INTERVIU - Corneliu Porumboiu, despre „La Gomera”, cel mai dinamic film al său, despre noua generaţie de cineaşti şi ideea unui serial

Regizorul Corneliu Porumboiu a vorbit într-un interviu acordat News.ro despre „La Gomera”, cel mai dinamic film al său, după cum îl caracterizează, despre cinematografia românească de astăzi, noua generaţie de autori şi despre intenţia lui de a realiza un serial pentru o platformă de streaming sau televiziune, alternative care oferă bugete şi noi posibilităţi de exprimare. Cineastul este de părere că nu există un interes real al autorităţilor pentru sprijinirea filmului românesc şi că o componentă importantă în atragerea publicului spre acesta o reprezintă educaţia. Dispariţia sălilor de cinema a dus la pierderea a două generaţii de spectatori, a mai spus el, iar comediile şi filmele policier i-ar putea readuce în faţa marilor ecrane.

Cel mai recent film al lui Corneliu Porumboiu a avut premiera mondială în competiţia Festivalului de la Cannes de anul acesta, iar la începutul săptămânii a fost desemnat propunerea României pentru o nominalizare la categoria „cel mai bun lungmetraj internaţional” a premiilor Oscar 2020.

„La Gomera”, al cincilea lungmetraj de ficţiune al lui Porumboiu, este prima producţie semnată de cineast care a fost filmată şi în afara României, în Spania şi Singapore. Din distribuţie fac parte Vlad Ivanov, Catrinel Marlon (Menghia), Rodica Lazăr, Sabin Ţambrea, Julieta Szönyi, George Piştereanu, István Teglas, Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto şi Antonio Buíl.

Vlad Ivanov este Cristi, un poliţist român corupt implicat într-o afacere de 30 de milioane de euro cu mafia. El ajunge în insula La Gomera (Spania) pentru a învăţa „El silbo”, fluieratul folosit de localnici pentru a comunica. Limbajul codat îl va ajuta să-l elibereze pe Zsolt (Ţambrea), un traficant aflat în arest la Bucureşti şi singurul din bandă care ştie unde sunt ascunşi banii.

Ideea filmului „La Gomera” a pornit de la un reportaj pe care Porumboiu la văzut la TV în urmă cu mai mulţi ani. I s-a părut foarte interesantă metoda de comunicare şi s-a gândit să o folosească într-un film al său. S-a documentat mult şi, în timp ce lucra la alte două proiecte, a scris acest scenariu, care, pe parcurs, a suferit câteva modificări.

Nu îl consideră un tribut adus „El silbo gomero”, metodă de comunicare prin fluierat aflată pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, dar se aşteaptă ca în Spania – şi pentru că din distribuţie fac parte actori spanioli – să fie bine primit. „Am cercetat şi nu am găsit niciun film, cel puţin nu unul cunoscut, care să fi folosit limbajul ca subiect. Mi s-a părut foarte interesant modul ăsta de comunicare. Iniţial, era un sistem aparte, abia mai târziu a început să fie folosit pentru cuvinte în limba spaniolă”.

Cineastul nu a putut dezvălui bugetul producţiei, mai mare decât pentru orice alt film al său, însă a confirmat că o parte importantă a fost alocată muzicii, cu părţile de operă şi simfonică ceva mai accesibile financiar. Pe coloana sonoră se regăsesc Iggy Pop şi Ute Lemper.

Cât priveşte distribuţia, dacă cu Vlad Ivanov mai lucrase pentru „Poliţist, adjectiv” (2009), pe Catrinel Marlon (Menghia) a cooptat-o pentru rolul Gilda după o discuţie cu Cristian Mungiu.

„Cu Vlad mai lucrasem şi m-am gândit la personajul lui din «Poliţist, adjectiv» când l-am conturat pe Cristi din «La Gomera». Am discutat pe marginea lui destul şi i-am dat o formă”. Nu s-a improvizat foarte mult, dar Porumboiu nu este nici adeptul menţinerii totale a textului. „Acolo unde este loc, se improvizează. Nu e bine nici să ţii prea mult de text”.

Pe Catrinel Marlon a ales-o după ce a văzut mai multe actriţe din Bucureşti. Niciuna însă nu părea potrivită pentru rolul Gilda. „L-am întrebat pe Cristian Mungiu dacă ştie pe cineva care s-ar potrivi şi el mi-a spus despre Catrinel că a început să joace. Ne-am întâlnit şi am colaborat foarte bine”.

El caraterizează „La Gomera” drept „cel mai dinamic film al meu, care combină elemente noir cu acţiune şi ceva umor”. Un film care va prinde la public, a mai spus regizorul.

