Comisia de la Veneţia îşi declină, într-un raport publicat luni, competenţa de a se pronunţa asupra deciziei Curţii Constituţionale a României cu privire la anularea alegerilor prezidenţiale. Standardele internaţionale nu impun şi nici nu interzic în principiu deciziile din oficiu ale curţilor constituţionale de anulare a unui scrutin, dar ele ar trebui să fie limitate la circumstanţe excepţionale şi clar reglementate, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor. Deşi anularea rezultatelor alegerilor trebuie, în principiu, să fie întemeiată pe încălcarea legii, trebuie avut în vedere faptul că instanţele constituţionale pot avea competenţa de a evalua constituţionalitatea legislaţiei electorale şi de a invalida alegerile, dacă au constatat că legislaţia nu garantează dreptul la alegeri libere, inclusiv în cazurile în care legea nu reuşeşte să reglementeze aspecte importante ale campaniei electorale şi elementele principale ale alegerilor, precizează raportul Comisiei de la Veneţia.
Comisia de la Veneţia precizează că a fost solicitată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să pregătească un raport urgent cu privire la următoarea întrebare: În ce condiţii şi în temeiul căror standarde juridice poate o curte constituţională să invalideze alegerile, pornind de la cazul recent din România?
Întrebarea se referă la Decizia nr. 32 a Curţii Constituţionale a României din 6 decembrie 2024 care a anulat primul tur al alegerilor prezidenţiale din 24 noiembrie 2024.
„Nu este de competenţa Comisiei de la Veneţia să intre în datele cauzei sau în examinarea deciziei Curţii Constituţionale a României. Întrebarea adresată Comisiei de la Veneţia de către Adunarea Parlamentară este de natură generală şi se referă la o analiză a dreptului constituţional general comparat şi a standardelor europene şi internaţionale”, precizează raportul.
Ca punct de plecare, Comisia de la Veneţia subliniază că alegerile sunt menite să producă un rezultat electoral care să „asigure libera exprimare a opiniei poporului”, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
„Având în vedere consecinţele grave ale anulării unui scrutin, libertatea de apreciere a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată şi limitată de condiţiile prevăzute de lege. În această privinţă, se atrage atenţia asupra unei recomandări generale anterioare a Comisiei de la Veneţia - care rămâne valabilă - de îmbunătăţire a legislaţiei privind anularea rezultatelor alegerilor”, menţionează Comisia.
De regulă, alegătorii trebuie să aibă încredere că votul lor este decisiv. Anularea unei părţi a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanţe excepţionale (principiul ultima ratio) Pe de altă parte, Codul de bune practici în materie electorală impune un sistem eficient şi prevede, în special, că „organismul de recurs trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile în cazul în care neregularităţile ar fi putut afecta rezultatul” - precizează Comisia de la Veneţia, care adaugă: „Standardele internaţionale nu impun şi nici nu interzic în principiu deciziile ex officio ale curţilor constituţionale. Ţinând cont de faptul că instanţele, inclusiv instanţele constituţionale, sunt caracterizate de a fi reactive, nu de a stabili agenda, Comisia de la Veneţia este de părere că puterea instanţelor constituţionale de a invalida alegerile ex officio - dacă există - ar trebui să fie limitată la circumstanţe excepţionale şi clar reglementate, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor”, punctează raportul.
„În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), procesul decizional privind contestarea rezultatelor alegerilor trebuie să fie însoţit de măsuri adecvate şi garanţii adecvate şi suficiente care să asigure, în special, că orice arbitrariu poate fi evitat. Procedura trebuie să fie echitabilă şi obiectivă şi să garanteze o decizie suficient de motivată; reclamanţii trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere şi de a prezenta orice argumente pe care le consideră relevante pentru apărarea intereselor lor; deciziile trebuie luate în termene rezonabile”, adaugă Comisia de la Veneţia.
PE CE CRITERII SE ANULEAZĂ ALEGERILE?
Criteriul central pentru anularea alegerilor, recunoscut de standardele internaţionale şi în primul rând de Codul de bune practici în materie electorală, este întrebarea dacă neregulile ar fi putut afecta rezultatul votului, arată Comisia de la Veneţia.
Convenţia europeană pentru drepturile omului precizează că neregulile din procesul electoral interferează cu libera exprimare a opiniei poporului numai dacă neregulile conduc la un prejudiciu real asupra rezultatului alegerilor. Consecinţele invalidării rezultatelor alegerilor trebuie să fie mai puţin dăunătoare decât acceptarea rezultatelor alegerilor, în ciuda deficienţelor. În opinia Comisiei de la Veneţia, decizia de invalidare a alegerilor trebuie să se bazeze pe nereguli atât de semnificative, încât să fi putut influenţa rezultatul alegerilor.
Deşi anularea rezultatelor alegerilor trebuie, în principiu, să fie întemeiată pe încălcarea legii, trebuie avut în vedere faptul că instanţele constituţionale pot avea competenţa de a evalua constituţionalitatea legislaţiei electorale şi invalida alegerile, dacă au constatat că legislaţia nu garantează dreptul la alegeri libere, inclusiv în cazurile în care legea nu reuşeşte să reglementeze aspecte importante ale campaniei electorale şi elementele principale ale alegerilor, punctează Comisia de la Veneţia.
