 alin. (10) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (PL-x nr. 605/2023).
”Legea transmisă la promulgare aduce o serie de modificări regimului juridic aplicabil prosumatorilor prin realizarea distincţiei între prosumatorul persoană juridică şi prosumatorul persoană fizică. Modificările aduse vizează şi o serie de norme care reglementează activitatea acestora, precum creşterea limitei de putere instalată pentru care se poate solicita compensare cantitativă la 400 kW, introducerea, în definiţia prosumatorului, a posibilităţii de a stoca energia, de a vinde direct energia unui alt consumator racordat direct la instalaţia de producţie şi de a se compensa energia produsă în exces cu cea consumată la alt loc de consum, dacă este la acelaşi furnizor şi la acelaşi operator de distribuţie. Totodată, actul normativ dispune creşterea la 900 kW a limitei puterii instalate a centralei prosumatorului până la care acesta nu plăteşte dezechilibrele cauzate în reţea”, precizează şeful statului în cerere.
Preşedintele arată că, având în vedere conţinutul normativ al legii transmise la promulgare, se impune reanalizarea acesteia de către Parlament. Şeful statului afirmă în sesizare că prin completarea adusă definiţiei prosumatorului la art. 3 pct. 95 lit. b) pct. (ii) din legea supusă reexaminării, potrivit căreia prosumatorul poate compensa financiar excedentul de energie electrică produsă şi livrată la un loc de producere şi consum cu energia electrică consumată din reţea pentru alte locuri de consum şi/sau locuri de producere şi consum ale acestora „dacă locurile de consum şi/sau locurile de producere şi consum sunt racordate la reţeaua electrică a aceluiaşi operator de distribuţie a energiei electrice, cu condiţia ca producerea de energie electrică să nu constituie activitatea lor comercială sau profesională primară;” se poate constitui într-o barieră în ceea ce priveşte accesul prosumatorilor la piaţa de energie electrică.
”Având în vedere faptul că furnizorul gestionează relaţia cu operatorii de distribuţie pentru locurile de consum ale clientului final prosumator, se impune reanalizarea acestui efect”, spune preşedintele.
Klaus Iohannis arată că prevederea potrivit căreia ”responsabilitatea în materie de echilibrare nu se aplică prosumatorilor cu o putere instalată de producere a energiei electrice mai mică de 900 kW. Responsabilitatea în materie de echilibrare revine furnizorului acestora, conform reglementărilor ANRE»” reprezintă mai mult decât dublul limitei admise prin regulamentul european, iar prin raportare la dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Regulament, începând cu 1 ianuarie 2026, limita care prevedea posibilitatea statelor de a institui o astfel de exceptare este şi mai redusă, la 200 kW. Efectul acestei exceptări de la responsabilitatea pentru dezechilibrele cauzate în sistem şi transferul responsabilităţii strict asupra furnizorului, în condiţiile reglementate de ANRE, implică costuri suplimentare, suportate de consumatorul final. ”Mai mult, această dispoziţie a fost introdusă printr-un amendament admis în Camera Deputaţilor, Cameră decizională, în urma raportului comun al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisiei pentru industrii şi servicii. Pentru respectarea cerinţei ca legea să fie opera comună a celor două Camere ale Parlamentului, este necesar ca şi Senatul, în calitate de primă Cameră competentă, să evalueze oportunitatea modificărilor nou introduse. Nu în ultimul rând, este necesar ca norma menţionată să fie corelată şi cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) lit. b) din OUG nr. 27/2002, care includ o parte a dezechilibrelor în mecanismul general de stabilire a preţului final facturat de către furnizori, precum şi cu cele ale art. 21 alin. (6) lit. f) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare), potrivit cărora: „(6) Statele membre instituie un cadru favorabil pentru promovarea şi facilitarea dezvoltării autoconsumului de energie din surse regenerabile, pe baza unei evaluări a barierelor nejustificate existente în calea autoconsumului de energie din surse regenerabile şi a unei evaluări a potenţialului acestui autoconsum pe teritoriile lor şi în cadrul reţelelor lor energetice. Printre altele, respectivul cadru favorabil: (...) (f) asigură faptul că autoconsumatorii de energie din surse regenerabile contribuie într-un mod adecvat şi echilibrat la partajarea costurilor totale ale sistemului atunci când energia electrică este introdusă în reţea”, spune preşedintele în cererea de reexaminare.
Preşedintele mai afirmă că ”efectul noilor condiţii aplicabile privind compensarea cantitativă se va extinde inclusiv asupra contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice din surse regenerabile deja încheiate între furnizori şi prosumatori, cu implicaţii asupra securităţii raporturilor juridice”.
