Ministerul Afacerilor Externe a luat notă de adoptarea, de către Rada Supremă a Ucrainei, la 13 decembrie, a Legii 8224 privind minorităţile naţionale (comunităţile) din Ucraina, care vizează completarea cadrului normativ ucrainean privind protejarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Astfel, MAE solicită autorităţilor ucrainene să consulte Comisia de la Veneţia chiar şi în acest stadiu şi să pună în aplicare, pe deplin, recomandările acesteia, având în vedere faptul că legea prevede un termen de şase luni pentru intrarea sa în vigoare. Totodată, ministerul precizează că „este regretabil faptul că legea a fost adoptată în absenţa unei consultări adecvate a reprezentanţilor comunităţii române din Ucraina, aşa cum a solicitat partea română”.
„MAE reaminteşte că, în Avizul formulat la 17 iunie a.c. privind cererea de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană, Comisia Europeană a indicat, între paşii care trebuie îndepliniţi, finalizarea reformei cadrului legislativ privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, conform recomandărilor Comisiei de la Veneţia, şi adoptarea imediată de mecanisme de implementare eficiente”, arată comunicatul de presă al MAE.
Ministerul Afacerilor Externe consideră regretabil faptul că legea a fost adoptată în absenţa unei noi consultări a Comisiei de la Veneţia a cărei opinie ar fi contribuit în mod cert la asigurarea unui text cuprinzător şi clar din perspectiva standardelor juridice europene în materie, inclusiv prin verificarea modului în care recomandările sale anterioare sunt reflectate în textul normativ, arată comunicatul de presă al MAE.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
De asemenea, este regretabil faptul că legea a fost adoptată în absenţa unei consultări adecvate a reprezentanţilor comunităţii române din Ucraina, aşa cum a solicitat partea română.
MAE solicită autorităţilor ucrainene să consulte Comisia de la Veneţia chiar şi în acest stadiu şi să pună în aplicare, pe deplin, recomandările acesteia, având în vedere faptul că legea prevede un termen de şase luni pentru intrarea sa în vigoare.
„România susţine pe deplin parcursul european al Ucrainei şi înţelege dorinţa firească de accelerare a procesului de apropiere de UE, însă semnalează faptul că accelerarea intempestivă a procesului de legiferare în acest domeniu a afectat, de o manieră semnificativă, procesul de consultare cu reprezentanţii minorităţilor naţionale, care ar fi trebuit să fie unul de substanţă, anterior adoptării legii. Ministerul Afacerilor Externe subliniază că a solicitat în mod repetat părţii ucrainene consultarea temeinică a comunităţii române din Ucraina în procesul elaborării şi adoptării legii”, mai indică sursa citată.
Pe fond, legea reprezintă o variantă îmbunătăţită în raport cu proiectele anterioare analizate la nivelul legislativului ucrainean. Astfel, pot fi considerate îmbunătăţiri: menţinerea referirii în partea preambulară a legii la instrumentele europene de referinţă în materie, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, precum şi la alte tratate internaţionale ratificate de Ucraina, ca bază pentru conturarea politicilor în materie de minorităţi naţionale; menţionarea expresă a priorităţii tratatelor internaţionale la care Ucraina este parte asupra legii în discuţie; sublinierea expresă a prevenirii asimilării persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale ca principiu pe care se bazează politica Ucrainei în domeniu; clarificarea textului articolului privind interzicerea discriminării, în sensul că noul text nu mai induce percepţia unei eventuale interdicţii a discriminării pozitive, care este de esenţa politicilor în materie de promovare şi protejare a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale; menţinerea prevederii privind promovarea şi sprijinirea de către stat a studierii istoriei şi culturii minorităţilor naţionale; asigurarea consultării reprezentanţilor minorităţilor naţionale prin: includerea între atribuţiile autorităţilor competente pentru realizarea politicii în domeniu a desfăşurării de consultări cu reprezentanţii asociaţiilor minorităţilor naţionale în chestiuni legate de drepturi şi libertăţi ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, prin