INTERVIU: Ministrul Energiei spune ce va rămâne în urma sa la finalul mandatului: restructurarea mineritului, strategia energetică şi conducta BRUA - VIDEO

Victor Grigorescu a declarat vineri, într-un interviu acordat News.ro, că peste trei luni, atunci când va pleca din postul de ministru al Energiei, va lăsa în urma sa trei mari realizări: restructurarea mineritului, finalizarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2016-2030 şi proiectul gazoductului BRUA, care va conecta sistemele de transport de gaze naturale ale României, Bulgariei, Ungariei şi Austriei.

În ceea ce priveşte Hidroserv, filiala de mentenanţă a Hidroelectrica aflată la un pas de insolvenţă, ministrul spune că, în timp ce insolvenţa a fost benefică pentru Hidroelectrica, Hidroserv a „rămas într-un con de umbră” şi abia acum vorbim de problemele sale.

Mai jos, interviul în forma extinsă. 

Reporter: Să începem cu societăţile din subordinea Ministerului Energiei care au probleme şi au de ceva vreme. Ce soluţii vedeţi pentru salvarea producătorului de energie şi dacă una dintre aceste soluţii credeţi că este şi insolvenţa?

Victor Grigorescu: Complexele energetice şi în general sectorul de minerit au probleme de mai multă vreme, nu de ieri, de azi, de ani buni de zile. Ceea ce am făcut însă de la început a fost să iniţiem un proces de restructurare, până la urmă soluţia pentru eficientizarea acestor companii este restructurarea, redresarea şi, sigur, ulterior modernizarea capacităţilor de producţie şi, în principiu, aşezarea acestor companii pe un drum corect pe care nu au mai fost de foarte multă vreme. În ceea ce priveşte Oltenia, după cum ştiţi, anul trecut a avut pierderi de peste 900 milioane lei, anul acesta am aprobat un buget fără pierderi, cu un program de restructurare. Am aprobat în Guvern de curând şi venituri de completare pentru o serie de disponibilizări. Dar, în acelaşi timp, am luat şi măsuri pentru modernizarea unor capacităţi de producţie. Am semnat cu Complexul Energetic Oltenia acum câteva săptămâni două contracte de finanţare pentru capacităţi de la Rovinari şi de la Işalniţa şi, sper eu, că toate aceste măsuri vor conduce la o eficientizare a activităţii companiei şi până la urmă la creearea unei perspective pe termen lung. Că de cărbune continuăm să avem nevoie. Ei negociază de mai multă vreme şi cu un partener străin un program pentru o investiţie importantă în Gorj, de peste 200 milioane euro. Şi eu sper ca acest exerciţiu de negociere să fie dus la capăt şi investiţiile în Gorj să devină o realitate.

Reporter: Este vorba de construcţia unei noi capacităţi de producţie?

V.G.: Da, este vorba despre construcţia unei noi capacităţi de producţie, de cel puţin 200 de milioane de euro.

Reporter: Câţi MW?

V.G.: Sigur că sunt detalii tehnice, sunt 500 MW, dar cred că nu atât detaliile tehnice sunt importante, cât faptul că, după multă vreme, o societate care se află într-o situaţie dificilă practic se repune pe picioare. Sigur că ia lucrurile de acolo de unde trebuie să le ia şi îşi iau proiectele uitate demult şi le actualizează şi eu sper să le şi finalizeze. Fac restructurare acolo unde trebuie să facă. Niciodată restructurările nu sunt un lucru simplu, dar sunt absolut necesare, pentru că un proiect nu poate continua cu zone de ineficienţă economică majoră. Dar pe de altă parte, se gânesc şi la viitor. Din punctul meu de vedere, ca să vă răspund la una din întrebările de început, insolvenţa nu este o soluţie. Seriozitatea e o soluţie, curajul managerial este o soluţie şi adoptarea unei viziuni pentru anii care urmează, asta este soluţia.

Reporter: O altă companie cu probleme este Compania Naţională a Uraniului. A fost demarat programul de restructurări, de disponibilizări? Ce se va întâmpla cu societatea, având în vedere că producţia acolo a fost oprită de multe luni de zile?