”În condiţiile în care părţile şi-au asumat o serie de drepturi şi obligaţii într-un context determinat şi în considerarea capacităţii efective de aplicare a acestui mecanism, noile reguli privind compensarea cantitativă aplicate şi contractelor aflate în curs de derulare ar putea genera o presiune suplimentară asupra uneia dintre părţile contractante, cu consecinţe şi asupra preţurilor finale. În mod corelativ, eliminarea perioadei de 24 de luni în care diferenţa dintre cantitatea produsă şi cea consumată putea fi consumată de prosumatori, raportată în facturile prosumatorilor potrivit art. 731 alin. (3) lit. b) din legea aflată în vigoare, va genera aplicarea imediată a obligaţiilor de compensare şi de decontare a cantităţilor de energie electrică în procesul de compensare cantitativă utilizând preţul energiei electrice active prevăzut în contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între furnizor şi prosumator”, se menţionează în document. Totodată, potrivit art. I pct. 4 din legea supusă reexaminării cu referire la art. 731 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 se prevede că: „(2) Autorităţile publice locale care deţin capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile realizate, parţial sau total, din fonduri publice, beneficiază din partea furnizorilor cu care au contract de furnizare a energiei electrice, la cerere, de serviciul de regularizare financiară între energia livrată şi energia consumată din reţea”, arată şeful statului.
”Soluţia legislativă propusă nu îndeplineşte cerinţele de claritate a legii, fiind susceptibilă a crea confuzie prin faptul că, pe de o parte, nu se specifică la ce capacitate maximă instalată de producere deţinută de autoritatea publică locală se referă, iar pe de altă parte, intră în contradicţie cu prevederea de la art. 731 alin. (4) lit. b) care va deveni general aplicabilă pentru toţi prosumatorii la care se referă alin. (1), respectiv cei cu putere instalată mai mare de 900 kW. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 731, alin. (4) lit. b), „(4) La solicitarea prosumatorilor şi autorităţilor publice locale care produc energie electrică în unităţi de producere a energiei cu puterea instalată prevăzută la alin. (1), care încheie/au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice, furnizorii de energie electrică semnatari ai acestor contracte sunt obligaţi: (...) b) să realizeze regularizarea financiară între energia electrică livrată şi energia electrică consumată din reţea”, arată preşedintele în cererea adresată Parlamentului.
”Considerăm că stabilirea acestei obligaţii în sarcina furnizorilor de energie electrică necesită clarificări în ceea ce priveşte efectele în planul drepturilor şi obligaţiilor comerciale, inclusiv obligaţiilor de ordin fiscal, întrucât soluţia legislativă echivalează, în esenţă, cu un transfer de costuri administrative de la prosumator la furnizor, în condiţiile în care, fiecare reprezintă participanţi activi la piaţa de energie electrică, prezumtiv egali în drepturi şi obligaţii. De altfel, expunerea de motive nu justifică soluţia legislativă ce va avea ca efect transferul integral al unor costurilor ocazionate de operaţiuni administrative asociate unui act de comerţ de la un participant la piaţa de energie electrică – prosumatorul - la un alt participant – furnizorul. De asemenea, nu sunt detaliate motivele pentru care prosumatorul nu poate fi direct responsabil de îndeplinirea obligaţiilor sale administrative şi fiscale, direct asociate unor activităţi proprii generatoare de venituri, pentru a căror iniţiere şi desfăşurare a optat liber şi fără constrângeri. Simpla menţiune a obligaţiei de facturare „în numele şi în contul prosumatorului” este insuficientă pentru a facilita o corectă şi echitabilă aplicare a regimului facturării, aşa cum este acesta reglementat la art. 319 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, chiar şi în condiţiile creşterii limitei pentru care anumite categorii de persoane impozabile sunt scutite de la obligaţia emiterii de facturi aferente livrărilor de energie electrică de la 27 kW la 900 kW putere instalată, în condiţiile art. IV din legea supusă reexaminării”, arată şeful statului.
În plus, se arată în cererea de reexaminare, ”în subsidiar, orice creştere a capacităţilor de producţie pentru care anumite categorii de persoane impozabile sunt scutite de la obligaţia emiterii de facturi aferente livrărilor de energie electrică necesită o minimă corelare cu obiectivele statului în materie de creştere a sustenabilităţii financiare şi de asigurare a conformării fiscale”.
”De aceea, în ipoteza în care legiuitorul decide cu privire la necesitatea sau oportunitatea unui tratament fiscal diferit pentru anumite categorii de livrări de energie electrică, evaluarea situaţiei curente şi indicarea considerentelor la baza deciziei sale trebuie să fie motivate corespunzător, iar condiţiile nou-stabilite pentru acordarea de facilităţi sau scutiri, ori de transfer de responsabilităţi, trebuie să fie nu doar rezonabile şi justificate obiectiv, ci şi corelate cu restul legislaţiei naţionale, respectiv conforme normelor europene. Menţionăm că în jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a clarificat aspecte relevante în legătură cu exploatarea de instalaţii fotovoltaice aflate pe sau lângă o clădire cu destinaţia de locuinţă în cauza C-219/12 Finanzamt Freistadt Rohrbach Urfahr împotriva Unabhängiger Finanzsenat Außenstelle Linz/Thomas Fuchs. Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, precum şi pentru modificarea art. 319 alin. (10) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, se arată în finalul cererii.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
