Muzeul Naţional al Literaturii Române marchează centenarul naşterii poetului, eseistului şi traducătorului Ion Caraion (24 mai 1923 - 21 iulie 1986) printr-un eveniment de tip remember, însoţit de două lansări de carte, care va avea loc luni, la ora 18.00, în Sala „Perpessicius” din sediul muzeului din strada Nicolae Creţulescu nr. 8.
La eveniment participă: Marta Caraion, Mariana Sipoş, Ioan Cristescu (director general al M.N.L.R.), Paul Cernat, Sorin Ivan. Moderator: Alexandru Dumitriu
În cadrul manifestării se va lansa ediţia anastatică, publicată de Editura Muzeul Literaturii Române, a volumului de versuri „Panopticum” (1943), cu care a debutat, la 20 de ani, Ion Caraion Titulatura iniţială a plachetei fusese, conform mărturisirii autorului, „Circ domestic”. Tirajul cărţii a fost confiscat după apariţie, fără a beneficia de difuzare, „Panopticum” fiind, până în prezent, o raritate bibliofilă, veritabil document de istorie literară. Prin această reeditare, M.N.L.R. recuperează simbolic, după 80 de ani, debutul vitreg al unui mare poet.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Totodată, va fi lansat volumul „Ion Caraion: Dacă veţi înţelege, dacă măcar acum veţi înţelege” (Adevărul despre colaborarea sa cu Securitatea) de Mariana Sipoş.
Aparţinând „Generaţiei Războiului”, Ion Caraion (pseudonimul lui Stelian Diaconescu) s-a afirmat ca poet prin „tripticul” alcătuit din „Panopticum” (1943), „Omul profilat pe cer” (1945) şi „Cântece negre” (1946); în aceeaşi perioadă a lucrat în mai multe redacţii, între care cea a revistei Lumea, aflate sub conducerea lui G. Călinescu.
A traversat o lungă detenţie politică. Supliciul carceral a început în 1950, cu cinci ani de recluziune, o parte fiind executată la minele de plumb din Maramureş. Un instantaneu memorialistic al scriitorului despre calvarul din subteranul de la Baia Sprie: „Ne găseam la sute de metri sub pământ. Eram în schimb de noapte. Aveam 29 de ani şi 38 de kg. Trebuia să livrăm o normă irealizabilă - fiecare sclav, căci sclavi eram, câte 4 tone de minereu pe şut”. (S-a speculat că acest episod concentraţionar al lui Ion Caraion ar sta la baza experienţei similare suportate de Victor Petrini, protagonistul trilogiei romaneşti Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda.) În 1958, a fost iarăşi arestat. Va fi pus în libertate în 1964. „Avem sentimentul că Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare altul destinul generaţiei lui”, nota, cu aluzivă îndreptăţire, criticul literar Eugen Simion în „Scriitori români de azi, I” (1974).
Din 1966 până în 1981, când a părăsit România, pentru a se stabili în Elveţia, la Lausanne, unde a rămas până la capătul vieţii, Ion Caraion a publicat numeroase volume, clădindu-şi, sub spectrul anilor care i-au fost răpiţi din biografie, o operă de anvergură.
Dintre cărţile de poezie, amintim: „Eseu” (1966), „Dimineaţa nimănui” (1967), „Cârtiţa şi aproapele” (1970), „Deasupra deasuprelor” (1970), „Cimitirul din stele” (1971), „Munţii de os” (1972), „Frunzele în Galaad” (1973), „Lacrimi perpendiculare” (1978), „Dragostea e pseudonimul morţii” (1979, ediţie bilingvă, româno-franceză). Acestora li se adaugă titluri apărute în exil. O secţiune aparte a creaţiei sale o reprezintă eseistica literară: „Duelul cu crinii” (1972), „Enigmatica nobleţe” (1974), „Pălărierul silabelor” (1976) şi mai ales „Bacovia. Sfârşitul continuu” (1977, 1979). În aceeaşi categorie se situează, în pofida titlului, „Jurnal I. Literatură şi contraliteratură” (1980), care adună îndeosebi comentarii critice răspândite în periodice. A scris şi versuri pentru copii: „Marta, fata cu poveşti în palme” (1974), „O ureche de dulceaţă şi-o ureche de pelin” (1976, 1981), „Lucrurile de dimineaţă” (1978). A desfăşurat - încă din tinereţe - o prolifică activitate de traducător. Dintre autorii tălmăciţi (singur sau în colaborare): Balzac, Goncearov, Al. Dumas, Antoine de Sainte-Exupéry, Edgar Lee Masters, Daniel Defoe, Anna Ahmatova, Ezra Pound , Malcolm Lowry ş.a. De asemenea, a îngrijit, tradus şi prefaţat (singur sau în colaborare) următoarele volume: „Antologie de poezie neerlandeză” (1973), „Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi” (3 vol., 1974-1976), „Poeţi canadieni contemporani” (1978), „Antologia poeziei americane” (1979).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
