Dr. Ştefan Busnatu, medic primar cardiolog la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar – Arseni” din Capitală şi prorector al UMF „Carol Davila” Bucureşti, a explicat pentru News.ro că sunt tot mai dese cazurile de infarct diagnosticate la vârste sub 40 de ani, cel mai tânăr pacient tratat recent având 25 de ani. Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni” din Capitală este unitatea sanitară care asigură garda pe STEMI ( infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST, un tip sever de sindrom coronarian acut în care este vorba despre o obstrucţie completă a fluxului de sânge către o parte a inimii ), în fiecare zi de miercuri a săptămânii, celelalte zile fiind asigurate de alte unităţi sanitare din Capitală, precum Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, Institutul „CC Iliescu” şi Spitalul Militar Central. Aici ajung cazuri din toată zona Bucureşti-Ilfov, dar şi din mai multe judeţe limitrofe sau mai îndepărtate.
„În ultima lună în fiecare săptămână am avut un pacient cu vârsta sub 40 de ani. Cel mai tânăr a fost chiar de 25 de ani. Şi asta ne arată că la momentul ăsta practic vârsta tânără nu mai reprezintă un element de siguranţă când vine vorba de riscul de apariţie a unui infarct de miocard.
Din păcate nu există o categorie aparte a populaţiei care face infarct de miocard, asta pentru că, pe de o parte, avem nişte factori de risc care sunt globali, se întâlnesc la populaţia generală, vorbim în mod specific de poluarea la care suntem expuşi, care devine factor de risc independent de boală cardiovasculară şi pe de altă parte avem factori habituali pe care, din păcate, în ciuda multor campanii care se fac pentru contracararea acestora, nu avem prea mult succes şi aici vorbim de fumat, care reprezintă un factor de risc extrem de important pentru apariţia unui infarct miocardic. Fumatul din păcate este întâlnit la tineri cu vârste din ce în ce mai fragede, este cauza numărul 1 care conduce la destabilizarea plăcilor de colesterol de pe vase şi formarea cheagurilor de sânge care conduce la înfundarea vaselor.
Alţi factori de risc foarte importanţi sunt lipsa activităţii fizice, sedentarismul care conduce printr-o alimentaţie excesivă, poate şi de o calitate mai precară când vorbin de macro şi micro nutrienţi, conduce la apariţia obezităţii. Aceasta reprezintă în sine un factor de risc direct prin suprasolicitarea pe care o produce pe inimă şi prin inflamaţia pe care o promovează în tot corpul”, a explicat medicul.
Spitalul Bagdasar Arseni din Capitală preia în fiecare miercuri cazurile de infarct din Bucureşti – Ilfov dar şi din mai multe judeţe. Numărul cazurilor este relativ egal în regiunile pe care le deserveşte unitatea sanitară.
„Noi, la Spitalul Bagdasar, suntem miercurea de gardă pe STEMI, aşa se numeşte garda de 24 de ore care asigură infarctele miocardice cu riscul cel mai mare de mortalitate şi de complicaţii. În garda de STEMI deservim toată regiunea Bucureştiului, Ilfovului şi a judeţelor de lângă Buureşti – Ilfov. Pacienţii în principiu au o distribuţie geografică destul de echilibrată, nu aş putea spune că se întâmplă mai multe infarcte în Bucureşti-Ilfov decât se întâmplă cumulat raportat la numărul de populaţie şi pe celelalte judeţe, vorbim de Ialomiţa, Buzău, Călăraşi, Brăila, Tulcea, Galaţi, Vrancea. Per ansamblu, din toată această regiune, în ziua de miercuri, pacienţii care sunt diagnosticaţi cu infarct miocardic, prin transmisie de date, prin discuţii telefonice cu medicii de la camerele de gardă din locaţiile respective, sunt transferaţi pentru tratament intervenţional în secţia de cardiologie.
Depunem toate eforturile pentru a le desfunda vasele de sânge, tocmai pentru a-i ajuta să nu aibă nici complicaţiile infarctului şi nici să nu se producă decesul care din păcate apare uneori după infarct”, a precizat Dr. Busnatu.
Traseul pacientului din clipa în care se ridică suspiciunea de infarct. Timpul până la momentul intervenţiei trebuie scurtat cât se poate de mult. Ce se întâmplă în organism dacă nu se intervine la timp. De ce unii pacienţii cu un anumit tip de infarct trebuie să se încadreze într-o fereastră cât mai scurtă de timp.
