27, 33, 38. Nu sunt doar nişte numere banale, ci anii unor paciente diagnosticate cu cancer mamar. Cu alte cuvinte, vârsta la care este descoperită această afecţiune a scăzut drastic, avertizează medicii buni. Iar situaţia este cu atât mai gravă cu cât nici cauzele nu sunt foarte bine stabilite - exceptând predispoziţia genetică.
Dr. Silvia Bărbulescu, de la Hyperclinica MedLife Floreasca, încearcă să contureze nişte explicaţii:
„Cancerul mamar are o complexitate şi o cauzalitate multifactorială. Am avut o pacientă de 33 de ani cu testare genetică completă, fără mutaţii - nu aş putea spune de ce a făcut cancer mamar. Probabil că există un context, o conjunctură în faptul că trăim alert, că mâncăm prost, pe fondul poluării sau industrializării... Ştim sigur că această boală este foarte mult legată de stilul de viaţă - cu cât ţările sunt mai dezvoltate, cu atât cancerul mamar este mai frecvent”, constată specialista.
Dr. Silvia Bărbulescu şi-a început cariera în medicină în calitate de chirurg generalist, însă în ultimii opt ani s-a specializat exclusiv pe senologie. Atât datorită unei oportunităţi de moment, cât şi a unui angajament personal, povesteşte ea. Face inclusiv consultaţii şi ecografii, pentru a putea fi cât mai aproape de pacientele ei:
„Specializarea în chirurgie senologică presupune o cunoaştere largă atât a biologiei cancerului, cât şi o înţelegere amplă a domeniilor non-oncologice conexe. Şi eu nu am putut să devin chirurg senolog până când nu am trecut de partea de diagnostic, iar aceasta este şi piatra de încercare - ştim cu toţii că detecţia precoce este cea care salvează vieţi şi asigură succesul tratamentului”, explică medicul.
Pentru detecţie precoce este însă nevoie de prezentare cât mai rapidă la medic. Ori aici mai este încă de lucrat, spune doctoriţa. Mai ales că multe dintre paciente încă nu fac diferenţa dintre screening - controalele regulate, chiar şi în absenţa oricăror semne de boală, şi prezenţa urgentă în cabinet, atunci când observă ceva în neregulă:
„În România, timpul de latenţă între apariţia unui simptom şi prezentarea la medic este adesea mai mare. Mulţi pacienţi vin după 2-3 luni, iar acest ritm trebuie accelerat. Este important să înţelegem că, atunci când observăm o problemă – cum ar fi un nodul mamar sau orice modificare la nivelul sânilor – acesta este momentul în care ar trebui să ne prezentăm la medic. Am avut o pacientă care a remarcat o modificare şi, deşi iniţial îşi făcuse programare la mine abia peste două luni şi jumătate, s-a gândit totuşi să nu aştepte până atunci. Acesta a fost unul dintre momentele în care mi-am dat seama cât de important este să facem din screening o parte integrantă din viaţa noastră, să mergem la controale periodice, dar atunci când sunt probleme să nu amânăm diagnosticarea. Chiar dacă de cele mai multe ori nu vorbim despre o problemă gravă, ci de tumori benigne sau modificări inflamatorii - uneori doar o simplă durere - aceste aspecte trebuie lămurite cât mai repede posibil”, insistă medicul.
Cancerul mamar poate ucide
Iar când diagnosticul este unul grav, unul dintre cei mai grei paşi este transmiterea lui. Pentru că niciodată nu ştii cum va primi pacienta vestea. Iar aici se vede omenia fiecărui medic: „După intervenţia chirurgicală, când am vorbit cu ea, una dintre paciente mi-a spus: <<Toată povara mea era cum o să dau mai departe această veste. Ce o să mi se întâmple, ce o să se întâmple cu familia mea, cu copiii mei, cu toţi cei din jur?!>> Şi atunci m-am documentat şi am realizat că felul în care comunic poate să dizolve anxietatea aceasta apăsătoare, tot ce înconjoară femeia pusă în faţa unui astfel de diagnostic. Şi atunci mă străduiesc ca pentru fiecare în parte să am tactica potrivită la momentul respectiv - uneori trebuie să vorbesc mai mult, alteori trecem direct la soluţii, iar alteori pur şi simplu trebuie să tac, uneori chiar să o îmbrăţişez.”
O altă provocare este explicarea tratamentului şi etapele lui, cu atât mai mult cu cât pacientele sunt de părere că singura soluţie pe care o au la dispoziţie este mastectomia. Însă dr. Bărbulescu nu este genul de chirurg care preferă să taie, indiferent de situaţie:
„Pacientele trebuie să beneficieze de pe urma intervenţiilor mele, nu să se simtă supuse unui chin. De aceea, întotdeauna voi alege o biopsie minim invazivă, dacă există această posibilitate, în locul unei excizii bioptice. Fiecare pacientă trebuie să ştie care este beneficiul pe care îl are în urma unei intervenţii chirurgicale - avem o procedură diagnostică sau o procedură curativă? În 2025, chirurgia trebuie să fie cât mai puţin agresivă şi cosmetică şi trebuie să vină cu un beneficiu real pentru pacienta respectivă”, este de părere doctoriţa.
