"Povestea cozonacului este mult mai palpitantă decât m-aş fi aşteptat. Am făcut iarăşi pe detectivul printre documente, arhive, jurnale, memorii, reţete literare şi a ieşit această carte. Este o carte de istorie culturală, nu e o carte de bucate, de gastronomie şi nu e ficţiune", a explicat, la Bookfest, scriitoarea Tatiana Niculescu care a lansat "Delicioasa poveste a cozonacului românesc", apărută la editura Humanitas.
"Este o carte pe care am scris-o din pricina terorii timpului, e o reacţie a timpului care trece prea repede", a spus Tatiana Niculescu la evenimentul de lansare. "După ce ani de zile am mâncat istorie interbelică pe pâine cum se zice, acum am trecut la cozonac. Voiam cumva să li detaşez de biografii. M-am trezit scriind o nouă biografie", a subliniat autoarea.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Cartea "are gânduri, mărturisiri, idei, poveşti personale, dar care sper că nu îngreunează plămada acestui cozonac literar. Mi-ar fi plăcut să scriu cartea asta pe felii de cozonac dar sigur este o fantasmă. N-am scris-o pe felii de cozonac dar sper să vă placă măcar pe-aproape", a punctat scriitoarea.
"Scriind această carte am descoperit altfel istoria. Lucrurile mici, aparent derizorii, un pantof, o fotografie, un ac de cusut, o maşină de cusut, un inel, o pâine, un cartof pot deveni, într-un mod extraordinar, o fereastră către istorie, un alt mod de a citi istoria, s-ar putea să fie chiar un mod mai autentic, chiar dacă pare derizoriu, decât cel care se ocupă de marile evenimente. Pentru mine, istoria creşterii şi descreşterii cozonacului a fost un mare prilej de a mă întâlni altfel cu istoria României, prin cozonacul ca vehicul al civilizării Ţărilor Române, ca instrument al europenizării noastre rapide, dincolo de chestiunile practice de cum se face un cozonac, cum se trece de la o reţetă la alta, în ce fel se vede o epocă în calitatea făinii, în ce fel se foloseşte unt sau margarină", a mărturisit scriitoarea.
Tatiana Niculescu le-a povestit celor prezenţi la lansare că a găsit o indicaţie, de prin anii 50, una care era transmisă de la bunică la mămă şi la nepoată, că "formele de cozonac trebuie tapetate cu hârtie de unt". "Este un indiciu de epocă". "Pentru mine a fost extraordinar de fascinant să descoper istoria lucrurilor mici".
Istorie culturală presărată cu amintiri şi anecdote, povestea cozonacului e o fereastră spre istoria României. Trecut prin numeroase avataruri - pâine îndulcită, pâine rituală dospită, aluat boieresc preparat după reţete străine de Paşti şi de Crăciun, prăjitură sofisticată de familie, specialitate etnică, simbol naţional -, cozonacul e legat de evenimente, oameni, locuri şi întâmplări care au marcat generaţii de români. Deliciul acestei cărţi e în îmbinarea dintre harul povestirii şi bogăţia documentării. Atras de parfumul trecutului din memorii, jurnale, opere literare, şi pus pe gânduri de întrebări, ipoteze şi etimologii, cititorul e purtat într-o pasionantă căutare a bucuriei de a plămădi, din chipurile cozonacului, un acasă personal sau colectiv.
"Treptat, poveştile despre cozonaci au început să-mi vorbească altfel: erau capsule ale intimităţii ocrotitoare, lecţii despre pofta de viaţă în siguranţa unui cămin, despre răbdare, încredere, dragoste, tărie de caracter şi despre o paşnică întregire a omului în timp, care, în secolul tuturor vitezelor şi al tehnologiei digitale, a devenit cu atât mai rară şi mai preţioasă", spune Tatiana Niculescu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
