Sanda nu-şi mai poate folosi mâinile ca asistent medical, nu va mai avea unghii, Cătălin spune că la cea mai mică atingere pe piele curge sânge. Amândoi poartă costume compresive şi vor purta cicatricile unei nopţi de coşmar pentru totdeauna. Soţii Sanda şi Cătălin Scânteie merg săptămânal la spital, "funcţionează" cu creme şi analgezice, iar prioritatea lor, la şase luni de la cel mai grav incendiu din România, este Ştefan, fiul lor de 13 ani. Tragedia din clubul Colectiv din noaptea de 30 octombrie 2015 rămâne, deocamdată, o poveste fără sfârşit. Începutul ei a fost un fapt banal: nişte oameni s-au dus la un concert. Ce s-a întâmplat acolo, cine şi cum va plăti - penal, psihic şi fizic - rămâne o luptă pentru viaţă la şase luni de la incendiul care a omorât 64 de oameni.
Răniţi în Colectiv: Sanda Scânteie (38 de ani), asistent medical. Cătălin Scânteie (40 de ani), chitarist, actor
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
După Colectiv, soţii Sanda şi Cătălin Scânteie spun că luptă cu un sistem care ar fi trebuit, de fapt, să-i protejeze. Şi înainte, şi după. Tragedia i-a dat peste cap: s-au simţit vinovaţi că trăiesc, s-au simţit şi norocoşi, mai ales că nu şi-au luat băiatul în club în acea seară. Amândoi au fost arşi grav, un termen medical care nu îţi traduce şi cum o să trăieşti de acum încolo. Mai e mult până când pielea se va stabiliza. La cea mai mică atingere curge sânge. Însă spun că sunt ok, atât cât se poate spune.
În acel infern din 30 octombrie, Sanda a stins cu mâinile un tânăr cuprins de flăcări: "Nici acum nu ştiu cine a fost şi dacă trăieşte”. Tânărul luase foc, ardea. Un prieten avea o haină care a ars imediat. Altul a murit şi nu au mai apucat să se revadă la o cafea, aşa cum îşi promiseseră. Se bucură că au apucat să-i salute pe toţi cunoscuţii înainte de despărţire. "A fost o întâlnire de rămas-bun", spune Cătălin. Acum, trăiesc doar pentru Ştefan, fiul lor, şi încearcă să schimbe cutume, idei şi corupţie.
Infernul
Cătălin spune că a mers cu sufletul deschis la concert, alături de prieteni: "Am vrut să ne bucurăm de un eveniment de calitate, al unei formaţii de calitate”. Şi el a cântat acolo de câteva ori cu formaţia sa, Hatemode, şi ştia că este un club safe, aerisit. "S-a întâmplat ce s-a întâmplat. Nici acum nu ne vine să credem”.
Când au izbucnit flăcările, pentru Sanda a funcţionat instinctul de conservare: "Panica m-a cuprins. I-am spus soţului şi unui prieten, care a şi murit, să ieşim, că nu e bine. Şi aşa a fost. Nu am realizat pericolul, amploarea, turnura”.
Nu au ieşit imediat, au aşteptat extinctorul-minune: "Era de bun simţ să poţi să stingi un foc”.
În acel moment, povesteşte Sanda, ajunşi spre ieşire, a crezut că se iese organizat din club. Dar a intervenit vacarmul: "Flacăra dogorea atât de rău, încât toţi s-au panicat şi au început să urle şi să împingă, pe noi curgând plasticul acela care ne-a desfigurat”.
În containerul de la ieşire, din cauza busculadei, au fost despărţiţi. Cătălin a văzut că pică foc din tavan şi i-a protejat spatele cu geaca de piele. Acum este ars pe spate.
Cum se simte focul pe piele? "Simţi că te pişcă ceva, îţi dai seama cam despre ce e vorba, nu te doare, pentru că vrei să scapi, durerile apar după, când realizezi ce s-a întâmplat. E şi o chestie psihică. Pe moment, din dorinţa de a scăpa, nu mai gândeşti", spune bărbatul.
De fumul toxic au scăpat pentru că un prieten le-a spus să rămână jos, la pământ: "Cei care am fost dedesubt am avut mare noroc”.
