Evenimentele celei de-a treia zi din Săptămâna Haferland au debutat la Buneşti (Bodendorf), în curtea Bisericii Evanghelice fortificate, acolo unde saşii şi-au prezentat dansurile tradiţionale, muzica şi costumele, prin Kulturwerk Bayern. Saşii, care se simt mândri de trecutul lor, vor să transmită ceea ce au construit în Transilvania generaţiilor viitoare.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Andrew Noble, fost ambasador al Marii Britanii în România şi membru în consiliul director al Fundaţiei M&V Schmidt, a vorbit în deschidere: „Acum un an, cred că aici am avut mai mult soare, dar mai puţini oameni. Mă bucur să văd acum atât de mulţi oameni. Asta este tendinţa generală pentru Haferland. Mă bucur că este şi un semn al creşterii interesului pentru acest festival, pentru această regiune. Cauza nu este doar nostalgia. Nostalgia nu are un loc de jucat, importantă este mândria despre trecut şi pentru toţi saşii care au revenit din toată lumea, mândria lor pentru ce a fost casa lor şi mai este, dar mi se pare că este important mai ales pentru noi, pentru cei care stăm aici. Dacă ei, care au plecat acum 35 de ani, sunt încă mândri de aceste locuri, trebuie să fim şi noi. De ceea ce au făcut ei, într-un loc destul de dificil, împotriva unui sistem extrem de deficil, adică să crească cultura lor aici, în Haferland. Sensul Fundaţiei Michael Schmidt este să câştigăm din trecut pentru beneficiul celor care trăiesc aici acum şi vor trăi aici în viitor”.
Salutul germanilor de pretutindeni, care au o Federaţie în Germania, a fost adus de Bernd Fabritius: „Specificul acestei manifestări şi al Fundaţiei M&V Schmidt este să prezinte cultura, istoria, esenţa vieţii săseşti din România, care a fost mult prea mult timp necunoscute. Am trăit mult prea mult unii lângă ceilalţi, dar a sosit timpul să trăim unii cu ceilalţi. Mulţumesc Fundaţiei Schmidt pentru că transportă cultura noastră în societatea majoritară, ceva extrem de important”.
Biserică cu cinci turnuri de apărare
Participanţii la eveniment au putut intra şi în biserica atestată documentar la 1356, care la început a fost basilică romanică cu trei nave fără clopotniţă ce aparţinea perioadei de trecere de la stilul romanic la cel gotic. Fortificaţiile au formă poligonală şi datează din secolul XVI. Sunt prevăzute cu cinci turnuri de apărare care aparţineau vecinătăţilor. Clopotniţa este construită în 1847 pe temelia turnului din sec. XVII.
Sâmbătă, în spatele Bisericii, a fost prezentată expoziţia fotografică „Pelerinaj prin peisajul bisericilor fortificate din Transilvania”, semnată de Alexander Kloos şi susţinută de Asociaţia Kulturerbe Kirchenburgen e.V.
Pentru copii, au fost organizate ateliere de ţesut cu mini războaie, de bijuterii florale şi de împletit plante medicinale.
Straie de săsoaică
Karin Stenghel, 67 de ani, membră a grupului Kulturwerk Bayern, a povestit pentru News.ro de când poartă costumul traditional săsesc şi când se pregătesc pentru dansurile pe care le prezintă an de an în România.
„Costumele acestea sunt primite atunci când primim confirmarea (atunci când se consideră că tânărul/a şi-a însuşit toate lecţiile, n.r), înseamnă trecerea de la copilărie la tinereţe, la vârsta de 14 ani. Această fustă nu este din anul confirmării mele, dar cămaşa da. Iar modelul de pe mânecă este din Poiana Sibiului, este de la un port românesc, restul este cusut de o doamnă din sat. Mai am acasă o fustă de la străbunica, este de 120 de ani. Aceste costume erau realizate iarna, cum la români erau şezătorile. Aşa ceva aveau şi saşii”, a povestit Karin, care s-a născut în Miercurea Sibiului şi care este plecată în Germania de 50 de ani.
Cămaşa albă din jolj este cusută manual cu bumbac negru, încreţită la gât şi la mâneci. Cămaşa se continuă cu poalele albe, tot din jolj pe care sunt cusute fie numele purtătoarei sau anul când au fost lucrate. Femeile mai în vârstă poartă pe cap o căiţă albă brodată, legată sub bărbie. La unele femei, din căiţă curg pe spate panglici brodate. Karin are o fundă mare, roşie. Peste cămaşă, ea poartă un pieptar înfundat, cambrat, ornat cu flori iar la gât o pafta plină de flori. În picioare, ghete negre.
Costumele bărbăteşti sunt mai simple, în general în alb şi negru. Cămaşa cu mâneci largi, brodată, iar peste ea se îmbracă o vestă, tot neagră. La mijloc, bărbaţii se leagă cu un şerpar. Pantalonii sunt băgaţi în cizme negre înalte.
„Trăiesc în Munchen, dar de câţiva ani mă reîntorc. Familia noastră este din Dacia, lângă Rupea”, spune Karin.
Când se întâlnesc pentru repetiţii
„Foarte rar avem repetiţii de dans, pentru că suntem din diferite oraşe din Germania. Când ştim că avem eveniment, repetăm o dată pe lună, şi ne întâlnim în diferite localităţi din Germania. Toţi cei din grup sunt plecaţi în Germania, tineretul s-a născut în Germania şi ei nici nu mai vorbesc româneşte, nici dialectul nostru săsesc. Dar este o prietenie foarte frumoasă între noi pentru că facem împreună şi excursii, şi întâlniri private”, asigură dansatoarea.
Ziua a continuat cu plimbare prin satul Roadeş şi se va încheia cu balul tradiţional săsesc de la Criţ.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