V.G.: Am spus acum ceva vreme despre Compania Naţională a Uraniului că se află într-o situaţie complicată şi că acolo ar fi trebuit adoptate nişte măsuri de ani de zile. Era cunoscut faptul că ar fi trebuit să respectăm până la urmă tehnologiile de producţie, ar fi trebuit să închidem perimetrele miniere neviabile atunci când trebuiau închise şi ar fi trebuit să ne asigurăm în paralel că deschidem perimetre noi. Între timp, s-au identificat şi alte probleme cu instalaţii care au dispărut, plângeri penale pentru fapte cu consecinţe deosebit de grave. Sunt multe lucruri de făcut la Compania Naţională a Uraniului şi sigur că şi acolo trebuie pus la punct un program de restructurare. El este în momentul ăsta în curs de realizare şi obiectivul lui este unul singur, ca până la urmă să ne asigurăm că această companie va continua să existe. Eu cred că este absolut nevoie de Compania Naţională a Uraniului şi că ea are loc în ceea ce noi numim un ciclu nuclear integrat. Nu avem în România un ciclu nuclear complet, dar există nişte elemente foarte importante ale unui ciclu nuclear integrat şi cred că acestea trebuie păstrate. Un proces de restructurare la Compania Naţională a Uraniului trebuie să aibă în vedere depăşirea acestei perioade extrem de dificile şi identificarea unei viziuni corecte pentru viitor. Lucrăm în momentul de faţă inclusiv la acordarea unui ajutor pentru a redresa această companie.

Reporter: Despre ce sumă este vorba?

V.G.: Nu aş intra în detalii la acest moment, o să vedeţi în momentul în care toate lucrurile sunt finalizate. Suntem în plin proces de derulare a unor proceduri şi la nivel intern şi cu oficialii Comisiei Europene, aşa că nu aş comenta la acest moment. Dar în momentul în care acesta va fi finalizat o să aveţi toate datele.

Reporter: În ce direcţie anume vor merge aceşti bani, pentru cei care urmează să fie disponibilizaţi sau pentru redresarea companiei?

V.G.: E devreme de a discuta detalii.

Reporter: Referitor la programul de restructurare, câte persoane ar putea fi afectate?

V.G.: Suntem în cursul realizării acestor analize, aşa că nu m-aş antepronunţa. Trebuie să ne asigurăm că şi în viitor acest ciclu nuclear integrat va fi funcţional. Şi avem convingerea că putem să o facem, chiar dacă poate acţiunile adoptate în ultimii ani au făcut ca acest sistem să sufere teribil.

Reporter: Are şanse Compania Naţională a Uraniului să fie revitalizată?

V.G.: Da, cu siguranţă, fără discuţie. Sigur că orice proces de restructurare este unul destul de complicat şi nu poţi să vii după o perioadă lungă în care am ignorat orice fel de raţiuni economice şi de bună gospodărire, până la urmă, şi să aştepţi ca ântr-o lună de zilesau în şase luni de zile sau într-un an de zile totul se va schimba şi va fi bine. Cu siguranţă, trebuie să treci printr-un proces de regândire şi un proces de reaşezare destul de complicat. Dar cu siguranţă şansele sunt toate în favoarea Companiei Naţionale a Uraniului.

Reporter: Deci, la un moment dat, producţia de uraniu va fi reluată?

V.G.: După părerea mea, da. Există toate şansele. Dar, din nou spun, aceasta este un proces care nu poate fi finalizat într-un singur mandat sau într-o perioadă scurtă. Dar dacă facem ceea ce este corect, şi anume ne reaşezăm compania pe nişte baze sănătoase şi reale, realiste, da, cu siguranţă da. Ăsta este şi scopul.

Reporter: Legat de Hidroserv, filială a Hidroelectrica, au apărut informaţii potrivit cărora urma să intre în insolvenţă, Consiliul de Administraţie urma să decidă asupra acestui subiect. Va intra, la un moment dat, Hidroserv în insolvenţă?

