Emma ZEICESCU: Avem şansa să rămânem memorabile în leadership

Femeile au devenit tot mai competitive în rândul poziţiilor cheie din marile organizaţii. Studiile arată că, la nivel global, diferenţa dintre numărul bărbaţilor din top management şi cel al femeilor care ocupă joburi similare a început să se amortizeze. În acest context, revista stat de vorbă cu Emma Zeicescu, Director Communications la Philip Morris România, despre stilul de leadership pe care‑l aplică în echipa pe care o conduce.

Care este, din punctul dvs de vedere, ingredientul ce uneşte o echipă?
De câte ori am avut oportunitatea să conduc o echipă, mi‑am dorit, şi cred că am şi reuşit, să fac posibil un mix între pragmatism şi empatie. Pentru mine, o echipă de succes înseamnă să construim zi de zi, să ne atingem obiectivele propuse şi, mai ales, să nu pierdem bucuria de a fi împreună. Dacă lipseşte „sufletul” din echipă, atunci eu simt că nu mi‑am îndeplinit misiunea. Aceasta a fost mantra mea de‑a lungul a peste 22 de ani de carieră: să nu uit niciodată să ajut oamenii, fie că este vorba despre situaţii personale sau profesionale. Îmi place să cred că femeile pot să producă schimbări printr‑o abordare mai caldă în leadership, iar pentru mine, exemplul personal – lead by example ‑ nu este doar retorică, ci realitate pură.

De când lucraţi la Philip Morris România, aţi schimbat ceva în stilul de conducere?
În primul rând am luat o decizie radicală în urmă cu un an, o decizie care a atras o serie întreagă de schimbări. După 21 de ani de jurnalism, aveam nevoie de o abordare proaspătă şi de un mediu de lucru în care să învăţ ceva nou. În rolul meu de lider, vreau să rămân consecventă principiilor care m‑au ghidat o viaţă întreagă, corectitudine, flexibilitate, determinare şi căldură umană. Îmi doresc să fiu o sursă de inspiraţie, să rămân concentrată pe evoluţia noastră ca echipă şi să le fiu aproape. Eu nu pot să fiu altfel, nu joc un dublu rol, sunt o mare iubitoare de oameni. Vreau să cred că peste 10 ani, dacă ne întâlnim pe stradă, o să fie aceeaşi plăcere a revederii care se bazează pe respect şi grija pe care ne‑am purtat‑o atunci când împărţeam acelaşi birou şi multe, multe responsabilităţi.

Din perspectiva vieţii profesionale, vi se părea vreo schimbare „imposibilă” în urmă cu 3 ani?
 În urmă cu trei ani, nu m‑aş fi gândit o secundă că o să lucrez într‑o corporaţie, în echipa de comunicare a unei companii din industria tutunului. Mă bucur că am privit lucrurile ca pe o provocare profesională şi mi‑am dat voie să cred că mă pot reinventa. Sigur, în general, când simţi cu toată fiinţa ta că poţi să faci un lucru, înseamnă că este momentul potrivit. Şi da, o dată la un deceniu, am făcut schimbări importante, chiar dacă a trebuit adesea să trec peste propriile temeri şi să fac acest „salt în gol”. Am nevoie să ştiu cât de mult pot să evoluez, iar un strop de curaj face minuni.

Ce uşi aţi deschis fără să mai scârţâie şi ce voci aţi ajutat să fie mai bine auzite îmbrăţişând aceste schimbări?
Ideal ar fi ca la întrebarea aceasta să răspundă colegele mele, dar, ca o opinie personală, cred că suntem cu toţii de acord, indiferent de industrie, că uşile nu ar trebui să mai scârţâie. Au trecut vremurile în care vorbeam cu tristeţe despre zilele apăsătoare alături de unii „şefi”. Azi, mai mult decât oricând, cultura noastră în materie de dezvoltare personală şi carieră s‑a schimbat. Vocile colegilor, indiferent de departament sau companie, trebuie să se audă, iar ideile trebuie să fie primite cu deschidere. La 42 de ani, din care 22 de activitate în comunicare, aleg să nu deţin adevărul absolut şi să nu mai am certitudini. Prefer feedbackul onest şi creativitatea colegilor. Cu atât mai mult cu cât aici, la Philip Morris România, suntem în plin proces de tranziţie pentru a construi un viitor fără fum. Tot aici, #MakeHistory, brandul nostru de angajator, este expresia acestei schimbări. Transformarea companiei nu înseamnă doar o nouă categorie de produse, alternative mai bune la continuarea fumatului, ci şi o transformare internă, o schimbare a profilului companiei şi al angajaţilor.

