Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2010, scriitorul hispano-peruvian Mario Vargas Llosa, decedat duminică la vârsta de 89 de ani, a fost ultimul reprezentant al generaţiei de aur a literaturii sud-americane.
Admirat pentru descrierile realităţilor sociale, Vargas Llosa a fost unul dintre creierele "boom-ului" literar latino-american, alături de columbianul Gabriel Garcia Marquez, argentinianul Julio Cortazar şi mexicanii Carlos Fuentes şi Juan Rulfo, scrie AFP.
"Cu profundă tristeţe, vă anunţăm că tatăl nostru, Mario Vargas Llosa, a decedat astăzi la Lima, înconjurat de familia sa şi în pace", a scris fiul său cel mare, Alvaro, într-un mesaj semnat şi de fratele său Gonzalo şi sora sa Morgana şi postat la ora 19.23 (00.23 GMT).
Ales la Academia Franceză în 2021, autorul unor capodopere precum „Oraşul şi câinii” şi „Sărbătoarea ţapului” a fost criticat de cercurile intelectuale sud-americane pentru poziţia sa conservatoare.
"Noi, latino-americanii, suntem visători prin natura noastră şi ne este greu să facem diferenţa între lumea reală şi ficţiune. Acesta este motivul pentru care avem muzicieni, poeţi, pictori şi scriitori atât de buni şi atât de mulţi lideri oribili şi mediocri", a declarat el în 2010, cu puţin timp înainte de a primi Nobelul.
Tradus în aproximativ treizeci de limbi, Vargas Llosa, un francofil, a fost primul scriitor străin care a fost inclus în prestigioasa colecţie Pléiade în timpul vieţii sale, în 2016, anul în care a împlinit 80 de ani.
Autorul peruan, naturalizat spaniol în 1993, tocmai îşi prezentase la începutul lunii aprilie ultima sa lucrare, „La mirada quieta (de Pérez Galdos)”, un eseu despre scriitorul spaniol Benito Pérez Galdos (1843-1920).
Flaubert pe noptieră
Născut în Arequipa (sudul Peru) la 28 martie 1936 într-o familie din clasa de mijloc, Vargas Llosa a fost crescut de mama şi bunicii materni în Bolivia şi apoi în Peru. După ce a studiat la Academia Militară din Lima, a obţinut o diplomă în literatură şi a făcut primii paşi în jurnalism.
În 1959 s-a mutat la Paris, unde a petrecut ceea ce a numit „ani decisivi”, după cum scria în prefaţa lucrărilor sale publicate în Pléiade.
În capitala Franţei, autorul „Orgia perpetuă” - un eseu despre meseria de scriitor prin „Madame Bovary”, cartea sa de noptieră - şi-a scris primele romane. El spunea că „datorită lui Flaubert” a învăţat metoda de lucru care i se potrivea şi a devenit „scriitorul care dorea să fie”.
Tot la Paris - unde Vargas Llosa a lucrat ca traducător, profesor de spaniolă şi jurnalist pentru Agenţia France-Presse - s-a căsătorit cu mătuşa sa prin alianţă, Julia Urquidi, cu zece ani mai mare decât el, care îl va inspira mai târziu pe autorul cărţii "Mătuşa Julia şi condeierul".
Câţiva ani mai târziu, s-a despărţit de ea şi s-a căsătorit cu verişoara primară a fostei sale soţii şi nepoate, Patricia Llosa, cu care a avut trei copii şi cu care a rămas timp de 50 de ani.
Lunga sa carieră literară a început să ia avânt în 1959 cu prima sa colecţie de povestiri, „Los Jefes” (Şefii). Succesul a urmat cu „Oraşul şi câinii” (1963), apoi cu „Casa verde” (1966) şi s-a consolidat cu „Conversaţie la Catedrală” (1969).
Acestea au fost urmate de "Pantaleón şi vizitatoarele", "Războiul sfârşitului lumii" şi "Peştele în apă", memorii care refac campania sa pentru alegerile prezidenţiale din Peru în 1990. Autorul şi-a declarat intenţia de a continua să scrie până în ultimele sale zile.
Eşec în politică
Iniţial sedus de părintele revoluţiei cubaneze, Fidel Castro, Vargas Llosa s-a distanţat de regimul comunist în 1971, când Cuba l-a obligat pe poetul Heberto Padilla să facă o „autocritică”.
A candidat la preşedinţia peruană în 1990, iar victoria sa părea sigură înainte de apariţia unui agronom necunoscut, Alberto Fujimori, care a fost ales prin surprindere.
Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură a abandonat atunci politica peruană.
Dar nu a încetat niciodată să urmărească îndeaproape evenimentele internaţionale, denunţând în mod regulat populismul ca fiind o „boală a democraţiei”, în care a inclus chavismul şi Castro în America Latină şi extrema dreaptă şi stânga radicală în Europa.
Vargas Llosa s-a bucurat de o prietenie strânsă cu marele scriitor columbian Gabriel Garcia Marquez, înainte ca o dispută misterioasă să pună capăt relaţiei lor. Cei doi laureaţi ai Premiului Nobel au jurat să ducă în mormânt motivele despărţirii lor, afirmase Vargas Llosa.
Separat de cea de-a doua soţie a sa, autorul a ţinut prima pagină a presei mondene în 2015 din cauza relaţiei sale cu spaniola de origine filipineză Isabel Preysler, fosta soţie a cântăreţului Julio Iglesias. Ei şi-au anunţat despărţirea la sfârşitul anului 2022.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
