Ileana Bîrsan şi Claudiu Mitcu, realizatorii documentarului „Procesul”, lansat vineri în cinematografe, vorbesc într-un interviu acordat News.ro despre cazul lui Mihai Moldoveanu - care a câştigat la CEDO un proces împotriva statului român, după ce i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil -, despre abordarea acestuia şi spun că filmul ar putea fi un punct de plecare pentru investigaţii.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe X Distribuie pe Email

Documentarul „Procesul”, nominalizat la premiile Gopo 2018, urmăreşte cazul lui Moldoveanu, fost ofiţer al armatei române, condamnat la 25 de ani de închisoare pentru o crimă pe care susţine că nu a comis-o.

După un lung şir de încercări de a-şi demonstra nevinovăţia, în iunie 2012 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât că – în cauza Moldoveanu împotriva României – a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Acuzatul nu a avut avocat, nu a fost audiat şi nu s-au administrat în mod direct probe.

Evenimente

5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii

Documentarul îl urmăreşte pe Mihai Moldoveanu după eliberarea provizorie şi se concentrează pe rejudecarea dosarului şi consecinţele noii sentinţe, oferindu-i spectatorului rolul de jurat într-un caz complicat şi controversat.

Prezentăm interviul acordat News.ro de Ileana Bîrsan şi Claudiu Mitcu:

Cum a ajuns cazul în atenţia voastră şi ce anume v-a convins să realizaţi acest documentar?

Ileana Bîrsan: În ianuarie 2013, absolut întâmplător, am dat peste pagina de Facebook a lui Mihai Moldoveanu, în care sub poza de profil scria: „Am fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru o crimă pe care nu am comis-o". Suficient de intrigată şi curioasă, am văzut câteva materialele audio-video, reportaje despre cazul lui. Am rămas impresioantă de cât de articulat şi luptător era în încercarea de a-şi demonstra nevinovăţia. Am vrut să-l cunosc pe acest om şi am ajuns să fac un interviu cu el. Nefiind jurnalist de investigaţie sau specialist în probleme judiciare, nici nu ştiam clar unde voi avea posibilitatea să-l public.
După întâlnire, i-am dat interviul lui Claudiu. M-am gândit că l-ar putea interesa pentru un posibil documentar.
Am fost convinsă că acest caz merită o atenţie specială odată cu procesul de rejudecare. Atunci ne-am dat seama că dosarul lui Mihai, foarte complicat şi plin de probleme, nu era judecat cu toată seriozitatea, şi că dosarul ridica multe semne de întrebare.

Claudiu Mitcu: Ileana mi-a spus despre cazul lui Mihai Moldoveanu şi m-am hotărât să facem un interviu fimat, fără să mă gândesc de la început la un film documentar.
Când l-am cunoscut pe Mihai, era eliberat din închisoare, în urma deciziei CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), şi urma procesul de rejudecare pe care am decis să-l urmărim şedinţă de şedinţă. Abia când am citit dosarul în care erau evidente probleme şi abuzuri şi când am văzut că aproape de la început, completul de judecată nu făcea tot ce e posibil să afle adevărul, m-am decis să fac un documentar.

Cât de subiectivă este abordarea? Putem privi acest documentar ca pe un act jurnalistic?

Ileana Bîrsan: Am lăsat deoparte părerile noastre despre acest caz şi ne-am concentrat să găsim o formulă articulată şi coerentă prin care să spunem o poveste care se întinde pe mai bine de 20 de ani, complexă şi complicată de-a lungul şirului de procese. Nu am avut la dispoziţie punctele de vedere ale celorlalţi implicaţi în caz şi ne-am izbit de refuzul procurorilor şi judecătorilor din acest dosar. Prezenţa metodelor de anchetă şi reconstituire din anul 1996 în imaginile de arhivă sunt un document pentru posibile viitoare investigaţii, dar şi pentru oricine e interesat să vadă cum funcţiona sistemul la acea vreme. Şi nu numai pentru acea vreme. Dincolo de imaginile de arhivă, filmul documentează un proces, descoperind defecte şi abuzuri ale unei instanţe din perioada foarte recentă.

