Cristina Neagu, liderul naţionalei de handbal feminin şi al echipei CSM Bucureşti, a acordat un interviu Agenţiei News.ro, în care a vorbit despre săptămânile pe care le petrece acasă, de când s-a întrerupt Liga Naţională în contextul pandemiei Covid-19, despre pregătirea sa, dar şi despre cât de greu este să nu ai certitudinea reluării meciurilor şi a competiţiilor oficiale.
Cristina Neagu a jucat ultimul meci oficial în 11 martie, când echipa sa de club, CSM Bucureşti, învingea pe teren propriu, campioana SCM Râmnicu Vâlcea, în Liga Naţională (scor 23-22). Urma reunirea echipei naţionale pentru participarea la turneul preolimpic din Muntenegru, însă măsurile de stopare a pandemiei Covid-19 au blocat totul şi în lumea sportului. În România, s-a decretat starea de urgenţă în 15 martie, iar aceasta s-a prelungit acum până la mijlocul lunii mai.
Ca orice sportiv de înaltă performanţă şi Cristina Neagu are un program ”spartan” chiar de pregătire, pe care îl parcurge acasă. Şi, oricât de greu îi este, povesteşte în interviul pentru News.ro că nu i-a dispărut motivaţia deloc şi abia aşteaptă revenirea pe teren.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
-Reporter: Cristina, cum trece această perioadă dificilă pentru tine şi cum eşti influenţată de măsurile necesare împotriva răspândirii pandemiei?
- Cristina Neagu: Este o situaţie grea, ciudată pentru toţi. Noi, sportivii, suntem oarecum obişnuiţi cu incertitudinea. Poate ne accidentăm, ne transferăm la alte cluburi, poate se încheie o carieră, de aceea cred că ne adaptăm un pic mai repede la situaţia de acum. Este greu pentru toată lumea, nu doar pentru sportivi, văd şi la familia mea, la cei dragi, că e foarte greu. În primul rând este îngrădit dreptul la libertate, nu e ca o vancaţă, e ceva obligatoriu şi nu avem ce face. Trebuie respectate toate măsurile. Stăm în casă pentru noi, pentru cei dragi, pentru a-i proteja pe cei din jur, pe toţi. Nu ştiu ce aş putea spune celor din jurul meu decât să aibă răbdare şi speranţă că va trece şi această perioadă grea. Şi să aibă grijă de ei. În plan sportiv însă, incertitudinea este greu de depăşit pentru mine. Dacă aş şti că peste o lună se reia campionatul, cu totul altfel m-aş pregăti şi aş duce totul. Asta e cel mai greu de gestionat. Dar, nimeni nu poate garanta acum că într-o lună vom fi pe teren şi ne rămâne doar să aşteptăm. Şi să ne antrenăm! E greu, pentru că dacă nu se va relua sezonul, ce faci? Cât te mai antrenezi acasă? Care este limita de timp? Nu avem un calendar din care să tăiem câte o zi în aşteptarea datei limită, pe care, de fapt, nu o ştim.
-Sezonul intern încă nu s-a încheiat. Speri în reluarea sa?
-Sigur! Sper ca sezonul să se reia, atunci când se va încheia starea de urgenţă şi, mai ales, sănătatea nimănui nu va fi pusă în pericol. Acum sănătatea este cea mai importantă! Dar mă gândesc la reluarea sezonului, chiar dacă ar fi să jucăm meciuri fără spectatori. Sigur că sportul este pustiu fără ei, jucăm pentru spectatori, dar cred că atunci când munceşti aproape un sezon întreg şi se întâmplă o situaţie complet neprevăzută ca acum, cu pandemia, este păcat să nu încerci să închei campionatul când se poate pe teren, cu meciuri. Mai sunt 7-8 etape, noi mai avem o restanţă şi, chiar dacă s-ar organiza sub formă de turneu, cred că ar fi bine şi corect să încheiem sezonul. Îmi doresc mult acest lucru şi pentru asta mă pregătesc zilnic.
-S-au amânat/suspendat toate competiţiile în care ai fi putut participa cu clubul sau naţionala. Cum vezi situaţia meciurilor din calificarea la Campionatul European 2020, cele patru partide rămase de jucat în grupă?
-Erau programate două în martie şi două în iunie, înţeleg că se încearcă jucarea lor în iunie, probabil ca turneu. Sincer, nu le-aş juca în iunie. Naţionala nu mai are meciuri apoi. Dacă ieşim şi starea de urgenţă în 15 mai, de exemplu, nu poţi reuni naţionala la câteva zile şi cu două antrenamente şi trei luni de stat în casă să mergi să joci calificarea la Campionatul European. Am înţeles că şi alte ţări au afirmat că nu vor participa în luna iunie şi cred că ar fi cea mai bună soluţie amânarea lor. Mai mult, vom călători, vor fi mai multe echipe, iar riscul pandemiei sau al recidivelor poate exista oricând, din ce cunoaştem acum. Cu siguranţă s-ar impune testarea sportivelor, plus că mai intervine şi riscul unor accidentări grave după o perioadă aşa de lungă fără antrenamente specifice, zilnice.
-Erau programate şi meciurile de la turneul preolimpic, dar mai ales Jocurile Olimpice. Cum ţi se pare amânarea acestora?
