Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a lansat, luni, un proiect privind stabilirea unui plan de dezinstituţionalizare a copiilor din sistem, fără ca acest lucru să însemne mutarea din centrele mari în centre mai mici, ci, pe cât posibil, integrarea unui număr cât mai mare în comunitate, prin reintegrare în familie.
Proiectul “Elaborarea planului de dezinstituţionalizare a copiilor din instituţii şi asigurarea tranziţiei îngrijirii acestora în comunitate, SIPOCA2” are o durată de implementare de 30 de luni, este finanţat prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă (POCA) şi are un buget de 13.503.126 lei, peste 11 milioane de lei fiind finanţare europeană.
Prin proiect se va face o diagnoză complexă a situaţiei centrelor de plasament, pe baza căreia se va fundamenta şi planifica strategic procesul de dezinstituţionalizare la nivel central şi local.
Situaţia fiecărui copil aflat în sistemul de protecţie specială va fi analizată din toate punctele de vedere (situaţia familiei, sănătate, educaţie), iar analiza va fi continuată în familia copilului, dacă aceasta există, şi în comunitatea din care acesta provine, pentru a se stabili care sunt nevoile familiei şi ale comunităţii, respectiv de ce ar fi nevoie pentru ca un copil să revină acasă.
Această decizie a fost luată după ce s-a constatat că minorii intră foarte uşor în sistem, ies foarte greu şi, de cele mai multe ori, motivul abandonului este sărăcia.
Ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Dragoş Pîslaru, a declarat, la lansarea proiectului, că guvernul a anunţat pachetul naţional pentru combaterea sărăciei, prin care încearcă să arate că o segregare între două Românii, o Românie rămasă în urmă şi o Românie a viitorului, nu este posibilă şi nu este admisibilă.
“Nu putem lăsa în urmă o parte mare din societate doar pentru că e ruralizată sau pentru că se află în diverse zone de vulnerabilităţi. Este extrem de facil să iei un grup vulnerabil şi să îl marginalizezi punându-l într-o instituţie şi după aceea să îţi vezi de treabă ca şi cum acel grup nu ar exista. Este foarte uşor să izolezi oamenii cu care nu vrei să te întâlneşti şi acest lucru nu poate face parte dintr-o poliictă socială a unie ţări, stat membru al UE, şi care are o viziune integrată cu privire la modul în care comunitatea vrea să se dezvolte în viitor. Plecând de la ideea că în comunităţi trebuie să avem grijă de oamenii aceştia şi să nu îi izolăm, avem ceea ce se discută şi azi. După ce am avut foarte multe programe, extrem de bune, dar disparate, după ce avem o strategie care, în sfârşit, este în linie cu lucrurile trasate de Uniunea Europeană, dar sunt fireşti într-o comunitate normală, în acest moment avem nevoie să ştim cum punem în aplicare aceste strategii”, a spus ministrul.
El a precizat că Guvernul încearcă să fie atent la coordonarea lucrurilor pe care le face, iar în cazul copiilor, îngrijirea nu poate fi acordată de la distanţă.
“Trebuie să fim aproape de ei, în comunităţi, şi să înţelegem nu doar nevoile lor, ci şi ale familiilor în care se află şi ale comunităţilor respective. Şi, de aceea, dacă nu ai o abordare integrată la nivelul comunităţii, nu ai cum să tratezi tipurile de vulnerabilităţi într-un mod separat. Cu alte cuvinte, să spunem că avem ca problemă în această ţară copiii. Ei bine, 90 la sută din copiii care sunt instituţionalizaţi în acest moment au părinţi în viaţă, pe care soarta, din cauza condiţiilor de viaţă, a sărăciei, i-a izolat de copii. Avem o datorie umană să încercăm să integrăm aceşti copii lângă familiile lor. Dacă înţelegem contextul familiilor lor, dacă avem probleme de şomaj structural, dacă avem probleme de abuz domestic, dacă avem probleme legate de dizabilităţi şi incapacitatea de a avea grijă de copii, toate aceste lucruri trebuie să fie obiectivul nostru numărul unu”, a mai spus Pîslaru.
Acesta a admis că, până la sfârşitul anului, nu se pot face minuni, dar a arătat că se pot, de exemplu, coordona toate proiectele europene care vor fi lansate, pentru a nu se mai ajunge în situaţii în care mai multe instituţii fac acelaşi lucru cu bani europeni.
“Se pot articula elementele de interoperabilitate informatică ca să nu am baze de date la care guvernul este licenţiat. Aceasta este realitatea astăzi: în anumite instituţii de stat, guvernul este licenţiat de firme de IT care prestează aceste servicii şi are username şi parole, deşi au plătit pentru dezvoltarea acestor servicii informatice. Pe noi ne interesează interoperabilitatea bazelor de date. Este nevoie de un sistem de management al informaţiei pentru a şti unde sunt cazurile care au nevoie de intervenţia noastră, dar mai presus de atât trebuie să înţelegem că lucrurile nu se rezolvă de la sine”, a mai spus ministrul.
Preşedintele ANPDCA, Gabriela Coman, a precizat că proiectul a fost gândit în baza unei analize care arată în detaliu motivele intrării copiilor în sistemul de protecţie specială, precum şi situaţia lor în sistem.
În urma acestei analize s-a constatat că unele afirmaţii sunt făcute fără a exista o examinare în profunzime a situaţiei sau că unele anchete sociale oferă prea puţine informaţii despre copiii care ajung în sistem şi astfel nu se ştiu destule lucruri despre situaţia familiei şi despre beneficiile sociale pe care aceasta le-a primit, despre lucrurile de care copiii ar avea nevoie şi dacă în acest fel nu s-ar fi putut evita instituţionalizarea.
“Am construit un proiect pe dezinstituţionalizare, urmând să mai construim unul pentru prevenirea intrării copilului în sistem. (…) Încercăm să facem o procedură unitară care să pornească din profunzime, adică nu doar să analizeze dosarele copiilor, ci şi situaţia fiecărui copil în parte. Va fi analizată starea fiecăruia, de sănătate, educaţională, după care se identifică comunităţile sursă şi familiile din care provin, astfel încât să vezi câţi se pot reintegra şi ce nevoi sunt în acea comunitate. Deci va fi o metodologie unitară de închidere a acestor instituţii, astfel încât direcţiilor să le fie uşor atunci când vor aplica, noi să ştim că proiectele pleacă de la nevoile acelor copii”, a spus Gabriela Coman.
Din analiza făcută rezultă trei tipuri de rute urmate de copiii aflaţi în grija statului înainte de a intra în sistem. Prima categorie se referă la apariţia unor evenimente perturbatoare care duc la intrarea copilului în sistemul de protecţie specială a copilului, în astfel de situaţie fiind aproximativ 65 la sută dintre cei din sistem.
În a doua categorie, copiii intră în sistem prin alte instituţii, de obicei prin a fi părăsiţi în maternitate la naştere. Acest lucru se aplică pentru mai mult de 31 la sută dintre copiii aflaţi în grija statului.
Copiii din a treia categorie intră în sistem pentru că familia lor este fără locuinţă sau pentru că au fost părăsiţi. Această rută este mai puţin frecventă, reprezentând puţin peste trei la sută din toţi copiii aflaţi în sistemul de protecţie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
