Regizorul Alexandru Solomon a explicat, la finalul proiecţiei filmului „Arsenie. Viaţa de apoi”, sold out la Astra Film Festival, că s-a străduit că facă „un film care să nu jignească credinţa oamenilor”. Despre scandalul iscat de interzicerea proiectării filmului la Sibiu sau la Arad de unele instituţii ale statului, Ada Solomon, producătorul filmului, spune că a fost un moment „dureros”. „Cantitatea de ură, de murdărie pe care am primit-o fără de drept de apel şi câteodată la nivel foarte personal e greu de dus”.
Filmul lui Alexandru Solomon merge pe urmele lui Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus în scenă. Pelerinii şi regizorul refac presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat şi se confesează. Prin ochii credincioşilor, observaţi de un regizor sceptic, filmul surprinde cum se reflectă societatea românească în imaginea acestui om care urmează să fie canonizat.
La Sibiu, filmul a fost primit cu aplauze, realizatorii primind felicitări din partea spectatorilor, care au stat şi pe scări, unii apreciind că regizorul a fost „prea sincer”, aşa cum i-a spus un preot lui Alexandru Solomon.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Separarea Bisericii de stat
„Pentru mine, ca cetăţean român şi de altă etnie, să zicem agnostic, e o problemă existenţială felul în care se defineşte identitatea românească în care eu cred că trebuie să încap, eu, familia mea. E o problemă de care s-au lovit părinţii, bunicii şi străbunicii mei. E o problemă care revine astăzi cu mai multă forţă în termeni de anii '30, '40, această identificare a naţiunii cu credinţa ortodoxă şi cu sângele pur românesc. Dacă e aşa, nu am loc. Dar este cultura mea, limba mea şi ţara mea. E o problemă existenţială. Şi cred că e o problemă pentru statul român şi pentru cum înţelege să ofere cetăţenilor lui un soi de sprijin social care cred că s-a făcut praf în ultimii 30 de ani. Spun că oamenii se simt abandonaţi şi cu cât sunt mai abandonaţi, cu atât puterea religiei este mai mare, ceea ce nu înseamnă că e neapărat rău, depinde cum e ea folosită. Dacă în fiecare duminică în cele 20.000 de biserici din ţară s-ar spune: 'Nu vă mai bateţi femeile!', 'Nu-i mai discriminaţi pe romi!', 'Dragi politicieni, nu e cazul să furaţi în halul ăsta!', 'Nu e bine să ne furăm unii pe alţii!', ar fi extraordinar. Pentru această influenţă a Bisericii în România m-aş înscrie şi eu", a spus regizorul Alexandru Solomon la discuţia care a urmat proiecţiei noului său film documentar.
În anii '70, era interzis să practici un asemenea cult, ca cel al lui Arsenie Boca. Dar „lipsa de libertate, te face mereu să te prefaci”, a spus profesor Mihaela Miroiu, subliniind că în România „se practică un ritualism fantastic care devine tot mai gol de conţinut”.
Văzând acest film, „este un vid care se umple cu o imagine. Oamenii simt un gol în relaţia cu Biserica. Eu nu cred că Biserica Ortodoxă se foloseşte de chestia asta. Se folosesc în principal oamenii care au un anumit gol sufletesc în ceea ce poate să le ofere la nivel de comunitate, credinţă şi speranţă chiar Biserica lor”, a punctat Mihaela Miroiu.
Cultul lui Arsenie Boca în secolul XXI
„Societatea românească trece printr-o depresie majoră şi nu este neapărat în relaţie cu Biserica, este o depresie care are legătură cu felul în care funcţionăm ca societate. Sunt de acord că cu cât societatea afişează mai multe cruci şi icoane, la nivel moral debandada e mai mare”, spune Alexandru Solomon.
Producătoarea filmului Ada Solomon spune că „este un film necesar, nu e un film care îşi propune să demonteze sau să lovească în ceva, e un film care vrea să vorbească despre această dezorientare, lipsă de ancoră pe care o avem, de ce avem nevoie de mitul lui Arsenie Boca, unde ne-am pierdut, de ce nu mai suntem împreună”.
„Tot ce am experimentat cu acest film, nivelul de dezbinare şi de lipsă de neputinţă de a te face auzit mă înfioară şi încerc să aflu ce putem să facem ca să restabilim dialogul. Pentru că nu contează de ce parte eşti, important este să fii deschis, să-l asculţi şi pe celălalt şi să poţi să-l combaţi cu argumente”, a afirmat Ada Solomon.
