Mezzosoprana Ruxandra Donose vorbeşte într-un interviu acordat Agenţiei de presă News.ro despre George Enescu şi ”Oedip”, operă cu care cariera ei se intersectat în mai multe rânduri, spune că teatrul şi opera sunt în permanente căutări pentru a descoperi noi modalităţi de a prezenta creaţiile şi că publicul trebuie să vină în sălile de spectacole lipsit de prejudecăţi.
În deschiderea ediţiei 2017 a Festivalului ”George Enescu”, pe 2 septembrie, la Sala Palatului, va fi prezentată opera ”Oedip”, în interpretarea London Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Vladimir Jurowski - director artistic al festivalului. Director multimedia este regizoarea Carmen Lidia Vidu.
Din distribuţie fac parte baritonul Paul Gay, în rolul Oedip, Sir Willard White (bas), în rolul Tiresias, Christipher Purves (bariton), în rolul Creon, tenorul Graham Clark, în rolul păstorului, Mischa Schelomianski (bas), în rolul Marelui preot, In Sung Sim (bas), în rolul Phorbas, Maxim Mikhailov (bas), în rolul străierului, baritonul Boris Pinkhasovich, în rolul Teseu, tenorul Marius Vlad Budoiu, în rolul Laios, mezzosoprana Ruxandra Donose, în rolul Iocasta, mezzosoprana Ildiko Komlosi, în rolul Sfinxul, soprana Gabriela Iştoc, în rolul Antigona, şi Dame Felicity Palmer (mezzosoprană), în rolul Meropa.
Festivalul ”George Enescu” va avea loc în perioada 2 - 24 septembrie.
Prezentăm integral interviul acordat Agenţiei de presă News.ro de mezzosoprana Ruxandra Donose:
Ce reprezintă interpretarea ”Oedip” în deschiderea festivalului, sub bagheta lui Vladimir Jurowski?
Ruxandra Donose: În primul rând, este o mare bucurie şi o onoare, pentru că este primul concert pe care Vladimir Jurowski îl dirijează în festival, în calitate de director artistic. Apoi, este o bucurie, pentru că am lucrat de mai multe ori cu Jurowski şi ştiu că este un muzician foarte profund, complex, un intelectual, un analist, un căutător de sensuri şi un dirijor desăvârşit, iar asta înseamnă că am o mare încredere că varianta de ”Oedip” pe care o va prezenta el va fi una de referinţă. În al treilea rând, pentru că ”Oedip” este opera lui Enescu pe care din fragedă pruncie am auzit-o în interpretări româneşti de referinţă, iar peste o vreme am avut privilegiul să cânt în ”Oedip” la Opera de Stat din Viena, unde a fost pusă în scenă acum vreo 16 ani, într-o producţie foarte frumoasă. Am cântat atunci rolul Antigona. Acum, iată, mă întorc la ”Oedip”, cântând rolul Iocasta. Mă bucură faptul că, din când în când, cariera mea se intersectează cu opera aceasta şi cu acest dirijor. Pe deasupra tuturor acestora este bucuria de a cânta acasă. În plus, acest concert-eveniment va avea loc de ziua mea...
Pentru că vorbeaţi despre interpretările de referinţă pe care le-aţi ascultat de-a lungul timpului, care v-au impresionat cel mai mult?
Ruxandra Donose: Când vorbesc despre interpretările ascultate în copilăria mea mă gândesc la maestrul Ohanesian sau la Nicolae Florei, în rolul Opedip, la Elena Cernei, în rolul Iocastei, Zenaida Pally şi, mai târziu, Adina Iuraşcu în rolul Sfinxului. Mai am o poveste drăguţă: tocmai venisem la Viena şi un dirijor, care conducea una dintre companiile independente de operă din Viena, în 1992, şi-a dorit să facă ”Oedip” de Enescu. El ştiind că sunt româncă, m-a întrebat dacă pot să recomand un interpret şi l-am recomandat pe maestrul Florei, care a venit acolo şi a cântat în această producţie de pe scena liberă de operă a Vienei. După ştiinţa mea, a fost prima dată când s-a făcut ”Oedip” la Viena. Ani mai târziu, s-a făcut la Opera de Stat.
Spectacolul de acum de la Bucureşti este anunţat ca fiind unul special, cu elemente multimedia, cum vedeţi această abordare?