V.G.: Despre acest lucru v-aş ruga să-i întrebaţi pe cei de la Hidroelectrica, pentru simplul fapt că Hidroservul este o companie deţinută 100% de Hidroelectrica. Hidroelectrica are un Consiliu de Supraveghere şi un directorat, deci are organe de guvernanţă corporativă funcţionale şi este de datoria lor să răspundă la aceste întrebări. Din punct de vedere al Ministerului Energiei, eu îmi doresc ca Hidroelectrica să fie o companie funcţională, să fie o companie profitabilă. Mai mult decât atât, să fie o companie de vârf, aşa cum este poziţionată în momentul de faţă, să îşi îndeplinească acest rol, de a fi o companie de vârf în sistemul energetic naţional şi un pilon pentru securitatea noastră energetică. Inclusiv partea de mentenanţă este importantă. Firesc, agregatele Hidroelectrica trebuie să fie întreţinute, partea de servicii energetice contează foarte mult. Din nereficire, ce pot să spun este că aceste companii de servicii energetice au fost mai de fiecare dată o puşculiţă de partid, au fost folosite pentru orice altceva decât rolul care le era destinat de la început. Se şi vede, că această zonă a serviciilor energetice este în restrângere de mai mulţi ani de zile. Mai remarc un singur lucru, că în timpul perioadei de insolvenţă, Hidroservul pare a nu fi intrat nici la acea vreme într-un proces de reaşezare şi de regândire. Dacă Hidroelectrica a trecut printr-un proces de restructurare foarte solid, Hidroserv a rămas şi atunci într-un con de umbră, dacă vreţi. Ca atare, era firesc, zic eu, că la un moment dat se va banaliza şi acolo. Dar despre aceste chestiuni tehnice şi despre modul cum se integrează acest lanţ între serviciile energetice şi Hidroelectrica v-aş ruga să-i întrebaţi chiar pe cei de la Hidroelectrica, pentru că au toată responsabilitatea şi au şi toate mijloacele să vă răspundă la acest lucru şi eu îi şi încurajez să facă acest lucru. Nu cred că minsiterul trebuie să se implice în chestiuni punctuale.

Reporter: Totuşi, Hidroelectrica se află în subordinea dumneavoastră.

V.G.: Sigur, dar Hidroelectrica la rândul ei este acţionar cu 100% în companii pe care trebuie să le gestioneze ca atare, fără discuţie. Asta nu înseamnă că nu suntem extrem de atenţi la ce se întâmplă în tot sistemul energetic şi cu toate companiile, inclusiv cu companiile deţinute de companii din subordinea noastră. Dar nu îmi doresc eu să mă substitui unor directori, ei trebuie să îşi asume responsabilitatea şi este şi firesc să facă lucrul ăsta, nu ministrul ar trebuie să dea răspuns la aceste întrebări, decât în situaţia în care există probleme pe acest lanţ. Dar eu cred că la Hidroelectrica avem o echipă puternică care ştie ce are de făcut şi că vor lua deciziile care se impun.

Reporter: A fost oare o greşeală că în timpul insolvenţei Hidroelectrica, de aproape patru ani, că nu s-a avut grijă şi de Hidroserv în acest timp, spuneaţi că Hidroserv a fost „ferită”?

V.G.: Nu ştiu dacă nu s-a avut grijă, dar dacă Hidroelectrica a ieşit din acest proces de insolvenţă întărită, iar azi se pare că la Hidroserv există probleme, sigur, concluziile se impun de la sine. Nu aş vrea să fac alte comentarii, decât că observ acest lucru, că în timp ce acest proces a fost benefic pentru Hidroelectrica, la Hidroserv discutăm abia astăzi de o situaţie. Exită mai multe luări de poziţii, cei de la Hidroelectrica au prezentat şi date şi cifre despre evoluţia Hidroservului pe care ei îl deţin în proporţie de 100%.

Reporter: Vorbeaţi de astfel de companii devenite „puşculiţe de partid”. Înţelegem clar că s-au delapidat practic bani din companii care au mers la diverse partide de-a lungul anilor. Aveţi mai multe informaţii în acest sens?

