Profesori britanici, la Bucureşti. Fără planuri de a se întoarce în Anglia: România e o ţară greu de părăsit

Scott Allaop, David Lewis, Olivia Neville şi Dean Edgar sunt britanici care s-au stabilit în România, la Bucureşti, unde predau în limba engleză şi ţin cursuri opţionale cu liceeni, le vorbesc despre cultură, istorie şi civilizaţie, dar şi despre societate, consumul de droguri ori căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex. Viaţa lor este centrată acum pe Bucureşti. Nu se văd întorşi acasă, ba chiar spun că România este o ţară greu de părăsit.

În 2004, Scott Allaop a plecat cu soţia, în ideea începerii unei aventuri, în Egipt. Acolo au trăit câţiva ani, iar după doi ani de la Revoluţie, au decis că este momentul să schimbe locul. ”Atunci a apărut ocazia de a lucra în Bucureşti. Am profitat de ea şi am ajuns aici în 2014”, a povestit profesorul la evenimentul ”Celebrate British Teaching in Romania”, primul din seria ”Britain in Romania”, program derulat de Ambasada Marii Britanii.

Predă istorie la British School of Bucharest şi spune că se bucură, în ceea ce priveşte aria curiculară, de foarte multă libertate - un avantaj al faptului că lucrează într-o şcoală internaţională.

”Vorbim, de exemplu, despre Vlad Ţepeş şi avem în vedere mai multe interpretări. Analizăm de ce este văzut, pe de o parte, ca un om bun şi pe de alta, ca unul rău. Simţim că este o responsabilitate a noastră, în termeni de recunoaştere faţă de cultura în care trăim. În ceea ce priveşte geografia, ce ţară! Sunt atât de multe opţiuni. Am dezvoltat un curs elaborat despre Delta Dunării”.

Din punct de vedere personal, spune Allaop, România va fi mereu un loc special. ”La şase săptămâni după ce ne-am mutat aici s-a născut fiul meu. Mi-am încheiat prima zi de cursuri, iar seara soţia m-a anunţat că a venit momentul. A doua zi nu m-am dus la şcoală. Cred că au fost câteva persoane care au zis: cine este tipul ăsta care apare o zi apoi nu mai vine? Evident, m-am întors”, a mai povestit el.

Allaop a afirmat că fiul său, născut la o clinică privată, a primit cele mai bune îngrijiri medicale. ”Nu cred că în altă parte s-ar fi putut face mai bine de atât”, a punctat el.

”Cred că fiica şi fiul meu au o ocazie imensă de a experimenta interculturalismul. Cred că România este un loc bun pentru familii. Oportunităţile de aici pentru noi, profesorii, sunt imense”, a încheiat el.

David Lewis predă la British Council. El a vorbit în numele colegilor săi despre Bucureşti, despre oamenii de aici, punctând câteva calităţi pe care le-au descoperit la elevii cu care au avut de-a face. La British Council din România, spune el, profesorii rămân mai mulţi ani faţă de ce se întâmplă la filiale din alte ţări. ”România este o ţară greu de părăsit. Este un lucru pe care mulţi dintre colegii mei l-au descoperit”, a spus el.

”Românii sunt buni ascultători”, este una dintre calităţile menţionate de profesorii de la British Council. Predatul în ţara noastră este o muncă plăcută, spun ei, şi pentru faptul că românii sunt dornici să vorbească engleza, se bucură să o folosească, sunt înclinaţi spre învăţătură şi ”prind repede”.

Are 26 de ani şi nu vrea să se întoarcă în ţara natală. Olivia Neville a ajuns în România în urmă cu câţiva ani, în timpul unei călătorii în Balcani. ”Trăiam în Elveţia atunci şi nu-mi plăcea deloc, aşa că am vrut să încerc ceva diferit. M-am îndrăgostit de România, de peisaje, de oameni, de mâncare”, a afirmat ea.

A lucrat şi în Londra – un oraş prea mare şi aglomerat. Nu s-a gândit vreodată că va preda. A urmat mai multe cursuri, şi-a luat diploma şi a aplicat pentru mai multe locuri de muncă. Printr-o organizaţie a ajuns, din nou, la Bucureşti.

”În aprilie am vizitat şcoala, m-am îndrăgostit de ea. Sunt aici din septembrie”, a adăugat Olivia Neville, acum profesoară de engleză la Colegiul Bilingv ”George Coşbuc”.