Ruxandra Donose: Despre acest ”Oedip” nu pot spune, pentru că încă nu am început repetiţiile. Pe 29 august, la Londra, vom avea câteva zile. Dar am văzut, de exemplu, de curând, producţia ”Oedip” de la Covent Garden. ”Oedip” nu este o operă uşor de pus în scenă şi echipe întregi de regizori sunt tentate să apeleze la toate mijloacele de care dispun pentru a spune această poveste, care se desfăşoară pe parcursul a multor ani şi în diverse locuri, şi trebuie să se ridice şi deasupra mitului. Cumva, să prezinte legenda într-un fel accesibil şi să fie o poveste care să te prindă, să te fascineze, să te poarte, dar şi să aibă ceva mitic. În general, cred că teatrul şi opera sunt în permanente căutări pentru a descoperi noi modalităţi de a prezenta opera, mai moderne, mai altfel. Nu e nimic rău în asta. Însă întotdeauna trebuie să rămână la bază interesul de a spune povestea, de a prezenta piesa, muzical şi dramaturgic, aşa cum este ea. Să nu devină mijloacele pe care le folosim mai importante decât ce avem de spus.
Ce învaţă artiştii, ce ar trebui să înveţe publicul din muzica lui?
Ruxandra Donose: Enescu rămâne un gigant al muzicii universale, care - şi în funcţie de latura pe care i-o cunoşti - te poate cuceri sau te poate intimida. A fost un geniu - ca muzician, dirijor şi compozitor - şi atunci când ascultăm piesele lui inspirate din folclor ni se pare că e simplu şi că imediat ne conectăm, ne regăsim, iar când intrăm în lucrările lui mai complicate, în simfonii, în anumite sonate, octeturi şi aşa mai departe, şi în ”Oedip”, vedem că muzica este de o complexitate câteodată greu de perceput. Trebuie să stai mult să citeşti, să o asculţi, ca să o înţelegi. Foarte mulţi muzicieni pe care îi cunosc, dirijori şi cântăreţi, consideră că a putea interpreta Enescu este o dovadă de performanţă, că te afli la un înalt nivel şi de tehnică şi de înţelegere muzicală. Pentru mine, asta înseamnă că, de fapt, acest muzician al nostru a creat şi a interpretat pentru toate nivelurile - de la ”Rapsodia” pe care o ştim şi pe care îmi amintesc că dansa mestrul Celibidache la Ateneu, când eram eu elevă, dirijând orchestra Filarmonicii - şi până la ”Oedip”, care este una dintre cele mai complexe opere care au fost scrise vreodată. Studiind această muzică - stai cu partitura şi o înveţi şi citeşti toate explicaţiile scrise de dinamică, intensitate, tempo, frazare, comportament -, când ai făcut exact ce scrie acolo, iese ce a vrut Enescu, cum şi-a imaginat el că acel moment ar trebui să sune, şi îţi dai seama cum a combinat tragedia antică cu mijloacele muzicale ale secolului XX, stilurile, e ceva foarte stufos, iar când reuşeşti să îl înţelegi este foarte... împlinitor.
Publicului cum îi recomandaţi să îl abordeze pe Enescu?
Ruxandra Donose: Cred că primul lucru pe care îl recomand oricărui public este să vină lipsit de prejudecăţi. Să nu spună că e greu. Când vii ca o pagină albă, la orice concert, şi îţi propui doar să asculţi, nu neapărat să înţelegi, muzica poate să aibă asupra oricăruia dintre noi efecte neaşteptate. Oricine va asculta rapsodiile lui Enescu - în primul rând, cred că le va recunoaşte, pentru că au deja valoare de şlagăr; undeva au auzit piesa aia, poate neştiind că au auzit Enescu - cu siguranţă le vor plăcea. Nu poţi veni pregătit să îl asculţi pe Enescu. Nu este ca şi cum dacă ai făcut o temă acasă, vii şi îl asculţi altfel. Important este pur şi simplu să vii, să îl asculţi cu urechile şi cu sufletul deschise, mai ales cu sufletul. Apoi vei vedea ce efect are muzica lui asupra ta.
Asupra dumneavoastră ce efect a avut iniţial?
Ruxandra Donose: Eu am făcut muzică de la 6 ani şi am mers cu părinţii mei la concerte tot cam de pe atunci şi nu îmi aduc aminte ca muzica lui Enescu să fi avut un impact special. Eu studiez muzica şi îl studiez pe Enescu şi îl văd cu alţi ochi. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, fiind un artist român care se mişcă prin toată lumea, voi fi mereu subiectivă când vine vorba despre el, pentru că este român şi eu sunt mândră. Îmi place din principiu. Din toate motivele spuse mai devreme. Este un muzician absolut, cu enormă înţelegere şi suflet, este cineva care nu a compus făcând exerciţii pe hârtie, ci a simţit muzica încă din copilărie, de când cânta la vioară în satul lui, a trăit-o pe pielea lui, a interpretat-o şi a scris-o. E ceva ce vine din nevoia de a se exprima şi face muzica lui spontană şi onestă, chiar şi atunci când este foarte elaborată.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
