Curtea Constituţională a admis, joi, o excepţie de neconstituţionalitate ridicată la Legea 78/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, declarând neconstituţional articolul 15, care prevede pedepsirea tentativei de abuz în serviciu. Judecătorii constituţionali au explicat că abuzul în serviciu se constată doar prin încălcarea legii, la care se adaugă şi obţinerea unui folos necuvenit, astfel că prin modul de legiferare este exclusă tentativa la această infracţiune. Decizia a fost luată în unanimitate.
CCR a judecat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.15 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art.13 indice 2 din acelaşi act normativ şi la art.297 alin.(1) din Codul penal. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei judecătoreşti care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală, sesizarea fiind făcută în legătură cu un dosar al fostului primar al Bacăului, Romeo Stavarache. Conform deciziei instanţei, în acest dosar, Stavarache a fost achitat "de sub învinuirea săvârâirii infracţiunii de abuz în serviciu în forma tentativei, prev. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 248 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din 1969 şi art. 5 al. 1 Cod penal".
Articolul 15 din Legea nr.78/2000 prevede că "Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte”, iar articolul 13 indice 2 stipulează: "În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.”
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Totodată, potrivit articolului 297 alin. (1) din Codul penal, "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”
”În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.15 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportate la art.13 indice 2 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale”, se arată într-un comunicat al CCR.
Astfel, ”Curtea a reţinut că situaţia premisă ce stă la baza infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 presupune, întotdeauna, constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma sa tip, la aceasta adăugându-se elementul suplimentar al folosului necuvenit”.
CCR arată că elementul material la varianta tip a infracţiunii de abuz în serviciu constă fie într-o inacţiune – neîndeplinirea unui act, fie într-o acţiune – îndeplinirea actului prin încălcarea legii.
”Plecând de la aceste premise, Curtea a observat că dispoziţiile art.15 din Legea nr.78/2000 prevăd că tentativa la infracţiunea prevăzută în art.13 indice 2 din acelaşi act normativ se pedepseşte, fără a se face nicio distincţie în funcţie de modalităţile de săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu. Aplicând principiile ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus şi actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, Curtea a constatat că legiuitorul, prin modul de reglementare a dispoziţiilor art.15 din Legea nr.78/2000, a urmărit o incriminare şi o sancţionare a infracţiunii prevăzute de art.13 indice 2 din acelaşi act normativ în forma tentată chiar şi în modalitatea săvârşirii acesteia printr-o inacţiune. Or, un adevăr fundamental admis este acela al imposibilităţii comiterii unei tentative în cazul unei infracţiuni săvârşite în modalitatea inacţiunii, acest lucru fiind contrazis prin prescripţia normativă”, se arată în comunicat.
Prin urmare, Curtea a constatat că modalitatea de reglementare a dispoziţiilor art.15 din Legea nr.78/2000 creează premisa normativă necesară pentru ca aplicarea acesteia să implice recurgerea la procedee arbitrare, ceea ce contravine prevederilor art.1 alin.(5) din Constituţie.
”În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 în varianta comisivă, Curtea a constatat că legiuitorul, prin norma criticată, a pus pe acelaşi plan activităţi care constituie un început de executare (tentativa), din perspectiva infracţiunii prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, cu fapta în formă consumată, din perspectiva infracţiunii de abuz în serviciu în varianta tip, prevăzută de art.297 din Codul penal. Cu alte cuvinte, infracţiunea consumată de abuz în serviciu, prevăzută de dispoziţiile art.297 din Codul penal, se identifică cu forma tentată a infracţiunii prevăzute de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000”, se arată în comunicat Curţii.
Judecătorii constituţionali precizează că, spre deosebire de celelalte infracţiuni cuprinse în Secţiunea 3 a Capitolului 3 din Legea nr.78/2000, infracţiunea cuprinsă în art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 nu reprezintă o infracţiune calificată prin scop. ”Textul conţine o condiţie – obţinerea de către funcţionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit - a cărei îndeplinire, dacă şi celelalte elemente constitutive sunt îndeplinite, determină constatarea săvârşirii infracţiunii prevăzute de acesta, în forma consumată. Astfel, infracţiunea prevăzută în art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 reprezintă o infracţiune de rezultat, nefiind calificată prin scop”, subliniază CCR.
Concluzia judecătorilor constituţionali este aceea că, ”deşi legiuitorul a reglementat pedepsirea formei tentate, tocmai prin modul în care a fost legiferată, este exclusă posibilitatea săvârşirii tentativei la infracţiunea prevăzută de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000”. Curtea a constatat că acest fapt determină imposibilitatea persoanei în cauză de a-şi adapta conduita la prescripţia normativă, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