„Mi s-a părut că în figura lui Arsenie Boca, aşa cum s-a construit ea în ultimii 30 de ani, se proiectează tot felul de lucruri, de frici, de nevoi, de dorinţe. Mă fascina şi personajul. Soluţia asta, a experimentului social, de a pune în scenă un pelerinaj, de a pune în scenă aceste tablouri vivante, ţine tot de esenţa teatrală a cultului, pentru că religia înseamnă şi teatralitate. Cultul s-a construit ficţiune peste ficţiune, e în continuă expensiune. Mâine poimâine vom afla că a prezis şi ce se întâmplă în israel”, spune regizorul.
Reacţii contrare
„Mă aşteptam la reacţii contrare, la sensibilităţi, dar m-am străduit cu toate puterile mele să fac un film care să nu jignească credinţa oamenilor. Faptul că e ironie, că există umor şi cred că lipsa de umor e moarte.... Dar scopul era să suprind spiritul timpului din punctul de vedere al unui raţionalist disperat”, explică filmul Alexandru Solomon.
Scandalul care s-a stârnit în jurul filmului a fost „dureros” pentru Ada Solomon. „Cantitatea de ură, de murdărie pe care am primit-o fără de drept de apel şi câteodată la nivel foarte personal e greu de dus. Dar, ce nu te omoară, te face mai puternic. Asta nu înseamnă că îmi iubesc semenii mai puţin, dar îi înţeleg mai puţin”, spune producătoarea.
Cu umor, Alexandru Solomon a spus: „Ce poate fi mai suprinzător ca Arhiepiscopia Sibiului să-şi pună problema ce e un documentar? Niciodată filmul documentar n-ar fi ajuns să fie dezbătut de Arhiepiscopie, de Patriarhie, de tot felul de instituţii, PSD Sibiu, PNL Arad, nici nu ştiau că există genul. Acum au aflat”.
„Ceea ce m-a surprins foarte tare este gradul de autocenzură existentă în instituţii publice din România, pe lângă faptul că unii se simt atacaţi personal, faptul că oamenii sunt dispuşi să anuleze proiecţia unui film, care până la urmă e un film, nu poate să schimbe credinţele oamenilor sau situaţia din România, dar oamenii sunt dispuşi, ca pe vremea comuniştilor, să facă mai mult ca să fie pe placul Bisericii Ortodoxe sau autorităţilor centrale. Dar am avut şapte, opt exemple de tipul ăsta. Mi se pare că asta e de speriat. Asta arată că oportunismul şi autocenzura au ajuns într-o fază de regres de anii '80”.
La casting pentru „Arsenie, Viaţa de apoi” au participat 40 de oameni, din care au fost selectaţi 20. „Criteriile erau ca oamenii să fi participat la pelerinaje, să îi intereseze figura părintelui, unii dintre ei au venit la casting pentru prima oară”.
În acest documentar, Alexandru Solomon a inclus şi protestul personal al său din faţa Patriarhiei de la Bucureşti în 2017, atunci când printr-un act artistic cu ocazia vizitei Patriarhului Kirill, a vrut să facă „un dar de sânge şi de bani, în memoria victimelor tuturor poliţiilor secrete din Rusia şi din România. „Acela a fost scânteia” pentru un viitor film despre puterea politică a Bisericii Ortodoxe în România.
Producătorii filmului sunt Ada Solomon, Diana Caravia, Adrien Chef şi Paul Thiltges. Imaginea este semnată de Tudor Platon şi Marius Beşu, montajul, de Cătălin Cristuţiu şi Sophie Reiter, muzica originală este compusă de Alin Zăbrăuţeanu, în timp ce Andrei Coteţ face improvizaţia handpan şi flaut, sunet priză directă, de Mirel Cristea şi Marin Cazacu, montajul de sunet e realizat de Dragoş Cătărău, designul de sunet, de Alin Zăbrăuţeanu, mixajul de sunet, de Thomas Bresson, iar editarea dialogului şi premix, de Alexandru Dumitru.
Producţia microFilm realizată în co-producţie cu Paul Thiltges Distributions şi Hi Film Productions, este distribuită în cinematografele din România cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi DACIN SARA.
Alexandru Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru lungmetraje documentare ca „Marele jaf comunist” (2004), despre jaful Băncii Naţionale Române din 1959, pentru care a câştigat marele premiu la festivalul Mediawave (Ungaria), „Război pe calea undelor/ Cold Waves” (2007), un film despre Radio Europa Liberă, pe tema propagandei din timpul Războiului Rece, „Kapitalism - reţeta noastră” (2010), o revenire fictivă a dictatorului Nicolae Ceauşescu într-o nouă societate cu obiceiuri cunoscute ale oamenilor de afaceri, „România: Patru patrii” (2015), cu scriitorii Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu şi Norman Manea, şi „Ouăle lui Tarzan” (2017), despre primul institut de primatologie din lume. Începând cu anul 2010, Alexandru Solomon predă la UNArte şi este este preşedintele Asociaţiei One World Romania. În 2016, a publicat monografia „Reprezentări ale memoriei în filmul documentar”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
