Musicalul „Hedwig and the Angry Inch”, regizat de Răzvan Mazilu, cu Tudor Cucu Dumitrescu şi Lucian Ionescu, pe un text de John Cameron, muzica şi versurile Stephen Trask, va fi prezentat în premieră de Teatrul „Stela Popescu” pe 7 şi 8 iunie, ora 19.00, la Sala „Olga Tudorache” a Teatrului Metropolis.
Răzvan Mazilu declara în prezentarea spectacolului: „Hedwig and the Angry Inch - un nou musical, un nou titlu celebru şi îndrăgit, montat în toata lumea, o nouă provocare. O întâlnire minunată, de adevărată echipă, cu colectivul Teatrului Stela Popescu. O descoperire a unui nou actor de musical - Tudor Cucu Dumitrescu. O reconfirmare a unui mare talent - Lucian Ionescu. În rolul Hedwig, amândoi fac creaţii de referinţă, adevărate performanţe. O bucurie de spectacol despre iubire, marginali, toleranţă, acceptare şi renaştere”.
Din echipa de creaţie, alături de Răzvan Mazilu mai fac parte Adriana Grand (décor), dar şi Carmen Stanciu (traducerea textului), Alex Ştefănescu (Traducerea versurilor), Marian Iancu (Lighting designer). În distribuţie Hedwig - Tudor Cucu Dumitrescu (7 iunie)/ Lucian Ionescu (8 iunie) şi Yitzhak - Ana Maria Ivan (7 iunie)/ Crina Matei (8 iunie). Band-ul „The Angry Inch” este compus din Johnny Bica (pian) Irina Cărămizaru şi Cristina Danu (backing vocal), Andrei Paraschiv (percuţie), Ciprian Pop (chitară), Vlad Vedeş (chitară bas).
„Hedwig and the Angry Inch” spune povestea unei existenţe contorsionate între căutarea succesului pe scenă şi găsirea împlinirii într-o existenţă zbuciumată şi nonconformistă. Încercările incredibile prin care trece Hedwig, dar mai ales asumarea şi sensibilitatea cu care le dezvăluie publicului pe acorduri de rock, au făcut ca în jurul piesei să se ţeasă o aură de cult pentru iubitorii genului de musical. Hedwig nu este un manifest pentru un anumit tip de sexualitate, ci o experienţă teatrală cu un mesaj profund uman ce îndeamnă la deschidere şi empatie faţă de suferinţa pe care o resimte, de fapt, fiecare fiinţă umană.
„Hedwig and the Angry Inch: spectacol-concert, strigăt disperat de iubire al fiinţei umane. Luminează umbrele, dă proscrişilor şansa demnităţii şi, răsturnând convenţia, ne provoacă să ne privim în oglindă: Hedwig suntem noi. La prima lectură, textul mi-a amintit, in mod neaşteptat, de finalul plin de speranţă scris de Nina Berberova în romanul său, „Acompaniatoarea”: «Şi chiar dacă mi se va spune că o biată musculiţă nu are dreptul să aspire la măreţia universală, eu tot nu voi înceta să aştept şi să-mi zic: nu poţi muri, nu te poţi odihni, încă mai este o fiinţă ce se preumblă pe pămînt. Încă mai este ceva ce-ţi este datorat şi pe care-l vei recăpăta într-o bună zi... dacă Dumnezeu există.»”, spune Răzvan Mazilu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
