George Ivaşcu, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, a transmis luni, cu ocazia împlinirii a 142 de ani de la naşterea sculptorului Constantin Brâncuşi, un mesaj bogat în metafore în care sublliniază că gloria artistului aparţine Franţei, însă opera este a întregii omeniri, iar „bătăturile de pe palmele lui rămân în veci ale noastre”.
Constantin Brâncuşi s-a născut pe 19 februarie 1876, la Hobiţa, judeţul Gorj. A absolvit, în 1902, Şcoala de bellearte din Bucureşti, iar în 1906 a expus pentru prima dată lucrările la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris. În 1907, a fost prezentată prima versiune a sculpturii „Sărutul", care a stat la baza lucrării „Poarta Sărutului", care face parte din ansamblul de la Târgu-Jiu, alături de „Coloana infinitului" şi „Masa Tăcerii".
Printre cele mai cunoscute opere ale sculptorului român, decedat pe 16 martie 1957, la Paris, se află „Rugăciunea", „Cuminţenia Pământului” şi „Domnişoara Pogany".
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
„Astăzi, numele lui este pomenit cu respect pe orice continent, dar cu pronunţia şlefuită a limbii franceze. Dacă ar vedea căciula de pe A, ar şti cu toţii de unde vine acest uriaş. Oricine a trecut pragul atelierului său din Paris poate spune că a văzut România. Că a privit-o în ochi. Gloria artistului aparţine Franţei, opera este a întregii omeniri, însă bătăturile de pe palmele lui rămân în veci ale noastre. Sunt ale fiului unui popor răbdător, dar încăpăţânat, ce a săpat toată viaţa după rostul primordial al lucrurilor. Un om adunat, care a adus la lumină ceva mai solid decât doricul, mai simetric decât ionicul şi mai frumos decât corinticul: infinitul cel dintâi. Şi prin acest om, România a devenit cu adevărat mare”, a transmis ministrul.
El a adăugat: „În prag de Centenar al Unirii, o masă goală ne aminteşte absenţa celor căzuţi pentru a împlini un vis lung de o mie de ani. Cu ochi de geometru şi mâini învăţate cu greul, a smuls din piatră şi metal ordinea a ceea ce Dumnezeu a lăsat, cu bune şi cu rele. Noapte de noapte, s-a întors în vis din exil spre ţara captivă, spre prispa pe care a deschis ochii şi a văzut frumuseţea lumii. Ca să o poată vedea, sufletul i s-a transformat în pasăre măiastră. O întreaga planetă i-a văzut zborul şi s-a închinat, doar autorităţile române ale timpului i-au întors spatele. Însă el i-a iertat, ca să ne poată iubi pe noi în continuare. Un suflet mare cât toată România împlineşte azi 142 de ani şi este mai în putere ca oricând”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
