Aproape un milion de români cu dizabilităţi trăiesc într-o societate în care 66% dintre persoanele fără dizabilităţi se tem să nu jignească în interacţiunea cu ei, în timp ce 82% dintre persoanele cu dizabilităţi spun că cel mai important pentru ele este să fie implicate în activităţi sociale, arată un studiu realizat de Asociaţia CED România Centrul de Excelenţă prin Diversitate şi Accenture, cu susţinerea European Accessibility Resource Centre AccessibleEU, una dintre iniţiativele-cheie ale Comisiei Europene în cadrul Strategiei europene pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi 2021-2030.
Potrivit datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, există aproape un milion de români cu dizabilităţi.
Studiul analizează în oglindă trei perspective esenţiale pentru înţelegerea provocărilor cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi: a societăţii (persoane fără dizabilităţi), a persoanelor cu dizabilităţi şi a aparţinătorilor acestora.
”Rezultatele studiului trag un semnal de alarmă cu privire la importanţa schimbării atitudinii de spectator în societate şi a alinierii între aşteptările societăţii cu privire la dificultăţile cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi nevoile reale ale acestora. Lipsa unei sincronizări poate duce la stagnarea progresului în integrare sau la iniţiative ineficiente”, arată studiul.
În ierarhia nevoilor persoanelor cu dizabilităţi, 68% dintre persoanele fără dizabilităţi consideră că este mai important pentru persoanele cu dizabilităţi să primească sprijin de la stat, iar 66% sunt de părere că prioritară este consilierea psihologică. În oglindă, persoanele cu dizabilităţi prioritizează nevoi concrete de interacţiune socială: 82% dintre acestea apreciază că activităţile sociale sunt esenţiale pentru o viaţă de calitate, în timp ce 72% subliniază importanţa activităţilor culturale şi recreaţionale.
Totodată, în timp ce 85% dintre persoanele fără dizabilităţi intervievate consideră că principalul responsabil în integrarea persoanelor cu dizabilităţi trebuie să fie statul şi doar 33% apreciază că şi societăţii îi revine această responsabilitate, 47% dintre persoanele cu dizabilităţi sunt de părere că şi ceilalţi ar trebui să îşi îmbunătăţească nivelul de implicare. Aparţinătorii sunt şi mai drastici în această privinţă: 72% susţin necesitatea unui sprijin crescut din partea comunităţii.
În ceea ce priveşte barierele sociale, studiul arată că lipsa de informaţii cu privire la dizabilitate şi lipsa experienţelor concrete de interacţiune sunt cel mai des amintite de către persoanele fără dizabilităţi. De exemplu, atunci când întâlnesc pentru prima dată o persoană cu dizabilităţi, 58% dintre cei fără dizabilităţi vor să ajute şi să se facă utile, însă teama de a nu jigni (66%), lipsa experienţei în interacţiune (46%) sau lipsa de cunoştinţe despre diversele tipuri de dizabilităţi (45%) le împiedică să acţioneze.
„Studiul acesta confirmă că există o diferenţă clară între ceea ce crede societatea că este important pentru persoanele cu dizabilităţi, cum sunt acestea percepute şi ceea ce îşi doresc şi simt ele cu adevărat: interacţiune, implicare şi oportunităţi egale. Nu putem vorbi despre incluziune cât timp rămânem la nivel de declaraţii. Avem nevoie de acţiuni concrete care să faciliteze integrarea reală în comunitate. Prin iniţiativa «O familie de milioane» vrem să construim punţi între oameni, să reducem barierele sociale şi să inspirăm implicarea activă”, a declarat Cristina Căluianu, membru fondator şi membru în Consiliul Director al Asociaţiei CED România Centrul de Excelenţă prin Diversitate.
Studiul a analizat şi oportunităţile de participare în comunitate prin prisma mediului profesional, un spaţiu care facilitează interacţiuni valoroase şi consolidează sentimentul de apartenenţă la societate:
· 78% dintre persoanele cu dizabilităţi nu au participat deloc în ultimul an la activităţi profesionale şi nici nu s-au informat despre oportunităţi de angajare;
- 65% consideră că piaţa muncii nu este pregătită să le integreze;
- 67% văd sistemul educaţional ca fiind inadecvat pentru pregătirea lor profesională.
Mai mult, cercetarea evidenţiază şi o discrepanţă în înţelegerea rolului pe care mediul profesional îl poate avea în viaţa persoanelor cu dizabilităţi. În timp ce 72% dintre persoanele cu dizabilităţi şi 78% dintre aparţinători văd participarea în mediul profesional ca fiind esenţială pentru o viaţă independentă, doar 40% dintre persoanele fără dizabilităţi văd acest aspect ca fiind important.
61% dintre cei intervievaţi nu ar fi deranjaţi de angajarea persoanelor cu dizabilităţi în compania în care lucrează.
În plus, dacă ar avea un coleg cu dizabilităţi, 94% dintre persoanele fără dizabilităţi intervievate au declarat că ar dori să cunoască persoana dincolo de dizabilitate, iar 87% s-ar implica activ în integrarea acesteia în echipă. Sunt semnalate însă şi temeri legate de interacţiune:
· 51% se simt nesigure despre cum să ofere ajutor în mod adecvat;
· 31% ar păstra distanţa de teamă să nu greşească.
„Rezultatele acestui studiu ne arată că există un decalaj semnificativ între percepţiile societăţii şi dorinţele reale ale persoanelor cu dizabilităţi. În timp ce societatea pune accent pe sprijinul instituţional, persoanele cu dizabilităţi vor să aibă o viaţă socială activă, interacţiuni fireşti în comunitate. Este evident că pentru o schimbare reală trebuie să trecem de la bune intenţii la acţiuni concrete care să faciliteze aceste conexiuni sociale”, a declarat Raluca Burghelea, Country Managing Director, Accenture România.
68% dintre persoanele cu dizabilităţi identifică lipsa de informare şi conştientizare a societăţii ca fiind principala problemă care le afectează interacţiunile zilnice. În acelaşi timp, persoanele fără dizabilităţi îşi exprimă deschiderea spre învăţare şi adaptare:
• 57% consideră că le-ar ajuta sfaturi despre moduri de interacţionare venite chiar de la persoane cu dizabilităţi;
• 51% ar aprecia informaţii generale despre diferitele tipuri de dizabilităţi;
• 42% simt nevoia unor ghiduri de interacţiune cu persoane cu dizabilităţi.
În contextul acestor bariere, Asociaţia CED România şi Accenture, cu susţinerea AccessibleEU, lansează „O familie de milioane”, o iniţiativă naţională de conştientizare a nevoilor persoanelor cu dizabilităţi, care îşi propune să extindă familia persoanelor cu dizabilităţi dincolo de familia biologică şi să încurajeze societatea să sprijine integrarea lor, devenind, în mod simbolic, un frate, o mătuşă sau un verişor în această familie. Pentru a încuraja comunitatea să se implice activ în sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi, partenerii proiectului inaugurează „Uşa unei familii de milioane”, un monument simbolic amplasat în Bucureşti, la intrarea în Parcul Herăstrău, o metaforă pentru pragul dintre izolarea şi integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe care şi societatea are responsabilitatea de a-l trece.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