„Mai degrabă aş lucra cu cineva la o poveste pe care să o regizez, decât să am una gata făcută”

Porumboiu a debutat în lungmetraj în 2006, cu „A fost sau n-a fost”, după ce a realizat şase scurtmetraje. Au urmat „Poliţist, adjectiv” (2009), „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism” (2013) şi „Comoara” (2015). El a realizat şi două documentare – „Al doilea joc” (2014) şi „Fotbal infinit” (2018).

Filmele sale de ficţiune sunt bazate pe scenarii proprii. O practică obişnuită la regizorii din „Noul Val”. Porumboiu nu exclude ideea de a regiza după o poveste scrisă de altcineva, însă trebuie să fie una cu adevărat valabilă.

„Primesc scenarii, însă cred că mai degrabă aş lucra cu cineva la o poveste pe care să o regizez, decât să am una gata făcută. Dacă te implici într-un proiect cinematografic – care durează undeva la doi, trei ani – trebuie să ţi-l asumi. Trebuie să fie foarte important pentru tine, să ai nervii să îl faci. Investeşti tot, de la timp până la energie”.

În 2017, la relansarea cărţii „Bricabrac” a lui Lucian Pintilie (1933-2018), ultimul eveniment public la care a participat maestrul, Corneliu Porumboiu a povestit cum l-a întâlnit şi cum au colaborat. „Am avut şansa să discut despre toate scenariile mele cu el, despre toate filmele mele, deşi uneori am fost foarte încăpăţânat şi acum regret, cel puţin când revăd un film, că nu l-am ascultat şi de fiecare dată când termin câte un scenariu, abia aştept să mă văd cu domnia sa”, a afirmat el atunci.

În prezent, Porumboiu se consultă, cum a făcut-o şi înainte, cu mai mulţi colegi de generaţie. „Am făcut şi fac asta mereu. Mă consult tot timpul cu colegi, cu Cristian (Mungiu, n.r.), de exemplu. Discutăm şi, în felul ăsta, poate cineva are o idee, îţi dă o altă perspectivă asupra a ceea ce faci. În plus, există producătorii şi coproducătorii cu care mă mai consult. Când eşti prins în munca ta, e bine să mai ai şi alte perspective”.

Cinematografia românească – componentă culturală ce trebuie conservată

Cineastul este optimist în privinţa cinematografiei româneşti, chiar dacă piaţa este în prezent „foarte dură”.

„Astăzi, cinematografia românească este una destul de diversă. E o plajă destul de interesantă. Din păcate, nu cred că e şi piaţa. Mi-ar plăcea să fie mai multe bilete vândute la filmul românesc. Sunt filme foarte bune care au fost produse în ultimii zece ani. Un spectator vede lucruri şi îi plac sau nu. Comedia este probabil genul care i-ar atrage pe oameni şi poate filmele din zona policier, thriller. Se consumă mult. Comedia a mers tot timpul în România, dacă ne uităm la «Nea Mărin» şi «BD»-urile care se văd şi acum. Este şi un fel de nostalgie, pentru că nu cred că «BD»-urile funcţionează la puşti de 18 ani”.

El a continuat: „Toate filmele mele au o zonă de comic, dar una specială. «A fost sau n-a fost» a funcţionat bine în zona asta de comic, dar acum nu pot să zic că am un proiect de genul. Depinde de subiect. Până la urmă, orice ai face, trebuie să fii tu convins”.

În viziunea lui, odată cu pierderea rutinei de a merge la cinema – din cauza dispariţiei multor săli – au fost pierdute două generaţii de spectatori.

„Piaţa este foarte dură acum. În plus, mai există o problemă: mersul la cinema presupune o rutină, o anumită percepţie şi, din anii 1990, când au început să fie închise sălile, şi până în anii 2005-2006, când au apărut multiplexuri, noi am pierdut două generaţii de public, a mea şi a părinţilor. Mersul la cinema e un tip de consum. Presupune să ieşi din casă, să te uiţi, să ai prieteni cu care să discuţi după, presupune ca societatea să discute despre asta”.

Porumboiu a dat exemplu Franţa, unde locuieşte parte din timp împreună cu familia. „Un Palme d’Or din anul respectiv cumva trebuie bifat, pentru că la masă se întâlnesc şi vorbesc despre el. Dacă la noi, la masă, când se văd prietenii, se vorbeşte despre Becali şi ce a mai făcut el, dacă ăsta este nivelul, evident că va fi greu să impui produs cultural. Ţine de un anumit tip de percepţie, de educaţie. În România, rata celor care merg la cinema este cea mai scăzută din Europa, mai scăzută şi decât în Bulgaria, care are o populaţie mai mică. Un film bulgăresc de mainstream face 200.000 de intrări”.

Într-o societate care se tot reinventează, nu e de blamat acest lucru, a adăugat el.