În opinia Comisiei de la Veneţia, ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăţilor şi intereselor electorale nu numai de către stat, ci şi de către actori electorali publici şi privaţi - ţinând cont de faptul că statul are obligaţia de a garanta alegeri libere, inclusiv o campanie electorală corectă. Acest lucru se aplică, de asemenea, influenţei organizaţiilor neguvernamentale, a mass-media şi a reţelelor de social media în special, inclusiv a celor sponsorizate şi finanţate din străinătate, şi a actorilor statali şi nestatali străini, punctează raportul.
STATELE TREBUIE SĂ REGLEMENTEZE PROVOCAREA CAMPANIILOR ONLINE
Importanţa crescândă a campaniilor online - inclusiv prin utilizarea inteligenţei artificiale, care are potenţialul de a amplifica efectul dezinformării şi al manipulării opiniei publice - ridică noi provocări în ceea ce priveşte: 1) propaganda de campanie, dezinformarea şi conţinutul mesajelor de campanie; şi 2) normele privind finanţarea şi transparenţa campaniei, inclusiv în ceea ce priveşte contribuţiile din surse anonime şi străine şi utilizarea abuzivă a resurselor administrative - atrage atenţia Comisia de la Veneţia.
În ceea ce priveşte propaganda de campanie, indiferent de formă şi de mediu, declaraţiile politice în contextul campaniei sunt de obicei judecăţi de valoare care intră sub incidenţa libertăţii de exprimare a candidatului, cu excepţia cazului în care acestea depăşesc limitele admise, de exemplu sub forma discursului de ură împotriva adversarilor politici.
În mod ideal, statele ar trebui să reglementeze consecinţele tulburărilor informaţionale, ale atacurilor cibernetice şi ale altor ameninţări digitale la adresa integrităţii electorale, punctează Comisia de la Veneţia.
În al doilea rând, în timp ce campania online care se bazează pe platformele sociale poate fi nouă în ceea ce priveşte forma şi impactul, în opinia Comisiei de la Veneţia, utilizarea sa ar trebui să fie supusă în continuare regulilor generale privind finanţarea şi transparenţa campaniilor electorale.
Rolul judecătorului care examinează chestiuni electorale este să decidă dacă campania online a unui candidat - şi primirea de sprijin de campanie de la terţi, online sau nu - a încălcat aceste norme şi, în ceea ce priveşte consecinţele unei astfel de încălcări, dacă încălcarea respectivă este atât de semnificativă, încât ar fi putut influenţa rezultatul alegerilor, subliniază raportul.
DECIZIILE NU TREBUIE SĂ SE BAZEZE EXCLUSIV PE INFORMAŢII CLASIFICATE
Dovedirea încălcări legii prin campaniile online şi prin intermediul social media este deosebit de dificilă, recunoaşte Comisia de la Veneţia. De aceea, deciziile bine motivate şi transparente cu privire la astfel de aspecte sunt cruciale. În opinia Comisiei de la Veneţia, astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările şi dovezile şi nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informaţii clasificate (care pot fi folosite doar ca informaţii contextuale), deoarece acest lucru nu ar garanta transparenţa şi verificabilitatea necesare, punctează Comisia de la Veneţia.
RECOMANDĂRILE COMISIEI DE LA VENEŢIA:
Comisia de la Veneţia face, în raportul său, mai multe recomandări-cheie:
A. Deciziile de anulare a rezultatelor alegerilor ar trebui să fie luate de cel mai înalt organism electoral şi astfel de decizii ar trebui să poată fi revizuite de cel mai înalt organism judiciar, de curtea constituţională sau de o instanţă electorală specializată, atunci când există un astfel de organism judiciar.
B. Competenţa instanţelor constituţionale de a invalida alegerile din oficiu - dacă există - ar trebui să fie limitată la circumstanţe excepţionale şi reglementată în mod clar.
C. Anularea unei părţi a alegerilor sau a alegerilor ca întreg poate fi permisă numai în circumstanţe absolut excepţionale ca ultima ratio şi cu condiţia ca neregulile din procesul electoral ar fi putut afecta rezultatul votului.
D. Procesul decizional privind rezultatele alegerilor trebuie să fie însoţit de garanţii adecvate şi suficiente care să asigure, în special, o procedură echitabilă şi obiectivă şi o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite care dovedesc nereguli ce sunt atât de semnificative, încât ar fi putut influenţa rezultatul alegerilor. Pe de altă parte, părţile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-şi prezenta punctele de vedere şi dovezile, iar puterea discreţionară a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată şi limitată de condiţiile prevăzute de lege.
Deciziile trebuie luate în termene rezonabile.
E. Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor de către stat, actori electorali publici şi privaţi pe baza încălcării drepturilor electorale, libertăţilor şi intereselor şi pe baza influenţei mass-media şi, în special, a social media, inclusiv a celor sponsorizate şi finanţate din străinătate.
F. Statele ar trebui să reglementeze consecinţele tulburărilor informaţionale, ale atacurilor cibernetice şi ale altor ameninţări digitale la adresa integrităţii electorale; candidaţilor şi partidelor trebuie să li se acorde un acces corect şi echitabil la mass-media online, iar reglementările ar trebui puse în aplicare pentru a se asigura că sistemele de inteligenţă artificială ale intermediarilor de internet nu favorizează anumite partide sau candidaţi în detrimentul altora.
G. Normele generale privind finanţarea şi transparenţa campaniilor electorale ar trebui aplicate campaniei electorale online care se fac prin intermediul platformelor de social media. Statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze faptul că publicitatea electorală online trebuie să fie identificată ca atare şi să fie transparentă, iar platformele media sociale sunt obligate să dezvăluie date privind publicitatea politică şi sponsorii acesteia .
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