„Lucrurile sunt activate serios din momentul în care suntem contactaţi de echipele teritoriale sau de la celelate spitale din Bucureşti cu privire la statusul unui pacient cu infarct miocardic. Timpul trebuie scurtat cât mai mult până la momentul intervenţiei pentru a reuşi să salvăm cât mai mulţi muşchi, pentru că odată ce vasul de sânge care hrăneşte muşchiul inimii ajunge să se înfunde, prin limitarea drastică a fluxului de sânge, de substanţe nutritive pentru muşchi el începe să moară. Aceasta este şi explicaţia durerii în definitiv, suferinţa muşciului care începe să-şi piardă din funcţie progresiv, practic după 12 ore dacă teritoriul respectiv nu a fost revascularizat, asta însemnând că nu se intră pe vasul de sânge, să se desfunde, teritoriul respectiv probabil se pierde.
Un motiv extrem de important pentru care trebuie să activăm şi să urgentăm transportul pacientului către Centrul Regional de STEMI este tocmai acesta şi atunci practic discutăm de decizia rapidă de a administra medicaţie de dizolvare a cheagurilor de sânge în prespital în funcţie de distanţele de la centrele care ne trimit pacienţii, pe de altă parte discutăm de eventuala necesitate de a trimite elicopterul pentru a putea prelua pacientul dacă acesta este într-o stare critică, dacă riscul este foarte mare ca lucrurile să meargă prost în viitorul apropiat, tocmai pentru a scurta cât mai mult timpul, bineînţeles ţinând cont de faptul că resursele şi accesibilitatea la aceste lucruri sunt uneori limitate.
Şi atunci pacientul este foarte repede de la momentul stabilrii diagnosticului de infarct miocardic acut cu supradenivelare de segmente ST, este o formă specifică de infarct miocardic care necesită tratament cât mai urgent posibil, pentru că sunt şi alte forme de infarct care îţi permit să mai ai o fereastră de 24 de ore, de 72 de ore când lucrurile nu sunt într-o formă atât de critică. Pentru acest infarct este foarte important ca pacientul să plece foarte repede către Centrul de cardiologie intervenţională”, a precizat medicul.
Ce se întâmplă odată ce pacientul ajunge la spital. Odată pacientul stabilizat, el trebuie dus pentru coronarografie diagnostică. De cele mai multe ori pacienţilor li se montează un stent sau mai multe, în funcţie de ce anume stabileşte echipa medicală.
„Odată ce a ajuns aici este primit de echipa de urgenţă, ea are rolul de a stabiliza pacientul şi de a-l duce de urgenţă către laboratorul de angiografie unde este aşteptat de colegii de la cardiologie pentru a începe procedura cât mai rapid. Coronarografia este o procedură minim invazivă intervenţională, este accesarea vaselor de la inimă printr-un abord arterial, ori pe la mână ori pe la picior, se intră cu nişte tuburi care se numesc catetere, acestea sunt avansate pe nişte fire foarte subţiri până la inimă astfel încât să nu traumatizeze vasele de sânge, odată ce ajung la locul de unde iese sângele efectiv din inimă prin artera aortă, la nivelul valvei aortice ele sunt gestionate, manevrate de medic pentru a intra pe arterele coronare, care hrănesc muşchiul inimii.
Odată ce ele au intrat, au fost canulate arterele coronare, se injectează substanţă de contrast care permite prin evaluare radiologică, permite cuantificarea leziunilor de pe vasele de sânge. Practic identifici unde sunt zonele de ocluzie, care e gradul de risc şi necesitatea de intervenţie, de terapie pentru persoana respectivă.
Odată ce ai făcut această coronarografie diagnostică, mai departe mergi cu procedurile de dezobstrucţie ca să desfunzi efectiv zonele care sunt cu fluxul de sânge oprit şi după ce desfunzi zonele respective de foarte multe ori este nevoie de implantarea unui stent sau a mai multor stenturi care sunt ca nişte ca nişte meşe metalice care se expandează pe nişte baloane de dimensiuni foarte mici, acestea ajung să întărească peretele vascular astfel încât el să nu se mai strângă şi să se înfunde, ţin structura peretelui vascular pentru a permite fluxului de sânge să treacă spre tot ţesutul din muşchi pe care trebuie să-l hrănească. Cu cât acţionezi mai repede, cu atât ai şanse ca, desfundând vasul respectiv, să permiţi sângelui să reintre în teritoriul cu probleme, să hrănească muşchiul şi alături de medicaţie şi de celelalte terapii de recuperare cardiacă să-şi reia funcţia”, a explicat pentru news.ro Dr. Ştefan Busnatu, medic primar cardiolog la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni” din Capitală, doctor în ştiinţe medicale şi Prorector al UMF „Carol Davila” Bucureşti.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