Cine era în Colectiv? Cătălin: "Eram ca o comunitate, ne ştiam între noi. Mai puţin cu generaţia tânără. N-aş vrea să dau nume, pentru că sigur aş omite pe cineva, pe foarte mulţi dintre cei care au murit îi cunoşteam. Cu toţii ne-am salutat înainte de eveniment. Consider că a fost un fel de rămas bun. Nouă ne-a murit un prieten cu care am stat la masă şi pe care nu-l văzusem de mult timp. Hotărâsem să ne vedem la o cafea, însă n-am mai apucat”.
Lupta lor
În urma incendiului din Colectiv, Sanda a fost arsă pe 35% din suprafaţa corpului - mâinile, faţa şi scalpul, iar Cătălin a avut arsuri pe 25% din corp - mâinile, faţa şi spatele.
De şase luni, umblă prin spitale şi spun că, după tragedie, viaţa lor nu mai depinde de ei: "Fizic poate, dar psihic nu. Umblăm prin spitale, am fost şi în străinătate, în Franţa, pentru recuperare, pentru că, din păcate, la noi în ţară recuperarea este deficitară”.
După intervenţiile de urgenţă, acum au nevoie neapărat, săptămânal, de pansamente, kinetoterapie, masaj pe cicatrici.
După Colectiv, totul este altfel: "Nu mai putem merge la lucru. Nu ne mai putem practica meseria sau dacă am face-o ne-ar fi foarte greu. Motiv pentru care avem concediu medical prelungit, urmând a ne pensiona provizoriu. Nu se ştie până când va fi acest provizorat, în funcţie de evoluţie şi de intervenţiile medicale de care mai avem nevoie”.
Sanda se teme pentru viitorul ei profesional: "Am fost asistent medical. Din păcate, mâna stângă este foarte afectată şi nu ştiu cum va evolua în timp. Nu ştim exact cum va fi. De fapt, nu mai am matrice unghială şi nu mai au cum să crească, iar meseria mea implică obligatoriu mâinile”.
Cătălin vrea să cânte la chitară în continuare. A vrut să renunţe la muzică, să nu strice trupa, dar băieţii l-au susţinut: "Nu pot să spun că reînvăţ să cânt, e oarecum ca mersul pe bicicletă, dar mai am de lucru cu degetele, la dexteritate. Mi-aş fi dorit să fi fost arsă mai rău cealaltă mână, pentru că ţin griful cu stânga”.
"Problema este că pielea nu e vindecată. La cea mai mică atingere, curge sânge şi, cumva, trebuie să avem mâinile protejate. Desigur, nu mai avem aceeaşi mobilitate. Ne mai ajută soacra mea. Avem nişte fundaţii care ne ajută, bineînţeles cu bani donaţi de voi, prietenii”.
Fiul Ştefan
Motivaţia lor cea mai mare este Ştefan, fiul lor. A împlinit 13 ani acum câteva zile. Se pricepe la montaje video, lucrează tutoriale, iar în 30 octombrie a rămas acasă, lucra la ceva. "Ne simţim norocoşi că nu am luat copilul cu noi, pentru că asta intenţionam”, spune Cătălin.
"A venit, ne-a văzut la spital şi nu a scos o vorbă. L-am încurajat că totul va fi bine. Să aibă răbdare că vine Moş Crăciun, deşi el nu mai crede de mult în Moş Crăciun. Noi eram stabilizaţi şi mulţumim Spitalului Bagdar-Arseni şi personalului care a avut grijă de noi. Atunci am hotărât să-l readucem din nou la spital să ne vadă. Atunci a reînceput să zâmbească”, rememorează cei doi soţi.
Acum, Ştefan ar vrea să îşi vadă din nou tatăl în concert. "Ar vrea să mă mai vadă în concerte. L-am mai luat în câteva rânduri în spaţii deschise. În spaţii închise şi neaerisite îl las acasă. Repet, am vrut să-l aducem în Colectiv pentru că ştiam că e un loc aerisit şi sigur”, spune Cătălin.
