Ghid de protecţie a datelor online pentru părinţi, copii şi profesori publicat de Directoratul de Securitate Cibernetică. Documentul explică ce înseamnă date personale, cum pot fi ele protejate şi care sunt riscurile dacă acestea sunt postate online

Numele, adresa de domiciliu a unei persoane, adresa ta de e-mail sau chiar locaţia de pe telefonul mobil sunt date cu caracter personal, se arată în ghidul publicat de DNSC. În schimb, un număr de înregistrare al unei companii sau o adresă de e-mail generală (de exemplu, info@companie.ro) nu sunt considerate date cu caracter personal. 

„Dacă aceste informaţii sunt criptate sau amestecate într-un fel special, ele rămân tot date cu caracter personal şi trebuie protejate. Există şi date personale considerate „speciale”. Legea ne obligă să protejăm acest tip de date în mod deosebit. În categoria datelor speciale intră: datele privind starea ta de sănătate, amprentele şi conformaţia irisului din ochiul tău (sau alte date biometrice), date care pot spune dacă eşti român sau rrom, asiatic sau african, confesiunea religioasă, opiniile politice, datele tale genetice, precum şi date despre viaţa sau orientarea ta sexuală”, precizează, în secţiunea destinată copiilor, „Ghidul de protecţie a datelor online pentru părinţii, copii şi profesori”. 

Specialiştii în securitate cibernetică atrag atenţia asupra faptului că datele personale pot fi folosite „în moduri periculoase”, de la a crea documente false sau pentru a intra în conturile online ale unei persoane, până la furtul identităţii financiare sau crearea de identităţi online false.

„Ameninţările pot apărea din surse multiple, cel mai frecvent întâlnite fiind: activităţile proprii ale copiilor: navigare pe internet, jocuri online, socializare în mediul virtual, mai ales pe reţelele de socializare etc.; activităţile membrilor familiei: publicare/partajare de informaţii şi material media site-u instituţiei colegi, profesori sau străini care împărtăşesc informaţii şi material media cu şi/sau despre un copil, indiferent dacă informaţiile au fost obţinute din interacţiunea directă cu copilul sau provin din alte surse”, precizează documentul publicat de DNSC.

Ghidul privind siguranţa online atrage, pe de altă parte, atenţia asupra faptului că „mediul digital ridică probleme deosebite părinţilor în ceea ce priveşte respectarea dreptului copiilor la viaţă privată”. „Tehnologiile care monitorizează activităţile online din motive de siguranţă, cum ar fi dispozitivele şi serviciile de urmărire, dacă nu sunt implementate cu atenţie, pot împiedica un copil să acceseze o linie de asistenţă dedicată lor (119 - telefonul copilului, număr unic la nivel naţional) spre exemplu, ceea ce ar putea însemna, într-un anumit context, că sănătatea, integritatea fizică şi psihică sau chiar viaţa unui copil ar putea fi puse în pericol. Monitorizarea, de către părinţi, a activităţii digitale a unui copil ar trebui să fie proporţională şi în conformitate cu vârsta şi cu etapa de dezvoltare în care se află acesta (nu impunem acelaşi nivel de control parental unui adolescent în vârstă de 15 ani, aşa cum am proceda cu un copil de 8-9 ani)”, se arată în document.

Ghidul vine de asemenea cu o serie de recomandări cu privire la ceea o persoană postează online, subliniind că „este aproape o imposibilitate tehnică să faci să dispară complet şi definitiv ceva ce ai postat în mediul online.

„Tu eşti prima şi cea mai importantă linie de apărare, a ta, împotriva a orice ţi s-ar putea întâmpla rău pe internet. Ce înseamnă asta? Înseamnă că doar tu te poţi păzi, având grijă ce postezi în online. Nu te gândi doar la satisfacţia şi plăcerea de moment, pe care le simţi când postezi ceva, ci încearcă să te gândeşti dacă nu cumva ceea ce ai postat ar putea fi folosit împotriva ta (să fii bârfit, jignit, umilit, ameninţat etc.). NU uita că orice ai postat public este la dispoziţia oricui, poate fi descărcat, copiat, modificat, trucat, refolosit etc., nu doar atunci, ci chiar şi peste ani de zile! Stabileşte cu mare atenţie şi responsabilitate cui permiţi să aibă acces la informaţiile tale pe care le publici pe diverse pagini web şi în diverse aplicaţii (fii foarte atent la setările de confidenţialitate). Un like (“îmi place”/thumb up), sau un dislike (“nu-mi place”/thumb down) la o anumită postare îţi poate aduce aprecieri de la cei care sunt de acord cu aprecierea/deprecierea ta, dar, în foarte multe cazuri, poate genera o undă de comentarii răutăcioase la adresa ta, sau poate declanşa situaţii mai grave, cum ar fi cyberbullying”, se mai arată în mesajul adresat minorilor de către realizatori Ghidului.

Documentul subliniază că pentru majoritatea serviciilor online este necesar consimţământul părintelui sau al tutorelui pentru a prelucra datele personale ale unui copil până la o anumită vârstă. Acest lucru se aplică site-urilor de reţele sociale, precum şi platformelor pentru descărcarea de muzică şi cumpărarea de jocuri online. Companiile (şi, în general, orice operator de date, inclusiv şcolile) trebuie să depună eforturi rezonabile6 , ţinând cont de tehnologia disponibilă, pentru a verifica situaţiile în care consimţământul dat este cu adevărat în conformitate cu legea. Acest lucru poate implica implementarea măsurilor de verificare a vârstei, cum ar fi adresarea unei întrebări la care un copil nu ar putea răspunde sau solicitarea adresată minorului de a furniza e-mail-ul părinţilor săi pentru a se putea obţine acordul scris al acestora.

În cazul oferirii acestor servicii în mod direct unui copil, prelucrarea datelor cu caracter personal ale unui copil este legală dacă acesta are cel puţin vârsta de 16 ani. Dacă vârsta copilul este sub limita de 16 ani, respectiva prelucrare este legală numai dacă şi în măsura în care consimţământul respectiv este acordat sau autorizat de titularul răspunderii părinteşti asupra copilului.

Urmărește-ne și pe Google News