Francisco Correa, zis Kiko, este originar din insula La Gomera din Canare, este profesor de limbaj fluierat şi coordonator al Proyecto de Enseñanza de Silbo Gomero. Săptămâna aceasta, s-a aflat la Bucureşti pentru a lua parte la premiera de gală a celui mai nou lungmetraj realizat de Corneliu Porumboiu, cu care a colaborat, şi pentru a ţine un atelier de fluierat. El a împărtăşit din istoria modului antic de comunicare, dar şi experienţe personale.
„La Gomera”, cel de-al cincilea lungmetraj de ficţiune regizat de Corneliu Porumboiu, propunerea României pentru o nominalizare la Oscar 2020, a avut premiera mondială la Cannes, pe cea nord-americană la Toronto International Film Festival, şi va fi prezentat la New York FF şi BFI London FF.
Filmul îl are în centru pe Cristi, un poliţist român corupt implicat într-o afacere de 30 de milioane de euro cu mafia. El ajunge în insula spaniolă pentru a învăţa „el silbo”, un limbaj fluierat folosit de localnici. Limbajul codat îl va ajuta să-l elibereze pe Zsolt, un traficant aflat în arest la Bucureşti şi singurul din bandă care ştie unde sunt ascunşi banii.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Dn distribuţie fac parte Vlad Ivanov, Catrinel Marlon (Menghia), Rodica Lazăr, Sabin Tambrea, Julieta Szönyi, George Piştereanu, István Teglas, Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto şi Antonio Buíl.
„El silbo gomero”, fluieratul din La Gomera, a fost inventat de primii locuitori ai insulei. „Când europenii, spaniolii, au ajuns pe insulă, locuitorii de acolo comunicau fluierând”, a explicat el. Asta pentru că relieful insulei vulcanice – înaltă în centru, până la 1.300 de metri, cu numeroase văi care merg spre ocean – este dificil.
„Comunicarea în insulă, înainte de existenţa drumurilor şi a telefoanelor, era complicată. Uneori, pentru a străbate o distanţă care, în linie dreaptă, e de un kilometru trebuie să mergi mai multe ore. Dacă trebuie să iei legătura cu cineva care se află la 2 kilometri distanţă, de exemplu, vocea nu ajunge, însă fluieratul străbate distanţa. În aşa fel, scuteşti efortul”.
Distanţa cea mai mare la care a fost înregistrată recepţionarea unui mesaj fluierat este de 5 kilometri, în condiţii meteo favorabile.
Fluieratul a fost folosit ca o formă normală de comunicare la distanţă până la jumătatea secolului trecut. „Se transmiteau mesaje scurte, în general legate de muncă”. Odată ce au fost construite drumuri şi introduse linii telefonice, acest soi de comunicare risca să dispară.
Turismul a luat amploare în insulă, stilul de viaţă s-a schimbat, iar părinţii au început să îşi dorească pentru copiii lor studii superioare, fără să mai dea importanţă moştenirii, a mai povestit el.
În jurul anului 1980, o asociaţie de părinţi de elevi, şi nu Guvernul, a luat iniţiativa. „Fluieratul este patrimoniul nostru, vrem ca cei mici să îl înveţe”. În urma acestei cerinţe, au început cursurile în şcoli. „Aveau loc cursuri după-amiaza cu maeştri fluierători. Ei îi învăţau pro-bono pe copiii care doreau să dobândească fluieratul”.
În 1997, un parlamentar reprezentant al insulei a propus Guvernului ca fluieratul să fie inclus în curiculă, iar în 2000 acest lucru s-a întâmplat. Fluieratul este acum materie obligatorie şi face parte din aria limbii castellană. În prezent, elevii claselor primare, săptămânal, timp de 30 de minute, iau lecţii de fluierat.
„Nu toţi ajung să fluiere, dar toţi înţeleg mesajele”, a completat el. Dantura nu este un factor determinant, însă cea mai importantă este poziţionarea limbii. „Elevii înţeleg că fluieratul este ceva din trecutul nostru, dar şi din prezent, pentru că poate fi folosit în diverse moduri”.
Actorii care fluieră în film - Vlad Ivanov, Catrinel Marlon, Cristóbal Pinto şi Antonio Buíl - au fost elevi excelenţi, a mai precizat Correa. Cu Ivanov şi Marlon a lucrat la Bucureşti două săptămâni, intensiv, apoi prin Skype. „Începeam de la 9 dimineaţa şi exersam până la prânz, apoi aveam alte două ore. Când cineva începe să înveţe, în 15 minute oboseşte, ameţeşte. Ei au fost campioni”.