Tratamentul în România
Cătălin ţine să precizeze că, atunci când a ajuns în Franţa pentru tratament, i-au fost recoltate culturi din răni deschise, aşa cum erau după patru luni şi jumătate, şi nu au fost infecţii în acele prelevări. "Rănile mele au fost sterile. Am plecat din Bagdasar-Arseni neinfectaţi. Ţine de sistemul imunitar al fiecăruia. Noi vrem să mulţumim spitalului, medicilor, secţiei de terapie intensivă, tuturor cadrelor medicale şi medicilor chirurgi din Bagdasar-Arseni. 100% din îngrijirile noastre acolo le-am primit, pre şi post operatorii, în primele trei luni. Şi tot acolo ne vom întoarce pentru următoarele intervenţii chirurgicale. În Franţa am fost pentru recuperare şi kinetoterapie, nu pentru operaţii”, explică el.
I s-a reproşat că a lăudat medicii din România, dar s-a tratat în Franţa. "Am fost pentru ceea ce lipseşte din România. Nu ducem lipsă de medici buni. Pentru altfel de recuperare am fost acolo", explică el.
"Două săptămâni medicii au scos din noi cu bronhoscopul cenuşă. Vă daţi seama ce au făcut oamenii ăştia? Ce pot să le reproşez? Au fost mai mult decât eroi”, adaugă bărbatul.
Amândoi poartă costume compresive pentru arşi. "Costumele se schimbă la trei luni, dar practica ne-a dovedit că trebuie mai devreme, la o lună şi jumătate. Cremele sunt zilnic folosite şi în cantităţi mari pentru că şi suprafaţa e mare. Contează şi profunzimea arsurii, implică ale tipuri de intervenţii. Mai sunt analgezicele pe care le luăm zilnic. Aşa funcţionăm: cu creme, analgezice, psihologi”, explică ei.
"Ne-am săturat de griji false"
"Ne-am săturat de griji false, de ajutor condiţionat şi forţat, de «hai, lasă, că trece». Preferăm să ne lingem singuri rănile. Să formăm un colectiv al nostru, pentru că ştim mai bine prin ce trecem, ce e cu noi. Nu deschidem subiectul de a ne văita, deoarece ştim că nu suntem înţeleşi”, afirmă cei doi soţi.
Cătălin spune că singurii susţinători ai victimelor de la Colectiv sunt rude ale supravieţuitorilor şi ale celor care au pierit, dar şi prieteni: "Din păcate, suntem puţini. Încercăm să conştientizăm publicul cu ceea ce se poate întâmpla din neglijenţă, neatenţie, nepăsare şi corupţie. Cât vom reuşi, rămâne de văzut”.
"Nu cred că ar trebui să se uite tragedia, tocmai datorită acestei schimbări pe care o vrem. Nimeni să nu mai treacă prin ce am trecut noi şi nimeni să nu-şi mai piardă copilul”, spune Sanda.
La rândul lui, Cătălin crede că oamenii ar trebui să fie mai puţin ignoranţi şi mai receptivi: ""Noi ar trebui să fim mai receptivi, mai puţin ignoranţi şi mai receptivi. Românul spune «lasă, că nu mi se poate întâmpla mie». Ei, uite, pot muri”.
Au aflat că se va face o statuie, un monument pentru Colectiv. "Nişte bani pentru o piatră?!. Ştiţi câţi trec pe lângă statuia lui Mihai Viteazu de la Universitate şi nu ştiu ce este?. Erau deja voci, încă de la două luni, care au afirmat: «Mai lăsaţi-ne cu Colectivul vostru, nu ne interesează!»", spune Cătălin.
Ultima oră
O anchetă jurnalistică a scos la iveală faptul că dezinfectanţii din spitale sunt diluaţi chiar şi de zece ori. "Tot ce se poate. Sunt multe lipsuri în spitale. Eu am venit de acasă cu săpun de nenumărate ori. Oricum, spitalele nu ar trebui să folosească dezinfectanţi din comerţ. Cine e de vină? Nu ai decât două opţiuni: să renunţi sau să încerci să schimbi ceva cu ce ai”, crede Cătălin.
Motto: Suferinţa te schimbă.
Cei care vor să îi ajute pot depune bani în contul RO93RZBR0000060007341619, deschis la banca Raiffeisen, titular Alexandrina Scânteie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