crearea, în cadrul organului central al executivului cu atribuţii în materie, a unui organism consultativ în componenţa căruia sunt incluşi reprezentanţi ai asociaţiilor civice ale minorităţilor naţionale, prin posibilitatea constituirii la nivel local a unor organisme consultative cu participarea reprezentanţilor minorităţilor naţionale, la iniţiativa acestora sau prin Centrul minorităţilor naţionale; sunt exceptate de la limitările din Legea limbii de stat producţia tipografică editată în limbile minorităţilor şi librăriile specializate dedicate minorităţilor naţionale, în sensul în care nu li se aplică cerinţa de publicare de carte în limba ucraineană în procent de 50%, respectiv, de distribuire de carte în limba de stat în acelaşi procent; distribuirea de materiale electorale în limba de stat şi în limba minorităţilor naţionale în zonele locuite în mod tradiţional de persoane aparţinând minorităţilor naţionale; reconfirmarea asigurării pentru învăţământul organizat exclusiv în regim privat (fără contribuţie de la bugetul de stat al Ucrainei) a exceptării de la rigorile legii educaţiei, subzistând doar obligaţia de a asigura cunoaşterea limbii ucrainene la nivelul standardelor de stat.
Pe de altă parte, în analiza Ministerului Afacerilor Externe, persistă prevederi care pot avea un impact negativ, prin raportare la standardele europene, cum ar fi: în timp ce Opinia Comisiei de la Veneţia nr. 960/2019 formulată asupra Legii ucrainene privind funcţionarea limbii de stat este critică sub aspectul reglementărilor privind folosirea limbii oficiale în educaţie, Comisia de la Veneţia raportându-se la criticile formulate anterior în contextul evaluării art. 7 din Legea educaţiei, articolul din legea minorităţilor naţionale dedicat educaţiei face trimitere la dispoziţiile Legii educaţiei, deci preocupările părţii române din perspectiva dreptului la educaţie nu sunt satisfăcute; subzistă limbajul neclar cu privire la atribuţiile de monitorizare ale autorităţii centrale însărcinate cu implementarea politicii de stat în domeniul minorităţilor naţionale în legătură cu activităţile asociaţiilor civice ale minorităţilor naţionale; nu există nicio prevedere privind utilizarea limbii materne în relaţia cu autoritatea judecătorească; persistă neclarităţi privind aplicarea concretă a prevederilor privind utilizarea limbilor minoritare în administraţie, în zonele locuite în mod tradiţional de persoane aparţinând minorităţilor naţionale şi la cererea acestora, precum şi a celor care reglementează că informaţiile de interes general (anunţuri, care, printre altele, conţin o ofertă publică de încheiere a unui contract, plăcuţe informative, indicatoare, panouri, mesaje, inscripţii şi alte informaţii textuale, vizuale şi audio amplasate public care sunt utilizate sau pot fi utilizate pentru a informa un număr nelimitat de persoane despre bunuri, lucrări, servicii, anumite entităţi comerciale, funcţionari, angajaţi ai întreprinderilor sau autorităţilor de stat, organismelor locale de autoguvernare) sunt dublate în limba minorităţii naţionale (comunităţii) printr-o hotărâre a consiliilor săteşti, comunale, orăşeneşti; dreptul de a-şi manifesta religia sau credinţa nu beneficiază, în continuare, de o prevedere distinctă, fiind inclus doar în articolul referitor la dreptul la libertatea de exprimare; în timp ce constituirea unui organ consultativ în cadrul organului executiv central menit să asigure formarea şi implementarea politicii de stat în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale apare ca o măsură pozitivă, subzistă lipsa clarităţii asupra modului de a decide care organizaţie este reprezentativă pentru o minoritate atunci când, de exemplu, există mai multe asociaţii constituite în cadrul aceleiaşi minorităţi naţionale; nu este clarificată problema asigurării resurselor financiare pentru traducerea informaţiilor referitoare la evenimentele artistice şi culturale, atunci când este necesară asigurarea traducerii în limba de stat; subzistă chestiunea lipsei de finanţare pentru asociaţiile reprezentative ale minorităţilor naţionale, fiind prevăzută doar posibilitatea finanţării punctuale pe bază de proiecte şi pe bază competitivă, în limitele bugetului alocat anual în acest scop.