Actorii spanioli au intervenit în proiect după trei luni. „Trebuia să îi învăţ şi nu mă puteam întâlni cu ei, pentru că unul era în Geneva şi celălalt în Tenerife şi a trebuit să predau fluieratul la distanţă, online”. După opt videoconferinţe cu actorii spanioli, deja nu mai vorbeau, doar fluierau. Totuşi, în film, în mai multe scene, pentru că textul era mai dificil, fluieratul a fost dublat.
Poate fi imposibil pentru o persoană să înveţe să fluiere cuvintele. „Când se comunica aşa în insulă, erau oameni care ajungeau la 100 de ani, mureau, şi nu reuşiseră vreodată să fluiere. Acum îl folosesc şi pentru distanţe mai scurte, la fel şi copiii – uneori, aşa se strigă pe stradă”.
Kiko Correa a învăţat să fluiere cuvintele în copilărie de la tatăl lui. „Suntem şapte fraţi şi, din şapte, şase fluierăm”.
Absolut toate cuvintele, din orice limbă, pot fi fluierate, a mai confirmat el. Limbajul are 4 consoane şi 2 vocale, care se repetă. „Poţi fluiera orice. Pur şi simplu, cuvântul vorbit din orice limbă este înlocuit de cuvântul fluierat”.
Correa a fluierat în germană, rusă, letonă, franceză, română, dar şi scoţiană. El a mai colaborat cu artişti, poeţi şi scriitori, însă Porumboiu a fost primul cineast. A făcut parte din proiectul documentar despre „el silbo gomero”, iar anul acesta, a mai povestit, doi cineaşti au ajuns pe insulă pentru a reinterpreta „Păsările”, de Aristofan, şi i-au cerut ajutorul.
De la şcoală la film
Correa a povestit pentru News.ro cum a ajuns să colaboreze pentru proiectul lui Porumboiu.
„Corneliu, după cum mi-a povestit, a aflat despre «el silbo gomero» dintr-un reportaj de televiziune. Atunci i-a venit ideea că îl poate introduce într-un film. La începutul lui 2015, am primit un e-mail de la Marius Rădoi (consultant al filmului, n.r.), care îmi spunea că este un regizor român ce vrea să facă un film în care să introducă fluieratul. Aşa am început să corespondăm: i-am trimis informaţii, inclusiv un film realizat în La Gomera în care apăreau oameni care fluierau. Am schimbat întrebări, răspunsuri, în scris, prin videoconferinţe. Aşa am stabilit legătura”.
Oamenii din insulă sunt încântaţi şi abia aşteaptă să vadă filmul care include fluieratul aflat pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO.
„În La Gomera toată lumea ştie de film, abia aşteaptă să îl poată vedea şi oamenii sunt foarte mulţumiţi că cineva a dus fluieratul pe marele ecran la un astfel de nivel. Corneliu, din primul moment, a avut un mare respect pe care mulţi dintre cei de pe insulă nu îl au. A respectat el silbo cu minuţiozitate, cu afecţiune, la fel cum ar fi făcut dacă filma la piramidele egiptene, în Alhambra din Granada sau ceva de importanţa asta”.
Principalul motor al economiei în insulele Canare este turismul, aşa că locuitorii din La Gomera sunt încântat de publicitatea făcută, a mai spus el. „Orice promovare este bună. În acest caz, faptul că filmul se numeşte «La Gomera», că se fluieră şi că sunt arătate peisajele în felul acesta, cred că va fi o promovare pentru care locuitorii din insulă vor fi mereu îndatoraţi lui Corneliu”.
Correa a mai confirmat că fluieratul poate fi folosit în orice situaţie. „Generaţiile care au acum între 50 şi 70 de ani au crescut în epoca în care nu se mai fluiera în mod obişnuit şi mulţi dintre ei nu ştiu acum. Dar aproape toată lumea înţelege frazele comune şi sunt mulţi care înţeleg tot ce se fluieră”.
El a continuat: „Astăzi, telefoanele sunt foarte performante, dar sunt locuri pe insulă unde nu există acoperire, aşa că acolo se poate folosi fluieratul în caz de orice”.
El a povestit şi o întâmplare amuzantă cu o echipă de televiziune din Japonia care a venit să vadă şi să filmeze cum decurge un curs de fluierat. „La finalul cursului predat de mine, am mers într-o râpă, ca ei să înregistreze în natură. Cu noi mai era un localnic căruia i-au spus să îmi transmită, de exemplu, să ridic mâna dreaptă. El mi-a fluierat, eu am făcut asta, iar lor le lua jumătate de oră, pentru că aveau acoperire, să verifice dacă ce am făcut eu era exact ce îmi fusese fluierat. Aşa că noi eram mult mai rapizi decât ei”.
Lungmetrajul „La Gomera” rulează de vineri în cinematografe din 45 de oraşe din ţară.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