Claudiu Mitcu: Am încercat să fim cât se poate de oneşti cu acest caz şi să prezentăm spectatorilor parcursul procesului de rejudecare şi povestea lui Mihai în ordinea în care şi noi le-am descoperit. Am construit filmul, astfel încât să nu introducem interpretările noastre depre caz şi să lăsăm materialele, fie cele filmate de noi, fie cele de arhivă, fără comentariile noastre.
Documentarul nu cred că e un act jurnalistic. Ne-am dori ca filmul să fie un punct de plecare pentru investigaţii, să existe discuţii despre acest caz cu judecători, procurori, specialişti judiciari.

Când aţi început lucrul, cât timp aţi lucrat la el şi care este situaţia actuală a lui Moldoveanu?

Ileana Bîrsan: Mihai a fost eliberat din închisoare, după ultima condamnare, în vara anului 2016 şi îşi continuă lupta de a demonstra că este nevinovat.

Claudiu Mitcu: În 2013 l-am întâlnit pe Mihai şi am fost alături de el pe parcursul procesului de rejudecare, apoi am avut câteva întâlniri şi în închisoare după ultima condamnare până în momentul eliberării, adică în 2016. Filmul a fost gata în 2017.

Cum aţi făcut documentarea? Aţi avut acces uşor la informaţii, la documente?

Ileana Bîrsan: Am avut la dispoziţie dosarul destul de voluminos al cazului, însă nu sunt convinsă că acest dosar e complet. O dovadă este că la una dintre şedinţe a apărut un document oficial cu o dată din ianuarie 1996, inexistent în dosar timp de 18 ani. Cine şi de ce a tăinuit această hârtie oficială? În momentul în care am realizat că nu avem punctul de vedere al celor care l-au condamnat, am apelat la nişte consultanţi, judecători şi procurori.
În plus, odată ce instanţa de rejudecare a respins reconstituirea traseului, am plecat noi la Oradea, acolo unde a avut loc crima, şi am refăcut traseul în timp şi spaţiu, conform rechizitoriului Parchetului, pe care l-au preluat toate instanţele, mai puţin Curtea de Apel, care, i-a şi achitat, de altfel. Am constatat, astfel, că era imposibil, conform teoriei Parchetului, să fie ei autorii crimei.

Claudiu Mitcu: Mihai ne-a dat dosarul chiar de la începutul documentării. Ştiam de existenţa unor casete video cu cercetarea la faţa locului din 1995, ancheta şi reconstituirea din 1996, iar în timpul procesului le-am văzut. Era clar că, pentru documentar, acele documente audio-video sunt foarte importante, însă a fost foarte greu să le primim, deşi procesul se încheiase în 2015 şi aveam dreptul conform legii. Abia după un an şi jumătate am putut intra în posesia lor.

Care a fost motivaţia procurorilor şi judecătorilor privind refuzul de a discuta cazul în acest documentar?

Ileana Bîrsan: Procurorul Alexandru Lele, cel care s-a ocupat de cercetarea la faţa locului, a spus initial că stă de vorbă cu noi şi acceptă să-l filmăm, însă a doua zi nu a mai venit la întâlnire. Toţi judecătorii cu care am vorbit şi-au motivat refuzul spunându-ne că tot ce au decis se află în sentinţe şi că nu au nimic de adăugat.

Cazul lui Moldoveanu nu este singular, care ar fi problema principală a sistemului juridic?

Claudiu Mitcu: Nu vreau să generalizez. Am studiat un singur caz şi am participat la un singur proces. Însă e înfricoşător că, în anii 2014 - 2015, judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu aduc toate probele pentru a demonstra vinovăţia unui om şi nu fac tot ce e posibil să afle adevărul.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.