Despre şcoală şi elevi ea s-a arătat foarte încântată. ”Elevii din România sunt inteligenţi, curioşi, vor să ştie lucruri, pun întrebări. Îmi uşurează munca, pentru că sunt atât de interesaţi de tot”.

Nu predă engleza după manual. ”Am avut noroc. Mi s-a dat mână liberă să-mi pregătesc lecţiile şi susţinerea lor. Cu cei mai mari, discut despre cultură şi civilizaţie, drepturile omului cu cei mai mici”, a mai explicat ea.

”I-am întrebat pe copii de ce anume sunt interesaţi şi mi-am orientat cursurile după răspunsurile lor. Ei se simt bine, eu la fel. Sunt fericită aici, iubesc România. Sunt aici de patru luni şi chiar mă simt acasă. Cei mai mulţi dintre prietenii mei sunt români, nu am planuri să plec în altă parte. În Anglia, doar în vizită”, a completat ea.

Nu are formaţie de profesor, ci de om de afaceri. Dean Edgar se află în România de zece ani. A venit aici implicat în vânzarea de computere şi a ajuns, în câţiva ani, să ţină cursuri la Liceul ”Ion Creangă”. Se bucură de aprecierea elevilor, dar, foarte important, şi de cea a părinţilor. Ei au decis ca liceeni să participe la orele ţinute de Edgar.

”Am venit aici în urmă cu 10 ani pentru a mă stabili. Sunt om de afaceri, de regulă, şi am venit aici cu treabă. Obişnuiam să vând computere. Acum, îi ajut pe străinii care vor să se stabilească aici să treacă prin toate formalităţile pentru a-şi procura permise de şedere, vize, acte pentru firme. În urmă cu trei ani, una dintre profesoarele de la «Ion Creangă» m-a rugat să vin să le vorbesc elevilor ei în engleză”, a început Dean Edgar istorisirea.

Fără să fi avut vreodată legătură cu domeniul învăţământului, el a refuzat, iniţial, oferta. ”M-am gândit că nu pot să fac asta, că nu vreau, iar ea a tot insistat până am spus da. Liceul şi elevii m-au cam adoptat. Acum am 16 clase cu care lucrez. Părinţii mă plătesc. Este alegerea lor”, a explicat profesorul.

Nu predă engleza. Profesorii, spune Edgar, sunt în liceu. El nu are diplome şi nu avea nici experienţă. ”Am părăsit şcoala pe când aveam 18 ani. Ceea ce fac cu elevii de aici este să vorbesc în engleză. Avem dezbateri, concursuri, interpretăm piese de teatru. Vorbesc cu ei despre lucruri pe care, probabil, nu le discută acasă – droguri, legalizarea lor, căsătoriile între persoane de acelaşi sex, emigrare, biserică –, lucruri care, în România, sunt puţin tabu”.

Elevii cu care lucrează Edgar au vârste de la 14 la 17 ani.

”Pe măsură ce au trecut anii, numărul claselor mele a crescut, pentru că sunt popular. Când merg pe coridorul şcolii, toţi mă salută ca pe unul dintre ei”. În cei zece ani de când se află aici, nu a reuşit să înveţe limba, însă, uneori, înjură în română. Totuşi, elevilor le spune: ”Dacă aveţi de gând să înjuraţi, înjuraţi în engleză!”

Cât priveşte părinţii, ei sunt de acord cu subiectele de discuţie abordate de Dean Edgar. ”A fost o singură plângere, anul trecut, din partea unui părinte al unui elev de la o clasă la care nu ţin cursuri. Era puţin invidios, cred”, a mai menţionat el.

Britanicul nu are vreun ţel privitor la cursuri: ”Dacă la finalul lunii sunt toţi mulţumiţi de mine şi abia aşteaptă luna următoare, este perfect”.

”Profesorii liceului îmi oferă o oră pe săptămână pentru clasa respectivă. Nu sunt plătit de şcoală, ci de părinţi. În principal, este vorba despre mine discutând cu ei în engleză, dezbătând în engleză şi înţelegând în engleză. Nu fac gramatică”, a mai spus el.

Dacă ar primi oferte din partea altor licee, ”probabil” ar refuza. ”Simt o oarecare loialitate faţă de directoarea liceului care, pentru prima dată anul acesta, m-a văzut la o oră. A stat tot timpul uimită. A văzut energia din clasă. Fac lucruri destul de diferite”.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.