Preotul Doru Gheaja, indicat de mai mulţi artişti de muzică populară drept persoana care a cules cântecul „Aşa-i românul”, afirmă că a auzit prima dată acest cântec în anul 1954 în timp ce studia, în primul an, la Seminarul Teologic de la Sibiu. Acesta spune că a auzit melodia la un coleg cu doi ani mai mare originar din Valea Hârtibaciului şi este de părere că nimeni nu trebuie să-şi aroge meritul pentru muzică, întrucât „meritul este al celor care ascultă şi le intră în suflet”. Precizările sale vin după ce artistul Grigore Leşe a susţinut că melodia ”Aşa-i românul”, cântată cu precădere la manifestările de 1 Decembrie, provine, de fapt, din folclorul maghiar.
„Nu vreau să amintesc nume, nu vreau să dau nume, vreau să amintesc doar de cântecul patriotic care a fost şi mi-a rămas în suflet cât timp voi trăi. Originea melodiei - eu nu sunt muzician, sunt preot - eu am auzit-o. ce vreau să vă spun? Eu cânt asta, am învăţat-o în ’54. În ’54 am dat admitere la Seminarul Teologic din Cluj. Pe timpul ăla se făceau doar şapte clase. După şapte clase am dat admitere la seminarul din Cluj şi aveam un coleg mai mare ca mine cu doi ani, Ionaş Nicolae, care era din Chirpăr de loc, de lângă Agnita, de pe Valea Hârtibaciului şi pe el îl auzeam fredonând melodii, mai multe, probabil de la bătrânii satului le-a auzit el şi le-a învăţat. Era un cântăreţ bun şi mi-a rămas în memorie, imprimată, melodia «Aşa-i românul», dar aşa cum o cântau atunci, cum am învăţat-o de la el, originală. Linia melodică e aceeaşi, asupra textului s-a intervenit după ’90, când s-a înregistrat de unul şi de alţii, la alţii a rămas acelaşi text, dar trebuie să reţinem că «Aşa-i românul» este un cântec patriotic, nu este un cântec legat de familie, de mamă, este un cântec legat de ţară”, a declarat marţi după amiază, la Radio Unirea, preotul Doru Gheaja.
Preotul, care a cântat mai mulţi ani melodiile patriotice în cadrul Cenaclului Flacăra, coordonat de poetul Adrian Păunescu, a explicat că pentru prima dată a înregistrat melodia în anul 1980, în format video.
El a povestit că Păunescu i-a cerut să taie, când a înregistrat cântecul, sintagma „o rugăciune către Dumnezeu” din ultima strofă, explicându-i că aceasta va fi tăiată de către cei care se ocupau cu cenzura în perioada comunnistă. În locul acestei sintagme, Păunescu a propus sintagma: „o rugăciune spre Zamolxe zeu”, a adăugat Doru Gheaja.
„Meritul eu l-aş acorda celor care îl ascultă şi le intră în suflet. Cântecul, chiar dacă cineva îl compune, îl înregistrează, nu e al lui personal. Are meritul că l-a cules, că l-a făcut public, poate să îl cânte orişicine, dar aici intervine deja lauda. Eu ştiu de la cutare, de la mama, de la tata, de la bunicul, de la bunica, astea ar trebui să dispară”, mai spune preotul, care acum peste 80 de ani.
Întrebat dacă se consideră părintele acestui cântec, preotul spune: ”Nu. Eu cred că părinţii acestui cântec sunt înaintaşii colegului meu”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