V.G.: Am folosit un termen generic, că există documentări extinse, inclusiv în presă, apropo de chestiuni de genul ăsta şi eu cred că acest lucru ar trebui să înceteze. M-am opus încă de la început şi m-am opus de fiecare dată ideii de a deturna activitatea unor companii mai ales din sectorul energetic şi de a face din ele orice altceva decât companii care trebuie să răspundă obiectului lor de activitate, adică să se ocupe de producţia de energie, de întreţinerea echipamentelor ş.a.m.d. Eu nu cred că companiile trebuie să fie în primul rând, eu ştiu, suporteri ai unor echipe de fotbal.

Reporter: Cum se întâmplă chiar în Gorj.

V.G.: Cum s-a întâmplat în trecut.

Reporter: Ati luat măsuri în acest sens?

V.G.: Încă de la începutul mandatului. E o chestiune care cred că a fost clarificată de multă vreme.

Reporter: Aţi dat oameni afară?

V.G.: Noi, ce am încurajat în fiecare din aceste companii, este ca aceste companii să se restructureze din interior. Am făcut schimbările care ţineau de noi şi compania urmează un proces complex de restructurare. La Oltenia, ca şi la Complexul Energetic Hunedoara şi ca şi în alte părţi vom mai auzi de aceste procese de restructurare. Din nou, nimeni nu trebuie să se aştepte că ce nu s-a făcut în ani de zile o să se facă în trei luni. Vorbim de un proces lung. Dar eu cred că e aşezat pe drumul corect.

Reporter: În prezent, sunt companii de stat din subordinea Dumneavoastră care finanţează practic, care dau bani echipelor de fotbal?

V.G.: Sunt companii care fac activităţi care ţin de zona asta de responsabilitate socială şi noi le încurajăm. Dar nu companiile care au pierderi. Şi ne-am uitat de fiecare dată ca aceste acţiuni de responsabilitate socială să fie în directă legătură cu situaţia financiară a societăţii, să fie în raport cu veniturile. Eu cred că aceste companii trebuie să continue la dezvoltarea comunităţilor în care acţionează, dar acest lucru nu trebuie să greveze activitatea lor economică, trebuie să fie coerente, să răspundă intereselor companiei şi modului în care compania se vede inserată în comunitate. Dar cred că ce s-a întâmplat la Oltenia este un exemplu extrem de prost. Dar, cum spuneam, asta este o chestiune din trecut, Oltenia a depăşit momentul.

Reporter: Aveţi o idee la cât se ridică aceste sume?

V.G.: Pot să spun că, de exemplu, numai la Oltenia, în ultimele trei ani, cred că s-au cheltuit pentru sponsorizări mai bine de 12 milioane de euro. Vorbim de sume apreciabile.

Reporter: Şi acum Complexul Energetic Oltenia nu mai finanţează echipele de fotbal?

V.G.: Cu siguranţă nu.

Reporter: Doar companiile profitabile?

V.G.: Fiecare companie are programul ei de responsabilitate socială, unii au programe mai generoase, alţii au programe mai mici. E şi aici o zonă care e în plină dezvoltare. Dar cred că aceste companii ar trebui să aibă o politică de responsabilitate socială şi că ăsta este un lucru bun. Doar că el trebuie corelat cu activitatea firească a societăţii şi trebuie să urmărească un scop precis, adică responsabilitate socială.

Reporter: Care e cea mai mare realizare a mandatului Dumnevoastră? Se încheie în câteva luni.

V.G.: O reaşezare corectă a sectorului energetic, pregătindu-l pentru ce ar trebui să fie el în anii următori. Şi mă gândesc la trei componente: la restructurarea din minerit şi la închiderea acestei vulnerabilităţi majore, la finalizarea Strategiei energetice şi, ci siguranţă, la contribuţia pe care o avem la proiectul BRUA, la cel mai mare proiect de investiţii pe care România îl face în sistemul energetic e mulţi ani de zile.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.