Persoanele în vârstă care au suferit căzături traumatice sunt mai predispuşi să dezvolte demenţă în decurs de un an de la accident, comparativ cu persoanele de aceeaşi vârstă care au suferit alte tipuri de leziuni fizice, relevă un studiu realizat de o echipă de cercetători din Statele Unite.
Deşi concluziile studiului nu dovedesc că, atunci când vorbim despre căzături, acestea pot contribui la demenţă (deşi nici acest lucru nu poate fi încă exclus), sugerează însă că astfel de leziuni traumatice ar putea fi un indicator timpuriu al deteriorării condiţiilor cerebrale care duc la boala Alzheimer şi alte demenţe.
„Este posibil ca atunci când ne referim la căzături, acestea să servească drept un eveniment santinelă care marchează un risc viitor de demenţă”, explică medicul Alexander Ordoobadi de la spitalul Brigham and Women, într-un comunicat al spitalului.
Constatările acestui studiu sugerează sprijinul pentru punerea în aplicare a screening-ului cognitiv la persoanele în vârstă care suferă leziuni după o căzătură.
Căzăturile sunt cel mai frecvent mod în care adulţii de peste 65 de ani se rănesc. Aproape o treime din această grupă de vârstă se confruntă cu leziuni cauzate de o căzătură în fiecare an.
„Una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm este lipsa de implicare în procesul de urmărire a screeningului pentru tulburări cognitive”, spune dr. Ordoobadi, întrucât este posibil să nu existe timp suficient pentru aceste screening-uri într-un departament de urgenţă sau în cadrul unui centru de traume.
În fiecare an, aproape 10 milioane de cazuri noi de demenţă sunt diagnosticate, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În ciuda deceniilor de eforturi, încă nu există un tratament care să vindece demenţa, lăsând pacienţii doar cu strategii de a stopa progresia condiţiilor debilitante, astfel încât cu cât demenţa poate fi identificată mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune, spun specialiştii.
Dr. Ordoobadi şi echipa sa au analizat datele din sistemul de sănătate Medicare, din Statele Unite, ale persoanelor care au suferit o leziune traumatică. Ei au identificat peste 2 milioane de pacienţi (2.453.655) cu vârsta de peste 65 de ani care au solicitat asistenţă medicală în uirma unei căzături, în 2014 sau 2015.
După excluderea persoanelor cu diagnostice cunoscute de demenţă, cercetătorii au comparat pacienţii care s-au rănit în urma unei căzături cu cei care au suferit alte tipuri de leziuni fizice.
Ei au constatat că adulţii în vârstă care au suferit leziuni în urma unei căzături aveau cu peste 20% mai mare risc să dezvolte demenţă în decurs de un an de la accident, comparativ cu alte tipuri de leziuni fizice pentru care pacienţii au mers la o clinică medicală.
„Relaţia dintre căzături şi demenţă pare să fie o stradă cu două sensuri”, spune epidemiologul de leziuni Molly Jarman de la spitalul Brigham and Women.
„Declinul cognitiv poate creşte probabilitatea căzăturilor, dar şi traumele provocate de acestea pot, de asemenea, să accelereze progresia demenţei şi să facă un diagnostic mai probabil pe parcurs”
Acest studiu poate determina doar dacă un factor urmează acelaşi model ca altul, deci nu poate spune dacă demenţa şi căzăturile sunt direct legate. Din cauza lipsei de date privind prescripţiile medicale, cercetătorii nu au putut lua în considerare efectele medicamentelor, ceea ce ar fi putut distorsiona rezultatele lor.
Cu toate acestea, studii anterioare au constatat că persoanele cu deficienţe cognitive cunoscute prezintă un risc crescut de a suferi leziuni prin căzături, susţinând, de asemenea, ideea că acestea pot fi un indicator precoce al acestor afecţiuni cerebrale devastatoare.
Alte semne potenţiale de avertizare precoce privind deficienţele cognitive care duc la demenţă includ pierderea sensibilităţii vizuale, sănătatea mintală precară şi creşterea numărului de coşmaruri.
Dar declinul cognitiv poate fi un indiciu al altor afecţiuni tratabile, de asemenea, astfel încât este esenţial ca potenţialii pacienţi cu demenţă să fie evaluaţi temeinic.
„Studiul nostru evidenţiază oportunitatea de a interveni devreme”, spune Jarman.
„Dacă putem stabili că astfel de căzături servesc ca indicatori timpurii ai demenţei, am putea identifica alţi precursori şi evenimente timpurii asupra cărora am putea interveni, ceea ce ar îmbunătăţi în mod semnificativ abordarea noastră de gestionare a sănătăţii cognitive la adulţii în vârstă”, adaugă ea.
Cercetarea a fost publicată recent în revista JAMA.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
