Jules Feiffer, caricaturist şi scriitor câştigător al Premiului Pulitzer, a cărui producţie prolifică a variat de la benzi desenate la piese de teatru, scenarii şi cărţi pentru copii, a murit la vârsta de 95 de ani. Fidel formei sale aparent neobosite, şi-a publicat ultima carte în urmă cu doar patru luni, transmite The Associated Press.
Soţia lui Feiffer, scriitoarea JZ Holden, a declarat marţi că acesta a murit de insuficienţă cardiacă congestivă în casa lor din Richfield Springs, New York, şi a fost înconjurat de prieteni, de cele două pisici ale cuplului şi de lucrările sale de artă recente.
Holden a spus că soţul ei a fost bolnav de câţiva ani, „dar a fost ager şi puternic până la sfârşit. Şi amuzant”.
Flexibil din punct de vedere artistic, Feiffer a trecut prin numeroase forme de exprimare, descriind curiozitatea copilăriei, angoasa urbană şi alte curente sociale. În fiecare dintre acestea, el a adus un spirit ascuţit şi observaţii acute ale relaţiilor personale şi politice care defineau viaţa cititorilor săi.
După armată, s-a întors să deseneze caricaturi şi a ajuns la un săptămânal alternativ nou pe atunci, The Village Voice. Lucrările sale au debutat în ziar în 1956.
The Voice a devenit o publicaţie de referinţă a New York-ului central şi liberal, iar Feiffer a devenit unul dintre reprezentanţii săi. Coloana sa, numită simplu „Feiffer”, a apărut acolo timp de mai bine de 40 de ani.
În 1997, Feiffer a demisionat de la Voice pe fondul unei dispute salariale, stârnind indignarea cititorilor. Coloana sa a continuat să fie distribuită până când a încetat să mai apară în 2000.
După cum a explicat Feiffer ziarului Chicago Tribune în 2002, lucrările sale se refereau la „comunicare şi întreruperea acesteia, între bărbaţi şi femei, părinţi şi copii, un guvern şi cetăţenii săi, precum şi la individul care nu se descurcă prea bine cu autoritatea”.
Feiffer a câştigat cele mai importante premii ale Statelor Unite în jurnalism şi cinematografie, primind un Premiu Pulitzer în 1986 pentru desenele sale animate, iar „Munro”, un scurtmetraj de animaţie scris de el, a câştigat un Oscar în 1961. Biblioteca Congresului a organizat o retrospectivă a operei sale în 1996.
„Scopul meu este să îi fac pe oameni să gândească, să îi fac să simtă şi, pe parcurs, să îi fac să zâmbească dacă nu chiar să râdă”, a declarat Feiffer pentru South Florida Sun Sentinel în 1998.
„Umorul mi se pare una dintre cele mai bune modalităţi de a îmbrăţişa idei. Îi face pe oameni să asculte cu garda jos”, a mai spus el.
Feiffer s-a născut pe 26 ianuarie 1929, în Bronx. Din copilărie, i-a plăcut să deseneze.
În tinereţe, a urmat cursurile Pratt Institute, un colegiu de artă şi design din Brooklyn şi a lucrat pentru Will Eisner, creatorul popularului personaj de benzi desenate The Spirit.
Feiffer a desenat prima sa bandă desenată, „Clifford”, de la sfârşitul anilor 1940 până când a fost încorporat în armată în 1951, potrivit unei biografii de pe fostul său site web. Potrivit biografiei online, el a servit doi ani în Corpul de Transmisiuni.
El îşi dezvoltase de mult timp o listă de proiecte secundare . A publicat romane, începând din 1963 cu „Harry şobolanul cu femei”. A început să scrie piese de teatru, stimulat de un sentiment de bulversare sociologică pe care, aşa cum a declarat mai târziu pentru revista Time, simţea că nu îl poate aborda „în şase panouri de desen animat”.
Prima sa piesă, „Little Murders”, din 1967, a câştigat un premiu Obie, o distincţie importantă pentru producţiile Off-Broadway şi Off-Off-Broadway.
În cele din urmă, a scris peste o duzină de piese de teatru şi scenarii, variind de la versiunea cinematografică din 1980 a benzii desenate clasice „Popeye” până la teritoriul mai dur al „Carnal Knowledge”, o poveste despre doi prieteni de facultate şi relaţiile lor toxice cu femeile pe parcursul a 20 de ani. Feiffer a scris versiunile pentru scenă şi ecran ale piesei „Carnal Knowledge”, care a fost ecranizată în 1971 într-un film regizat de Mike Nichols, cu Jack Nicholson, Art Garfunkel, Candice Bergen şi Ann-Margret.
Feiffer a contribuit, de asemenea, la revista muzicală erotică de lungă durată „Oh! Calcutta!”
Dar, după recenziile dezamăgitoare la piesa sa din 1990, „Elliot Loves”, Feiffer s-a îndreptat spre tărâmul mai blând al literaturii pentru copii.
„Genul meu de teatru era despre confruntarea adulţilor cu adevăruri pe care nu voiau să le audă. Dar mi s-a părut că am ajuns la un punct, în acest moment anume, în care adulţii ştiau toate veştile proaste. ... Aşa că am căutat oameni cărora să le pot da veşti bune şi mi s-a părut că ar trebui să fie generaţia următoare”, a declarat Feiffer pentru National Public Radio în 1995.
După ce a ilustrat inventiva carte a lui Norton Juster din 1961, „The Phantom Tollbooth”, Feiffer a adus o minune ironică în propriile sale cărţi pentru tinerii cititori, începând cu „The Man in the Ceiling” din 1993. O versiune muzicală a avut premiera în 2017 la Bay Street Theater din Sag Harbor, New York.
Teatrul a organizat o petrecere surpriză de 90 de ani pentru Feiffer în februarie 2019, când a acordat un interviu pe scenă pentru a însoţi o proiecţie a „Carnal Knowledge”.
În ultimii ani, Feiffer a pictat şi a predat cursuri de scriere umoristică la mai multe colegii, printre alte proiecte. În septembrie anul trecut a publicat un roman grafic pentru tinerii cititori, „Amazing Grapes”.
Soţia sa a spus că s-a distrat foarte mult scriind-o, apreciind desenele şi povestea.
„Era un copil de 5 ani care trăia în corpul unui bătrân de 95 de ani”, a spus ea.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
