Fostul ministru al Justiţiei în Guvernul PSD Tudorel Toader face public un ”mesaj telefonic” din aprilie 2019, în care Marian Oprişan îl anunţă că va cere revocarea sa din funcţie, reproşându-i că nu a promovat OUG pentru graţiere şi amnistie şi nici pentru modificarea Codurilor penal şi de procedură penală.
”Trecând dincolo de competenţe şi normele de tehnică legislativă, se dorea un act de clemenţă cu puţine excepţii şi fără limite de pedeapsă !”, explicăael.
Tudorel Toader mai invoca şi insistenţele formulate pentru promovarea OUG referitoare la modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, în acord cu unele dintre soluţiile cuprinse în proiectele de lege pentru modificarea respectivelor Coduri, proiecte elaborate în „alte centre de reflecţie”.
”Motivele „neavizării”/în mod corect neînsuşirii/ celor două proiecte de OUG”: - lipsa urgenţei adoptării unei OUG, în sensul prevederilor din Constituţie şi a jurisprudenţei CCR. Necesitatea îndeplinirii programului de guvernare nu poate fi invocată drept urgenţă pentru adoptarea unei OUG; u constituite urgenţă nici voinţa adoptării unor soluţii legislative mai favorabile, precum: reducerea termenelor de prescripţie a răspunderii penale; reducerea fracţiilor de executare a pedepselor, pentru a se putea solicita liberarea condiţionată; dezincriminarea sau modificarea unor infracţiuni etc.; - falsitatea motivelor invocate – încercarea de a se crea o percepţie eronată. Legiuitorul sau Guvernul, după caz, trebuie ca în termen de 45 de zile să modifice legea, în acord cu deciziile de neconstituţionalitate, doar atunci când respectiva decizie se pronunţă cu privire la o lege în vigoare, în controlul a posteriori. Atunci când decizia se pronunţă cu privire la un proiect de lege, în controlul a priori, nu există obligaţia pozitivă ca în termen de 45 de zile sa fie modificată lege, în sensul transpunerii soluţiilor legislative declarate ca fiind constituţionale. În această ipoteză, legiuitorul poate să renunţe la finalizare respectivului proiect de lege, însă, în ipoteza continuării legiferării, trebuie să ţină cont de respectivele decizii şi de considerentele acestora; - lipsa voinţei de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală, în acord cu obligaţiile izvorâte de numeroasele decizii de neconstituţionalitate pronunţate în ultimii ani, în sensul celor două proiecte de lege din iulie, respectiv noiembrie 2017, proiecte iniţiate de către MJ; - potrivit jurisprudenţei CCR, Guvernul nu poate adopta o OUG, substituindu-se legiuitorului, prin preluarea unui proiect aflat în dezbateri parlamentare/ facem referire, cu titlu exemplificativ, la decizia de neconstituţionalitate a OUG prin care era preluat, în formă modificată, proiectul Legii educaţiei naţionale ! Nu am crezut şi nu cred în afirmaţiile potrivit cărora, solicitându-se modificare Cp şi a Cpp prin OUG, în locul procedurii parlamentare normale, s-a încercat evitarea testării majorităţii parlamentare, evitarea controlului de constituţionalitate, sau a unui eventual transfer de responsabilitate !”, preciza Toader.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
