Scriitorul Stelian Tănase a declarat pentru News.ro că s-a bucurat de prietenia lui Neagu Djuvara, caracterizându-l „un om cu o existenţă aventuroasă, senin, echilibrat, cu un impact intelectual aproape miraculos în rândul tinerilor”.
„Neagu Djuvara era respectat. Provenea dintr-o familie veche. În 23 august 1944, el trebuia să meargă de la Bucureşti, din Berlin la Stockholm cu corespondenţă diplomatică, ducea răspunsul lui Antonescu la Stockholm... L-a prins schimbarea, sorţii Războiului, a rămas în Occident, s-a perindat prin lume, a ajuns în Africa, a stat mult timp la Paris, a făcut şi jurnalism. Deci, o existenţă aventuroasă”, a rezumat Stelian Tănase.
După căderea comunismului, Neagu Djuvara s-a întors în România. „Şi Dumnezeu i-a dat viaţă lungă şi a putut să ne înveţe şi pe noi, să ne influenţeze, ne-a lăsat să-l observăm”, a adăugat scriitorul.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Stelian Tănase l-a descris pe Neagu Djuvara ca „un om senin şi echilibrat, văzuse multe şi asta îi dădea măsură în toate judecăţile sale. A reuşit să scrie la bătrâneţe şi în ultima parte a vieţii sale câteva lucrări de impact, de influenţă şi, pe de altă parte, a cultivat prietenia multor intelectuali, tineri. Impactul lui între tineri a fost foarte mare, a fost respectat. Este aproape un miracol că un om de experienţa şi vârsta lui, care venea din cu totul altă generaţie, să reuşească să se conecteze la lumea reală românească şi să aibă o asemenea influenţă, intelectuală în principal”.
Neagu Djuvara a fost şi un militant civic în ultimii ani.
„Avea şi scurte furii. De exemplu, era la PNL şi uneori deciziile şi declaraţiile unor oameni politici îl iritau şi avea reacţii violente. Dar, calmul l-a caracterizat, ceea ce pe noi nu prea ne caracterizează, suntem emoţionali, nevricoşi. Era un om înţelept, calm, tolerant. M-am bucurat de prietenia lui. Au fost şi acţiuni la care am participat împreună. Am protestat împreună în urmă cu câţiva ani faţă de situaţia deplorabilă de la Hotelul Concordia. El a semnat atunci petiţia cu noi şi era cel mai entuziast. Apreciez felul în care a fost solidar cu noi. Pentru mine, a fost un moment de şcoală civică. A fost o lecţie pentru toată lumea”, a mărturisit Stelian Tănase.
Cărţile ne vor aminti de Neagu Djuvara.
„Generaţiile care-i vor urma vor învăţa de la el din cărţi. Pentru un scriitor, cărţile sunt tot ce rămâne. Putem să le luăm, să le recitim pentru a ne întâlni cu Neagu Djuvara”, a încheiat scriitorul.
Neagu Djuvara, născut pe 18 august 1916, la Bucureşti, într-o familie de origine aromână, şi-a luat licenţa în Istorie la Sorbona, în 1937, şi trei ani mai târziu a devenit doctor în Drept, la Paris. În 1972, a obţinut doctoratul în Filosofie, tot în capitala franceză, urmând ca, în 1987 să primească Diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris.
A fost curier diplomatic în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, la Stockholm, unde a plecat pe 23 august 1944 şi a rămas până în 1947.
A urmat exilul la Paris, unde a fost secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, a colaborat cu Radio Europa Liberă şi mai multe fundaţii. A petrecut 23 de ani în Republica Niger, în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine, de unde s-a întors, în 1984, la Paris.
După Revoluţia din 1989, Neagu Djuvara a revenit în România, unde a fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti până în 1998.
Neagu Djuvara a fost membru de onoare al Institutului de Istorie ''A.D.Xenopol'' din Iaşi şi al Institutului de Istorie ''Nicolae Iorga'' din Bucureşti.
Un susţinător al cercetărilor referitoare la istoria românilor, preocupat, în special, de filosofia istoriei, Neagu Djuvara a scris 20 de volume, de specialitate şi memorii, între care se numără ”Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor'” (Paris, 1975), premiată de Academia Franceză în 1976, ”Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne” (1995), ”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie” (1999) şi ”Amintiri din pribegie” (2005).
Numele său apare pe mai multe volume colective, precum ”Aromânii: istorie, limbă, destin” (1996, 2012) şi ”Cărţile care ne-au făcut oameni” (2010).
În 2006, a fost decorat cu Ordinul Naţional ''Servicul Credincios'' în grad de Mare Cruce, iar în 2010, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, l-a decorat cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler, iar la finalul lunii martie 2016, a primit premiul de Excelenţă la cea de-a XVI-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