Uitându‑vă în urmă, care credeţi că au fost cele mai mari obstacole pe care a trebuit să le înfruntaţi în cariera dvs? Au fost prejudecăţile ori stereotipurile o provocare?
Cele mai dificile obstacole pentru oricine, indiferent că vorbim despre carieră sau viaţă personală, sunt etichetele. Ele sunt o oglindă a celor care preferă să judece, să critice, să stigmatizeze, iar acest lucru se întâmplă şi în industria în care lucrez. Onest vorbind, nu trăim vieţi perfecte, iar stigmatizarea unor categorii de oameni, cum sunt fumătorii, nu aduce niciun beneficiu. Îmi place felul în care psihologul şi autorul Gabor Mate spune: „Nicio societate nu se poate înţelege pe sine fără să‑şi privească propria parte întunecată.” Este exact ca atunci când te uiţi la 5 milioane de fumători români şi le ceri abstinenţă totală, ca unică soluţie. Mă întreb, dacă ei nu aleg renunţarea la fumat, ce soluţie avem pentru aceşti oameni? În loc de prejudecăţi sau stereotipuri, nu încercăm mai bine să înţelegem concepte de tipul „reducerea riscurilor”, concepte care au îmbunătăţit ulterior politici publice de sănătate în alte ţări?
În loc să rămânem inflexibili, propun să explicăm cu informaţii fundamentate ştiinţific că există alternative fără fum mai bune la continuarea fumatului.

Căsnicia, maternitatea, responsabilităţile de acasă generează, de asemenea, frământări interioare ce ridică bariere semnificative în cariera unei femei. Dumneavoastră pe cine vă bazaţi?
Eu sunt un om norocos. Pe mine, în ultimii opt ani, în tot ceea ce înseamnă responsabilităţile zilnice legate de fiul meu, mă sprijină soacra şi mama mea. Şi chiar vreau să le mulţumesc pentru că sunt un sprijin real şi extrem de valoros. Ele sunt femeile care, prin ajutorul lor constant, mi‑au dat posibilitatea să îmbin armonios cariera şi viaţa de familie. Echilibrul perfect nu există, iar în timp am învăţat că este bine să ceri ajutorul. Dacă în unele momente am avut tendinţa de a fi prea independentă, am învăţat că este bine să fii deschis, să primeşti ajutor şi să rămâi în echilibru.

Prin „zbaterea” dvs credeţi că aţi netezit calea tinerei generaţii de lideri femei?
Acum, la maturitate, nu i‑aş spune zbatere, ci că am dat mai departe ajutorul primit la rândul meu. Cred cu tărie într‑o lege a echilibrului care spune simplu: cât dai, atât primeşti! Sper ca după mulţi ani alături de echipe diverse să ne aducem aminte cu toţii de momentele în care am visat şi am construit împreună. Din perspectiva leadership‑ului feminin, atunci când m‑am alăturat companiei, m‑am bucurat că 40 % din poziţiile de conducere sunt poziţii ocupate de femei. Şi sper că toate cele care reprezintă 40 % vor da căldură umană acestui spaţiu care este mai mult decât un spaţiu de lucru sau un birou. Este „cuibul” nostru, un loc în care ne exprimăm profesional, în plenitudinea noastră feminină. Avem şansa să rămânem memorabile în leadership şi în vieţile oamenilor, să nu ratăm această şansă!

Cum încurajaţi tinerele să aspire şi să aibă curajul să viseze că pot ajunge departe în viaţa profesională?
Mie îmi place tare mult să le dau curaj tinerelor femei cu care lucrez, indiferent de companie. Dacă sunt bună la ceva, sunt bună să dau curaj, să te ţin de mână când ţi‑e greu, să te trag după mine când poate te împiedici, să găsesc o soluţie atunci când „arde casa”. Restul sunt proceduri interne pe care le înveţi, mai repede sau mai târziu. Suplimentar, am o adevărată pasiune pentru a le ajuta pe colegele mele să îşi descopere potenţialul, să fie focusate în atingerea obiectivelor personale sau profesionale şi să viseze cât de mult vor şi pot. Dar principala lecţie dificilă pe care o dau mai departe este că, vrei nu vrei, eşti propria ta plasă de salvare.

Există programe în compania pe care o reprezentaţi care să faciliteze accesul femeilor în funcţii de conducere?
În primul rând, cred că toate colegele mele din organizaţie au potenţial pentru a ajunge în funcţii de conducere. Sigur, trebuie să fie în primul rând visul lor. Dacă nu e visul tău să ajungi în echipa de management, vei alege un alt drum care ţi se potriveşte mai bine şi nu este nimic greşit în asta. Şi pentru cei care nu ne cunosc încă, departamentul de comunicare al Philip Morris România, este în acest moment un departament în totalitate feminin. Sunt foarte mândră de colegele mele care reuşesc să menţină un echilibru între viaţa personală şi profesională. Unul dintre proiectele la care ţin foarte mult este proiectul nostru video de Employer Branding. Ne găsiţi pe LinkedIn, acolo unde vă prezentăm poveştile super interesante ale colegelor şi colegilor noştri, pasiunile, provocările profesionale şi planurile lor de viitor. Pentru că oamenii sunt principala noastră resursă!

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.