Comisia Europeană a decis joi să iniţieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor prin trimiterea unei scrisori de punere în întârziere României şi Luxemburgului pe motiv că unele dispoziţii ale Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare nu au fost transpuse corect, printre acestea regăsindu-se termenele de luare a unei decizii cu privire la executarea unui mandat european de arestare sau la predarea unei persoane căutate.
"Comisia a decis astăzi, 19 mai, să iniţieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor prin trimiterea unei scrisori de punere în întârziere Luxemburgului şi României pe motiv că unele dispoziţii ale Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare nu au fost transpuse corect, în ceea ce priveşte, de exemplu, termenele de luare a unei decizii cu privire la executarea unui mandat european de arestare sau la predarea unei persoane căutate", anunţă CE.
Mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată transfrontalieră de predare a unei persoane căutate în scopul derulării urmăririi penale sau al executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Operaţional de la 1 ianuarie 2004, mandatul european de arestare a înlocuit procedurile îndelungate de extrădare care existau anterior între statele membre ale UE.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere altor 24 de state membre pentru nerespectarea obligaţiei de transpunere a deciziei-cadru sau a obligaţiei de a transpune anumite dispoziţii ale acesteia. Luxemburgul şi România au acum la dispoziţie două luni pentru a răspunde Comisiei. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat.
Etapele procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor
Dacă statul membru în cauză nu comunică măsurile prin care transpune integral dispoziţiile directivelor sau dacă nu ia măsuri pentru a înlătura suspiciunea că a fost încălcată legislaţia UE, Comisia poate iniţia o procedură formală de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor. Procedura urmează o serie de etape prevăzute în tratatele UE, fiecare dintre ele încheindu-se cu o decizie oficială:
- Comisia trimite o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informaţii suplimentare de la ţara în cauză. Aceasta din urmă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei de 2 luni.
- Dacă ajunge la concluzia că ţara nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în baza legislaţiei UE, Comisia poate trimite un aviz motivat – o solicitare oficială de a se conforma legislaţiei UE. Avizul conţine motivele pentru care Comisia consideră că ţara respectivă încalcă legislaţia UE, precum şi solicitarea ca statul membru să informeze Comisia, de obicei în termen de 2 luni, cu privire la măsurile luate.
- Dacă statul membru continuă să nu se conformeze, Comisia poate decide să înainteze cazul Curţii de Justiţie. Majoritatea cazurilor sunt soluţionate înainte de a fi aduse în faţa Curţii.
- Dacă statul membru nu comunică la timp măsurile de transpunere a dispoziţiilor directivei, Comisia poate solicita Curţii să aplice sancţiuni.
- Dacă hotărârea Curţii stabileşte că statul a încălcat legislaţia UE, autorităţile naţionale trebuie să ia măsuri pentru a se conforma hotărârii Curţii.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