Însă cel mai dificil dintre toate rămâne pierderea unei paciente. Căci, din păcate, cancerul de sân rămâne un paradox al oncologiei - deşi apar constant tratamente noi şi este în top 5 tipuri de cancer vindecabile, continuă în acelaşi timp să şi ucidă:
„Din păcate, sunt femei care pierd lupta. Ajung tardiv, refuză tratamentul sau tratamentul iniţial nu mai este potrivit la un moment dat, pentru că se poate întâmpla ca acest cancer să devină mai agresiv pe parcurs. Deci nu putem nega o realitate - se moare de cancer de sân, dar în egală măsură putem vorbi şi de vindecare. Trebuie prezentate pacientei toate perspectivele şi trebuie să existe o coeziune din partea ei la tratamentul propus. Am avut cancere ulcerovegetante care cuprindeau un sân şi care au mers foarte bine pe tratament chimioterapeutic - adică se întâmplă şi minuni”, spune cu optimism medicul.
Senologia - un domeniu în care este încă mare nevoie de specialişti
Pentru ca numărul acestor „minuni” să crească, este însă nevoie nu doar de tratamente de ultimă generaţie. Contează enorm şi sprijinul apropiaţilor, pentru că, „de multe ori, oamenii din jurul unei paciente cu boală oncologică, atunci când aceasta a finalizat tratamentul, o consideră vindecată şi se aşteaptă de la ea să fie la fel ca înainte - lucru care nu este posibil. Dar pentru paciente, să vorbim despre vindecare este un lucru care cu siguranţă creşte motivaţia adeziunii la tratament.” Dar la fel de importantă este şi existenţa specialişti în domeniu, iar în România încă mai este mult loc, punctează dr. Bărbulescu, care se bucură când vede că din ce în ce mai mulţi colegi se orientează pe partea de senologie, conştientizând nevoia în continuă creştere a sistemului de specialişti.
Este şi unul dintre motivele pentru care nu şi-a limitat activitatea doar la Bucureşti, iar o dată pe săptămână merge şi la Ploieşti, pentru consultaţii şi intervenţii. Pe de altă parte, se documentează constant, pentru a le putea oferi pacientelor cele mai bune sfaturi:
„Trăim momente de expansiune rapidă în oncologie şi genetică şi trebuie să vii întotdeauna în faţa pacienţilor cu oportunităţi de tratament cât mai specifice fiecăruia în parte. Aşadar, pregătirea trebuie să existe constant, tocmai pentru că viteza cu care se întâmplă lucrurile în acest domeniu este foarte mare. Am studiat inclusiv partea de comunicare pentru că, deşi de fel sunt un om riguros, mărturisesc că nu am găsit o rutină pentru a transmite un diagnostic oncologic. Sunt un pic mai instinctuală în acel moment, pentru că scopul meu este să ajungă informaţia, să ştie pacienta în ce moment ne aflăm, dar în egală măsură să-mi dau seama ce înţelege din ceea ce îi transmit şi ce nevoi mai sunt pe lângă.”
Însă nu doar pacientele au nevoi, ci de multe ori şi medicii, mai ales cei din zona oncologică. Dr. Bărbulescu admite că a apelat la psihoterapie atunci când a simţit nevoia şi este de părere că medicii care interacţionează cu pacienţi oncologici au nevoie cel puţin din când în când de o astfel de interacţiune.
Când viaţa îţi arată drumul
Dr. Silvia Bărbulescu nu şi-a planificat încă din copilărie să devină medic, aşa cum povestesc de multe ori colegii ei. Din contră, se visa profesoară de matematică, la fel ca tatăl ei. Până când, cu puţin înainte de vârsta majoratului, a ajuns pe o masă de operaţii, în calitate de pacientă. A fost momentul care i-a schimbat viziunea despre carieră şi, chiar dacă temerile au început să-şi facă apariţia, a învăţat să lupte cu ele:
„Nu te poţi plictisi în medicină, e o continuă provocare, iar chirurgia e o specialitate care îţi permite să faci ceva imediat. În chirurgie faci faci faci, şi tot făcând, făcând, făcând devii mai puţin anxios”, spune ea încurajator.
Dr. Silvia Bărbulescu se consideră un medic cu o doză bună de omenie, aflat într-un punct de maturitate atât personală, cât şi profesională. Competentă, mereu la curent cu noutăţile şi empatică, nu i-ar fi fost deloc greu să-şi găsească un post oriunde în lume. Nu a făcut-o şi se bucură că a rămas în ţară.
***
Acest articol este susţinut de MedLife, cea mai mare reţea de servicii medicale private din România, şi îşi propune să fie o sursă de informare şi inspiraţie pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată. Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură şi ne motivează să oferim soluţii medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găseşti oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical şi o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