Cinematografele din mall-uri introduc în program şi filme româneşti, într-o anumită cotă. „Evident că, fiind zonă privată, oamenii ăia fac un business. Problema e cu celelalte săli. Nu le poţi cere lor să facă un lucru pe care statul român putea să îl facă în timp. Este trist să nu ai în Bucureşti... Acum, în afară de Cinematecă, cu două săli, mai este Europa. Studio era o sală bună. Ştiu că prin anii 2000 făcea cât mall-urile, care e adevărat că nu erau multe pe vremea aia. Avea un program de conţinut, divers. Filmele mele făceau acolo în două săptămâni cât în restul Bucureştiului”.

Aşa cum, la mall, biletul de cinema trebuie să acopere utilităţi, salarii, şi profitul vine din popcorn şi restul, aşa funcţionează şi cinematografele de autor din străinătate – există o cafenea lângă, un restaurant şi profitul vine din asta, a mai explicat el.

Cât priveşte autorităţile, Porumboiu este sceptic privind intenţiile şi acţiunile privitor la această arie culturală. „Nu există un interes real”.

Despre modul în care fondurile Centrului Naţional al Cinematografiei sunt distribuite, el a explicat: „Este un fond destul de mic şi trebuie să fie sprijiniţi şi regizorii tineri. Eu, cu un proiect, adun foarte multe surse din străinătate, adun cât mai mulţi coproducători şi asta certifică valabilitatea şi interesul subiectului. Dar e normal, pentru că aşa funcţionează cinematografia europeană. La CNC ar fi, într-adevăr, o discuţie dacă s-ar mări fondul. Până la urmă, asta e o decizie politică”.

Cinematografia trebuie susţinută şi cu programe şcolare, mai crede regizorul. „Au început şi sper să funcţioneze. Sunt filme vechi foarte bune, de dinainte de 1989, şi sper să nu dispară. Este o componentă culturală care trebuie prezervată”.

Noua generaţie de cineaşti este „una foarte bună, ieşită mai din nimic”, a adăugat el. „Cred că este o perioadă bună pentru cinematografia românească, cu tineri regizori care apar şi cu cei care au ajuns undeva la mijlocul carierei. Se produce destul de mult acum, cam 15 filme pe an, spre deosebire de 2000 când nu se producea niciun film sau unul, două, în anii 1990. Va depinde foarte mult de piaţă, de tipul de consum. Poate în zona televiziunilor să apară formate interesante de seriale. E o piaţă în mişcare”.

Serialul, un gen de interes pentru cineast

Porumboiu a mai remarcat că, de la debutul cu „A fost sau n-a fost”, recompensat cu trofeul Caméra d'Or, piaţa s-a schimbat „enorm, de la consum până la concurenţă, cu apariţia digitalului şi că acum pot fi făcute din ce în ce mai multe filme”.

„În Franţa, de exemplu, care este piaţa cea mai generoasă, sunt probabil 14 premiere pe săptămână. Este foarte greu să te impui într-o piaţă de genul ăsta. Pe de altă parte, sunt alternative ca platformele de streaming, care oferă bugete şi noi posibilităţi de exprimare. Cum ne vom adapta la asta e greu de spus. Sper ca marile reţele să producă şi conţinut românesc. HBO a început deja”.

Cineastul a mărturisit că este interesat de realizarea unui proiect de tip serial, iar ideea pe care o are este una „complicată”.

„Aş avea un proiect care ar merge într-o formulă de tipul acesta, dar încă nu ştiu dacă... Să vedem cu celelalte pe care le mai am. Şi aici e vorba şi despre felul în care lucrezi, despre echipe. Dacă intri într-o zonă de serial, trebuie o echipă de scenarişti, e altă dimensiune. După aia, un buget – depinde dacă proiectul meu poate fi finanţat real, pentru că ideea pe care o am e mai complicată. Este o idee deocamdată. Mai am şi altele de ficţiune. Nu ştiu încă, dar mă interesează zona asta. Poţi face de la miniserii la seriale”.

Corneliu Porumboiu va fi prezent săptămâna viitoare la Festivalul de Film de la Toronto, unde „La Gomera” va fi proiectat în secţiunea „Masters”, iar seria evenimentelor nu se va încheia acolo.

„Cum abia am încheiat „La Gomera”, sunt destul de ocupat cu promovarea. Nu pot să spun că am un proiect care vine imediat. Am două subiecte pentru care mă documentez. Sper ca în doi, trei ani să apară unul”.

Lungmetrajul, care a fost prezentat în ţară doar la Festivalul de Film Transilvania şi la festivalul Anonimul, va fi lansat în cinematografele româneşti pe 13 septembrie.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.