-Turneele preolimpice se vor muta, probabil, tot în martie anul viitor. Pentru noi, ca naţională, cred că este bine. Echipa noastră era destul de decimată, aveam multe jucătoare tinere, jucătoare accidentate, iar acum, cu amânarea, vor fi disponibile şi cele accidentate, poate vor reveni şi jucătoare de valoare la lot (vezi cazul Corona Braşov). Sincer, şi eu mă simţeam foarte obosită. Am avut un an 2019 foarte greu, accidentare, recuperare grea, am jucat apoi cu dureri la genunchi. Amânarea turneelor preolimpice cred că este pozitivă pentru România, mă refer la situaţia în care era lotul. Vom avea mai multe şanse şi eu sunt foarte încrezătoare. M-am odihnit acum, abia aştept să lupt pentru Jocurile Olimpice, unde am încredere că putem ajunge, avem cu totul alte şanse. Despre amânarea Jocurilor Olimpice.... M-am pus în locul sportivilor deja calificaţi, care trebuie să mai aştepte un an. Poate interveni orice, vârsta, o accidentare, o retragere, o situaţie neprevăzută ca acum, şi să nu mai poată fi prezenţi anul viitor, după ce şi-au îndeplinit visul calificării. În contextul pandemiei nu e deloc uşor pentru sportivi, dar acum sănătatea e pe primul plan şi vom vedea ce va fi la anul.
-Te-ai testat împotriva Covid-19?
-Nu, nu m-am testat. Dar am respectat toate regulile impuse, nu am nicio problemă, niciun simptom, sunt acasă, am ieşit foarte rar şi am grijă de mine. Nu ştiu de nicio handbalistă sau handbalist din România care să aibă vreo problemă. Totuşi, cred că ar fi o idee bună ca înaintea reluării competiţiilor, campionat, reunire echipă naţională, orice ar însemna acest lucru, sportivii să fie testaţi. Cu vreo 1-2 săptămâni înainte, pentru siguranţa tuturor.
-De cât timp ar avea nevoie un sportiv de performanţă ca tine să revină la forma dinainte după o perioadă aşa de lungă de întrerupere a pregătirii specifice?
-Este o situaţie specială şi cu siguranţă am avea nevoie de câteva săptămâni, dar tocmai pentru că este această situaţie, cred că putem face un efort să terminăm campionatul. Nu este ca şi cum revenim din vacanţă şi avem 10 luni, un sezon întreg înainte, ci e vorba de 7-8 meciuri, adică 2-3 săptămâni, dacă jucăm şi etape intermediare. E greu să vii din vacanţă forţată şi să intri în formă la comandă, dar nu avem ce face. Dacă s-ar relua campionatul, ar fi jocuri până la finalul lui iunie, o vacanţă scurtă, şi apoi reunirea pentru noul sezon. Repet, ar merita efortul pentru încheierea campionatului, dar nu pentru un întreg sezon. Pot interveni accidentări şi trebuie mare grijă.
-Dincolo de forma fizică în sport, există partea mentală, care de multe ori este mai importantă. Cum e afectat mental un sportiv în această pauză, având în vedere că lipseşte competiţia?
-Paradoxal, pentru mine nu e chiar aşa de greu. Poate nu sunt persoana potrivită să răspund şi explic de ce. Am avut acele accidentări grave, care m-au ţinut departe de teren multă vreme, iar în acele perioade am învăţat să am răbdare şi să-mi concentrez energia şi motivaţia în antrenamente. La mine, acum, motivaţia nu a dispărut, e aceeaşi. După meciul cu Vâlcea, din 11 martie, când am aflat că nu se mai reuneşte nici naţionala, mi-am luat o pauză de câteva zile, dar apoi am reluat pregătirea. Acum sunt în ritm foarte bun, nu 100%, nici nu e recomandat când eşti acasă, dar sunt foarte bine şi fizic şi mental. Pot spune că din tot răul, care a fost atunci cu accidentările, acum culeg roadele învăţării să am răbdare, să-mi menţin motivaţia. M-am întărit psihic. Găsesc puterea şi răbdarea necesare zilnic. Folosesc perioada aceasta să mă recuperez total şi fizic şi psihic şi sunt sigură că atunci când vom reîncepe o să fiu mult mai bine ca atunci când am întrerupt meciurile.
-Cu toţii ne-am găsit pasiuni, am încercat să învăţăm lucruri noi în această perioadă în care nu e uşor să stăm doar în casă. Tu ce faci nou în afara antrenamentelor?
-Am început să gătesc (râde – n.r.). Nu prea găteam înainte. Mâncam în familie, la mama, la sora mea, mai comandam. Dar acum nu mai vreau să comand şi am început să gătesc. Contează şi că am timp şi linişte. Am descoperit că-mi place. Nu sunt vreo mare specialistă, dar învăţ şi cel mai mult îmi plac pastele. Pastele olio, că e şi mai simplă reţeta.
-Suntem în Săptămâna Pascală. Care este mesajul tău pentru români înaintea Paştelui?
-Sunt şi eu ortodoxă şi aştept Sărbătoarea Paştelui, chiar dacă va fi greu anul acesta. Nu ne putem întâlni cu cei dragi, nu va fi cum ne-am dorit. Dar hai să ne gândim că la anul, atunci când vom putea fi împreună de Paşte, ne vom aminti cât de greu ne-a fost acum şi nu am renunţat. Le transmit tuturor să aibă răbdare, să privească mai departe cu răbdare şi speranţă că ne vom întâlni curând şi ne vom bucura şi mai mult să fim împreună.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