MAE va continua coordonarea cu reprezentanţii comunităţii române şi dialogul susţinut cu autorităţile ucrainene pentru asigurarea respectării depline şi promovării drepturilor identitare ale etnicilor români, inclusiv în baza obligaţiilor internaţionale asumate de Ucraina în materie, pe care şi legea le recunoaşte în mod expres ca fiind prioritare. Acest dialog va continua inclusiv în formatul Comisiei mixte interguvernamentale româno-ucrainene pentru promovarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Ministerul Afacerilor Externe reaminteşte faptul că încă din anul 2021 propunerea României de încheiere a unui Acord cuprinzător privind protecţia drepturilor persoanelor aparţinând comunităţilor română din Ucraina şi ucraineană din România cu accent pe drepturile lingvistice a fost agreată de principiu la nivel bilateral, dar din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei dialogul în materie a fost îngreunat şi încetinit considerabil.
MAE reaminteşte, în baza experienţei şi a proceselor de integrare prin care România a trecut la rândul său, că efortul de aderare la Uniunea Europeană trebuie fundamentat pe reforme temeinice şi pe asumarea tuturor valorilor europene. Doar un astfel de proces va conduce la construcţia unei societăţi armonioase, tolerante şi echilibrate, în beneficiul tuturor cetăţenilor ucraineni, indiferent de etnie. Totodată, MAE subliniază că, pe lângă caracterul obligatoriu şi de asumare a implementării unor reforme, secvenţele premergătoare aderării şi paşii efectuaţi în cadrul unui proces de aderare la UE constituie un element esenţial şi indispensabil pentru consolidarea rezilienţei statului şi a unei arhitecturi congruente cu cea europeană.
Ministerul Afacerilor Externe mai precizeaz că aspectele care ţin de remedierea şi garantarea drepturilor persoanelor aparţinând comunităţii române din Ucraina au fost constant ridicate în dialogul cu partea ucraineană inclusiv la cel mai înalt nivel, precum cel mai recent cu ocazia întâlnirii din data de 10 noiembrie 2022 a premierilor celor două state de la Vicovu de Sus – Krasnoilsk, respectiv la întâlnirea din 29 noiembrie 2022, din marja Reuniunii miniştrilor de externe NATO de la Bucureşti, a miniştrilor de externe ai României şi Ucrainei, ocazie cu care ministrul român de Externe Bogdan Aurescu a reluat inclusiv solicitarea României de recunoaştere de către Ucraina a inexistenţei aşa-zisei ”limbi moldoveneşti”, ceea ce ar permite un acces mai amplu al românilor din Ucraina la educaţia în limba română.
Potrivit sursei citate, partea română a invocat permanent în contactele cu partea ucraineană promisiunea preşedintelui Ucrainei conform căreia persoanele aparţinând comunităţii române din Ucraina vor beneficia de acelaşi tratament de care beneficiază în România persoanele aparţinând comunităţii ucrainene.
Aspectele de analiză şi solicitările anterior prezentate au fost transmise părţii ucrainene prin intermediul unei scrisori adresate de ministrul Afacerilor externe Bogdan Aurescu omologului său Dmytro Kuleba.
De asemenea, ele vor fi detaliate în contactele Centralei MAE cu Ambasada Ucrainei la Bucureşti şi ale Ambasadei României la Kiev cu autorităţile ucrainene, în continuarea dialogului frecvent şi dens pe acest subiect, deja derulat.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
